Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

Mărturia cutremurătoare a unui medic militar care tratează pacienți cu COVID-19!: Aici e război! Dacă nu ne smerim, vom pierde!


Publicat

Un medic militar anestezist care a fost trimis la Spitalul din Suceava, focarul principal de infecție coronavirus în zonă, povestește pe pagina sa de Facebook ce se întâmplă acolo. Sunt detalii înfiorătoare, realități dureroase împletite fie cu speranțe, fie cu dezamăgiri într-un „război” care a cuprins toată lumea.

Medicul militar Mihai Mărginean a ajuns la Suceava, unde a fost lovit de realitatea cruntă de la Spitalul Judeţean. Condiţii precare, oameni puţini şi epuizaţi. Ce e mai rău nici măcar nu s-a întâmplat, spune el.

„Eu sunt anestezist, medic militar și acum vă scriu din Suceava. Pentru cine scriu? În primul rand pentru mine, că nu cumva să uit vreodată ceea ce simt acum. Și în al doilea rând, pentru colegii mei anesteziști – pe mulți îi cunosc personal, fac parte din rețeaua mea de suport și eu din rețeaua lor. Și în al treilea rând pentru voi toți! Toți cei ce așteptați apăsați de propria așteptare.

În armată ordinele se execută, nu se discută! Știe țoață lumea. „Mâine plecați la Suceava” „Am înțeles! Să trăiți!” Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de susținere, și-au manifestat compasiunea și mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu și lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frică nicio secundă.

Voi deschide acum o poartă spre mintea mea de atunci – dincolo de poarta asta ați fi găsit același peisaj la mulți anesteziști. Mi-am pus în bagaj toate șosetele – nu aveam de gând să pierd timpul spălând și uscând rufe – și cel mai inportant, mi-am luat cărțile. Sentimentul era că plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce să-mi pice și să nu stiu.

La fel că și ceilalți colegi ai mei, în ultimele săptămâni am studiat materialele publicate despre COVID-19.

Tacticos, am pus piesele cap la cap că un puzzle. Totul se potrivea. În mintea mea misiunea era clara, pașii stabiliți. Știam dinainte toate mișcările adversarului, îl studiasem avid, nu avea niciun aș în mânecă.

Frumusetea planului meu era atât de îmbătătoare încât chiar și eu m-am îndrăgostit de el. Pe drum, le-am explicat și colegilor ce au de făcut. Eram o echipă tactică iar eu îmi asumasem rolul de a conduce sesiune de briefing. Cu toate aceste referințe militare evidente, eu încă nu știam că nu mergem la examen – ci la război.

GREȘEALA

Cu siguranță că v-ați întrebat unde au greșit italienii, spaniolii sau americanii. Cred că pot să vă dau un răspuns – dar nu încă, mai așteptați puțin.

Mai mult, nu cred că este cineva cu atâta minte încât să fie capabil să-și deblocheze telefonul dar care să creadă că avem vreun sistem (orice sistem, inclusiv cel medical! sau mai ales acesta) care să funcționeze mai bine că acolo.

În plus, sunt popoare în a căror material genetic este impregnat războiul. Cu toate acestea, în condiții tactice mult mai favorabile, echipamente medicale, protocoale pre-existente (americanii au organizații naționale care se ocupa cu simularea unor pandemii), personal medical (pentru colegii mei medici care nu au lucrat în afara țării: nu încercați să vă imaginați – sunt mai mulți decât vă puteți voi imagina), capacitate logistică superioară, infrastructura adecvată … cu toate acestea, COVIDel i-a îngenunchiat.

Sunt convins că toți colegii mei medici, inclusiv cei din Italia, Franța, Spania, UK sau USA au avut un plan asemănător cu al meu. Împărțim pacienții în fenotipuri: LOW vs HIGH.

Că să îi împărțim le facem un test de încărcare cu oxigen. Dacă sunt Low, însemnă că au doar o nepotrivire între ventilație și perfuzie dar au încă complianță pulmonară buna, pot să-și crească tidal-volume (Tv) și atunci oxigenarea lor se vă îmbunătăți. Dacă ajung la SpO2 > 92-94 îi manageriem conservator, pe secții, îi învățăm să facă auto-proning (sună mai savant decât este în realitate treaba asta; cine nu știe ce este, nu vă voi strica surpriza, dați un search) și îi urmărim că să nu dezvolte complicații ulterior pentru că COVID-19 poate avea și un pattern de evoluție bifazic.

Dacă nu răspund la testul de încărcare cu O2, înseamnă că au alveolele inundate și complianța pulmonară scăzută și această categorie răspunde doar la PEEP deci trebuie să-i intubăm și să-i ventilăm mecanic.

Datele par să sugereze suport ventilator precoce. După ce-i intubăm e nevoie să monitorizăm P-plat și să o menținem sub 30 iar driving pressure dP < 15.

Ventilăm cu volume mici pentru asta, 6 sau chiar 4 ml/kg. Ajustăm PEEP și FiO2 ptr o saturație de 90-92%. Dacă e nevoie ne permitem hipercapnie relativă până la pH de 7.2 sau chiar 7.15 după care infuzam continuu bicarbonat de sodiu. Monitorizăm continuu WOB, spațiul mort și gradientul alveolo-capilar.

Dacă ne crește spațiul mort ventilat înseamnă că e posibil să existe tromboză micro-vasculară. Anticoagulam (eventual de la început în doze curative dacă nu identificăm factori de risc).

Evaluăm constant CRP și Feritină pentru a identifica un eventual t0 al furtunii citokinice când putem iniția un contra-atac imunosupresor. Instalăm santinele hemodinamice – tensiune arterială invazivă, monitorizarea debitului cardiac pentru a identifica un eventual atac asupra cordului. Simplu, nu?

Hai să facem împreună un inventar.

Pentru planul meu avem nevoie de ventilator mecanic pentru toți cei care se încadrează în fenotipul HIGH, cineva care să monitorizeze toate presiunile măcar o dată pe oră, analizator de gaze sanguine, senzor de etCO2 la fiecare, cateter arteial, transducer de presiune, monitoare de CO (măcar unul sau două că le poți mută dar oricum ai nevoie de kituri pentru majoritate pacienților), om care să monteze toate aceste catetere (centrale, radiale, femurale), personal mediu care să recolteze probe, personal auxiliar care să îngrijească bolnavii și foarte important un centru de comandă – cineva care să integreze activitatea.

Noi facem asta în fiecare zi, nu? Avem mereu pacienți cu ARDS (deși ideea asta e încă în discuție, e posibil să nu fie chiar ARDS; dar să nu complicăm problema).

Facem vizită mare, cineva supervizează tratamentul tuturor pacienților din ICU. Din nou, simplu, nu??

REALITATEA

E ora 20:00. Urmează 12 h de „reprezentație” medicală. Că un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsură posibilitățiilor.

Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, masca FFP3 și viziera. Vreau să fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie să-l iau cu mine pentru că nu există un alt sistem de comunicare cu exteriorul odată ce ai intrat.

Asta trebuia să mă pună pe gânduri!(?) Oricum a ieșit o poză proastă pentru că telefonul era infoliat.

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo … sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Similar cu acel efect video în care cineva rămâne stingher într-o masă enormă de oameni care se mișcă cu o viteză disproporțional mai mare, pe repede-înainte, iar tu rămâi nemișcat, auzind doar propria respirație ritmică, din ce în ce mai sincronizată cu bătăile inimii. Simt un fior rece.

Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: „ceva” nu e ok.

BUM!!! Realitatea – o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele – mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu.

Câțiva extratereștrii albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă „domnule doctoooor! domnule…” cuvintele le rămân în gât.

Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturatiile lor sunt 55-60 % apoi mă uit mai sus … spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!

Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate alții pe burtă. Pe unele fețe – resemnare, pe altele – disperare. Cei care nu erau intubați și ventilați mecanic erau extrem de hipoxici. O

hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte. Au o culoare tegumentară aparte. Sunt conștienți dar nu … complet.

Nu știu să descriu altfel dar vă pot spune că am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viață atârna că o picătură de rouă pe un fir de iarbă.

Sau că o picătură de transpirație pe interiorul ochelarilor de protecție …

„Domnule doctor, veniți repede!” se aude înfundat de undeva de pe coridor. Mă întorc rapid stânga-împrejur, militărește, mă lovesc cu capul de ceva – nu știu ce era și de când era acolo.

Prin ochelarii aburiti, cu glugă în cap care îmi limita câmpul vizual și peste toate viziera care mă delecta cu cele mai șugubețe jocuri de lumini, era dificil să-mi mențin o traiectorie care să nu ridice semne de întrebare asupra ne-ebrietății mele. Găsesc salonul, mă uit pe monitor, 32% saturație. Mă uit la pacient, efort respirator marcat, iminentă de stop respirator, tahipneic dar conștient, se lupta cum putea el, nu renunțase. Mă vede că dau ordine – intuiește că sunt doctorul.

Într-un gest de abandon total se liniștește și îmi spune că nu poate respira, să fac ceva, orice, că el nu mai vrea să trăiască așa, mai bine să moară decât așa.

OK, îmi spun – atunci să începem! Cer video-laringoscopul ! „Avem undeva, să merg după el?” urmează răspunsul.

Nu mă înțelegeți greșit, ar fi mers bucuroasă dna asistentă dar era unul singur, era în altă parte, nici ea nu știa exact unde, ar fi trebuit să-l caute. Realizez că nu avem timp.

Îl iau pe cel normal, dau câteva indicații legate de medicație. Fac laringoscopia – nu văd nimic, totul e edematiat – IOT dificilă! La naiba, îmi spun! Încerc să mă concentrez, văd ceva, cer sondă.

O primesc în mâna dar e fără stilet (explicație: probabil că trebuia eu să cer cu stilet dar pentru că nu eram la mine acasă nu știam asta). Cer să-mi bage stilet. „Stați să caut” vine răspunsul. Intuiesc că urmează câteva secunde poate 1 minut.

Ce să fac? Să ventilez pe masca și balon?? Toată comunitatea medicală recomandă să nu facem asta de teamă aerosolizării.

La naiba din nou! Iau balonul și masca, nu o să te las să mori îmi spun. Masca e una prea mică, trebuie să aleg – o pun pe gură sau pe nas. Grea decizie, îmi dau seama că oricum e inutil gestul meu.

Le arunc răzbunător că și cum obiectele acestea ar fi de vină. „Încearcă din nou fără stilet, poate merge” îl aud pe colegul meu care ajunsese și el în salon între timp. Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, văd epiglotă și poate ceva sub ea. Introduc sondă, cer din nou balonul – îmi dau seama că nu există filtru pe balon dar acum nu mai contează.

Ventilez de câteva ori. Lipsește ceva … ahh da, trebuie să confirm stetacustic. Dar de ce nu am făcut asta până acum? La naiba din nou!!! Nu am stetoscop pentru că oricum nu poate fi folosit de vreme ce am o glugă pe cap (doohh!).

Colegul meu pune mâna pe piept, ne uităm amândoi prin ochelarii aburiti dacă se ascensionează toracele că într-un film prost ce se vrea comedie – pare că da. Apoi ne apropiem amândoi cu urechile de pacient până când eventualele zgomote pot să treacă prin straturile noastre protectoare. Se aude din stomac !!! Scot sondă, fac din nou laringoscopia, de dată asta am și stilet și securizez în final calea aeriană, conectez pacientul la ventilator, tensiunea arterială e mică dar încă nu e bradicardic.

Mai avem puțin timp, îmi spun. După câteva mișcări acrobatice și cel mai probabil de un absurd poetic având în vedere vestimentația, reușesc să mă mut cumva de la capul bolnavului, în față ventilatorului. E un draeger mai vechi – nu contează, nu totul trebuie să fie cu touch-screen.

Ventilație controlată în volum, cu auto-flow (are așa ceva ventilatorul asta? sper! display-ul e puțin mai mare decât cel de la un ceas de mână deci nu prea văd nimic pe el; lasă asta, vedem după!), FiO2 100, volume mici, pun 450 pentru moment că tablă înmulțirii s-a ascuns undeva în spatele creierului acum – o să iasă ea.

Apăs de câteva ori pe butoane să văd presiunile și dintr-o dată aparatul începe să mă alarmeze. Spune pe limba lui că nu funcționează senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Știți ce urmează, nu? Da, exact – nu este altul.

Atunci am înțeles al doilea lucru. Nu doar că este RĂZBOI, dar nu avem cum să-l câștigăm! Ideea mea despre stategia optimă de ventilație a fost snopită în bătaie de o realitate necruțătoare. Am ales un mod de presiune, am pus niște valori puțin sub cele critice și am spus un „Doamne ajută!”.

După două ore primul SCR, după alte două și câțiva zeci de mililitrii de noradrenalina și adrenalină al doilea SCR. L-am lăsat viu când am plecat … a murit a doua zi.

Dacă veți avea dispoziția și veți medita puțin la tragedia asta pandemică veți ajunge cu siguranță la concluzia că totul este învăluit într-o peliculă aderentă de ironie.

De exemplu: după ce l-am stabilizat (credeam eu) pe acest pacient, mi-am dat seama că nu știu unde îmi lăsasem telefonul. Și eram de gardă, trebuia să îl am la mine.

Evident, combinezoanele nu au buzunare (niște chinezării!). Și am văzut pe noptieră telefonul pacientului. Așadar l-am luat și am sunat propriul meu număr. Mi-am recuperat telefonul și pace bună. Dar a două zi la ora 05:51 în timp ce dormeam și visam la o lume fără ventilatoare mecanice, îmi sună telefonul.

Răspund! „Sunteți rudă cu dl XX?” Sunt buimac, aș fi răspuns că nu sunt rudă cu nimeni acum. Răspund totuși cu NU. „Cine sunteți? pentru că dl xx a murit și nu avem un nr de telefon unde să anunțăm decesul. Iar în telefonul lui era nr dvs, l-ați sunat ieri. Era singurul nr”.

Sigur că acest episod a rămas scrijelit pe scoarță mea cerebrală poate și pentru că a fost cartea de vizită a acestei drame infecțioase. Dar au urmat multe altele asemenea în orele ce au urmat.

Pot să vă spun că ceea ce s-a întâmplat aici, în Suceava, se putea întâmplă oriunde. Da, și în spitalul tău! Pe toți ne-ar fi prins cu pantalonii în vine, recunoaște-ți-vă vouă înșivă asta și hai să depășim momentul. Să nu cumva să credeți că cei care lucrează acum în spitalul asta bântuit nu muncesc.

Au mari probleme de toate felurile dar nu va prefaceți că la voi acasă e mereu șters praful și niciodată nu va rămâne peste weekend un maldăr de vase în chiuvetă.

Acum a venit momentul să vă răspund la prima întrebare. Acum poate veți putea înțelege răspunsul.

Așadar, de ce nici măcar cei mai buni din curtea școlii nu au făcut față (în afară de Germania, acolo nu am o explicație). Pentru că au pornit cu toții așa că mine, încrezători, vanitoși, acea vanitate a savantului care știe că înțelege și înțelege că știe pentru că EL a muncit și a învățat și a mângâiat ventilatoare toată viață și are mereu mai mulți ași în mânecă decât se pot consumă într-o partidă.

Și uite din nou o altă ironie. Nici măcar nu suntem în situația în care am subestimat acest virus, el s-a prezentat așa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodată, nu a recurs la război asimetric, nu ne-a hăituit pe străzi astfel încât noi să nu putem să ne ascundem. Ci dimpotrivă, noi am năvălit pe străzi să-i arătăm noi lui.

Nu pe el l-am subestimat ci mai degrabă ne-am supraevaluat pe noi înșine.

CONCLUZII

1. Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război!

2. Toată știință e bună, dar dacă ești doar unul (+2 asistente +1 infirmieră) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduită medicală oarecum adecvată sau pertinentă este doar o fantezie. Este imposibil să ai o atitudine pro-activă, va trebui să te mulțumești mereu cu o atitudine reactivă. Vei fi mereu cu câțiva pași în spate.

Pentru că activitatea se desfășoară în echipamente de protecție incomode, perioada în care pot să stai în ICU e limitată. Și nimeni nu poate stă mereu acolo. Așadar fiecare vede pacienții poate o dată la 36 de ore.

Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienți noi. Rezultă că nu există consecvență în tratament, hand-over-ul e mereu deficitar și ceea ce e cel mai grav lipsește un lider. Și nu văd cum se poate corectă asta. Dar fără un lider care să supervizeze toată activitatea, haosul tinde să crească exponențial pe zi ce trece.

Sfatul meu e să urmăm imboldul aliaților noștrii din US (niciodată nu am primit mai mult decât vorbe, dar acum chiar că nu ne pot ajută cu altceva): One is none and two are one!

Mergeți împreună, mulți, toți dacă puteți. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Discutați între voi, împărțiți informația. Iar liderul trebuie să stabilească o conduită unitară. Acum asta e mai important că niciodată. Acum Tanda trebuie să știe totul despre Manda.

3. Acum toți cei decedați sunt doar numere. Va veni clipă când vor fi NUME. Vom avea cu toții pierderi. Veți dori un umăr pe care să plangeti dar nu îl veți găși pentru că toți vor avea pe cineva de plâns. Ne va pune la încercare esență noastră, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu știu ce să vă sfătuiesc aici, nu cred că putem să ne pregătim pentru asta.

4. Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare … pe cine intubăm ??

5. Rugați-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoașteți că am fost înfrânți căci asta e primul pas spre victorie.”

sursa text: Alina Mihai



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

BLAJ

Aproape 2000 de persoane și sute de mașini verificate de Poliție în Alba. Acțiuni în Blaj și Cugir cu luptători SAS și jandarmi

Publicat

Polițiștii din Alba au verificat aproape 2000 de persoane și sute de mașini, în județ, în contextul stării de alertă și pentru prevenirea și combaterea răspândirii COVID – 19. Au fost organizate acțiuni în Blaj și Cugir.

Potrivit Instituției Prefectului Alba, miercuri, 206 polițiști IPJ și 61 de polițiști locali au desfășurat misiuni specifice.

În județ, au fost verificate 1.983 de persoane cu privire la respectarea măsurilor și interdicțiilor privind izolarea / carantinarea sau circulația și au fost organizate trei acțiuni punctuale, în cadrul cărora au fost verificate 237 de autovehicule și legitimate 436 de persoane.

Între orele 9.00 –13.00 și 16.00- 20.00, Poliția Municipiului Blaj a organizat o acțiune punctuală, pe raza municipiului și a comunelor limitrofe, pentru menținerea siguranței publice și prevenirea răspândirii Covid-19. Au fost verificate 438 de persoane aflate în izolare la domiciliu, 104 de locații de izolare, 177 de autovehicule și au fost aplicate 33 de sancțiuni contravenționale, în valoare de 3.980 de lei.

O astfel de acțiune a fost organizată și la Cugir, unde polițiștii au verificat 84 de persoane aflate în izolare, 39 de autovehicule, au legitimat 58 de persoane, au retras două certificate de înmatriculate și au aplicat 14 sancțiuni contravenționale, în valoare de 4.930 de lei.

La acțiuni, alături de polițiști, au participat luptători SAS, jandarmi și polițiști locali.

În contextul stării de alertă, polițiștii au acționat, în principal, pentru informarea cetățenilor cu privire la noile reguli, potrivit sursei citate.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Alba continuă să desfăşoare misiuni specifice în contextul pandemiei cu noul Coronavirus si in starea de alertă. Jandarmii asigură măsuri de pază şi protecţie la nivelul a unui centru de carantină, precum şi misiuni desfăşurate cu celelalte structuri cu atribuţii în domeniu, mai precizează Instituția Prefectului Alba.

În ultimele 24 de ore, 60 de jandarmi au acţionat pe raza judeţului Alba, fiind angrenaţi în 46 de misiuni.

De asemenea, echipajele Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,,Unirea” al Județului Alba (ISU au desfășurat 14 misiuni de decontaminare pentru echipajele proprii și ale Serviciul de Ambulanță Județean. ISU Alba asigură suportul operațional și fluxul informațional la nivelul Centrului Județean de Comandă și Coordonare a Intervenției (CJCCI), precum și transportul persoanelor suspecte/ confirmate ca infectate. În aceste misiuni au fost implicate 19 cadre ISU Alba.

foto: arhivă

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Comunicat Sorin Bumb: Guvernul va folosi 33 de miliarde euro de la Comisia Europeană pentru redresarea economică a României

Publicat

Sorin Bumb, deputat de Alba, anunță că România a obținut a doua cea mai mare sumă de bani din Europa de Est și a șasea cea mai mare sumă la nivel european pentru redresare economică. Suma de 33 de miliarde de euro – din care 19 miliarde fonduri nerambursabile va fi folosită pentru sprijinirea companiilor românești și a angajaților români, potrivit sursei citate.

”Eforturile Guvernului Liberal au avut un ecou remarcabil la Bruxelles, România obținând a doua cea mai mare sumă de bani din Europa de Est și a șasea cea mai mare sumă la nivel european pentru redresare economică. Astfel, România va primi în total 33 de miliarde de euro – din care 19 miliarde fonduri nerambursabile – din pachetul de ajutor al Comisiei Europene. Datorită negocierilor purtate de Guvernul PNL și de europarlamentarii PNL la Bruxelles, România este una dintre țările câștigătoare, alături de Spania și Italia.

Guvernul PNL va folosi în mod responsabil acești bani. Odată aprobat pachetul de ajutor economic de către Parlamentul European și de către Consiliul European, banii vor fi folosiți pentru dezvoltarea economiei românești, pentru sprijinirea companiilor românești și pentru angajații români.

Chiar și în plină pandemie Guvernul PNL a acordat o mare atenție utilizării fondurilor europene și a reușit să atragă peste un miliard și jumătate de euro pentru combaterea efectelor pandemiei. Astfel, a fost ușurată presiunea asupra bugetului național, banii europeni fiind folosiți chibzuit în timp de criză: 300 de milioane de euro pentru plata șomajului tehnic, 350 de milioane de euro pentru dotarea spitalelor, 225 de milioane de euro pentru sprijinirea a peste un milion de români aflați în situații defavorizate sau cu risc de sărăcie, 20 de milioane de euro stimulente pentru medicii aflați în prima linie, 682 de milioane de euro pentru Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

În doar 6 luni, guvernul PNL a recuperat întârzieri de ani de zile în folosirea fondurilor europene: au fost semnate contractele pentru spitale regionale din Craiova și Iași, pe care PSD a eșuat să le facă în 6 ani, au fost lansate 13 apeluri de proiecte cu finanțare europeană care cumulează peste 800 de milioane de euro, s-a evitat dezangajarea a 600 de milioane de euro încă din primele săptămâni de guvernare. România a depășit cu peste 467 milioane de euro ținta de dezangajare.  De asemenea, a fost alocat un buget de aproximativ 500 milioane de euro din fonduri europene pentru înființarea de rețele noi de distribuție a gazelor naturale în localitățile din România. În plus, România a adoptat deja cadrul legislativ care va permite să putem absorbi bani europeni chiar din prima zi a viitorului Cadru Financiar Multianual 2021 – 2027. Este pentru prima dată de când România a aderat la UE când este adoptat din timp cadrul legislativ pentru viitorul exercițiu financiar.

Până acum, România a fost codașa Europei la utilizarea fondurilor europene, PSD situându-se pe primul loc doar la fraudarea banilor europeni. Guvernele PSD au eșuat în utilizarea miliardelor de euro din fonduri europene alocate pentru construcția de autostrăzi. Cifrele spun totul: precedenta guvernare PSD promitea în ianuarie 2017 sute de kilometri de autostradă!  Dar niciun kilometru de autostradă nou nu a fost început și finalizat de precedenta guvernare PSD în 3 ani de zile. Au fost inaugurate doar bucăți din foste autostrăzi începute înainte și care au acumulat mii de zile de întârzieri sub guvernările PSD.

Uniunea Europeană a alocat în trecut sume uriașe de bani ce puteau fi folosite de fostele guverne ale României pentru construcția de noi spitale. În exercițiul financiar actual, care se încheie în curând, au existat bani pentru spitale. Chiar PSD în programul de guvernare din 2016 a promis că va construi 8 spitale regionale cu fonduri europene, însă când au ajuns la guvernare au început să critice instituțiile europene care ne rugau pur și simplu să facem proiecte și să le luăm banii!

Timp de șase ani, între 2014 și 2019, Guvernele PSD au atras doar o treime din fondurile europene structurale și de coeziune alocate României din Bugetul Multianual al Uniunii Europene 2014 – 2020. Guvernul PNL se luptă acum să atragă în timpul rămas din acest cadru financiar restul de două treimi din banii disponibili de la Bruxelles”, a transmis, într-un comunicat, Sorin Ioan Bumb, deputat PNL de Alba.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Programul Casa Verde Fotovoltaice, BLOCAT. Peste 25.000 de oameni așteaptă finanțarea promisă

Publicat

Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) nu a publicat până la finalul lunii mai, așa cum promisese, listele finale ale celor care vor beneficia de finanțare pentru a-și instala sisteme fotovoltaice, susține Greenpeace. Potrivit reprezentanților organizației, e doar una dintre multele amânări ale programului Casa Verde Fotovoltaice. La un an și jumătate de la începerea programului, nici măcar un cetățean dintre cei 26.000 care au aplicat nu a devenit prosumator.

Deși la mijlocul lunii mai, conform declarațiilor noului președinte al AFM, Andreea Kohalmi Szabo, 94% din aplicații fuseseră deja analizate (24.504 din cele 26.057 de aplicații primite), programul Casa Verde Fotovoltaice este din nou în impas. Nu au fost publicate listele finale cu dosarele aprobate sau respinse, iar cei care au fost acceptați deja în program nu pot încă să semneze contractele de finanțare necesare pentru demararea lucrărilor. Mai mult, AFM nu a mai avut nicio comunicare publică oficială pe acest subiect din 30 aprilie.

„Acest program de finanțare, ce părea să se fi deblocat la începutul acestui an, a intrat într-o nouă eră tacită a amânărilor. Nu înțelegem de ce nu sunt publicate, așa cum s-a promis, toate rezultatele analizei dosarelor și de ce nu se semnează contractele de finanțare pentru cei care au fost deja admiși în program. Vorbim zi de zi cu zeci de potențiali beneficiari, sunt toți extrem de dezamăgiți de ritmul implementării programului”, a declarat Marian Mândru, coordonator de campanii la Greenpeace România.

Programul a reprezentat o lovitură și pentru piața de fotovoltaice din România, care a fost blocată de promisiunea neconcretizată a fondurilor generoase ale programului. Peste 200 de instalatori întâmpină dificultăți economice, susține Greenpeace

„Dezamăgirea se regăsește și în rândul cetățenilor care au aplicat pentru a deveni prosumatori. Dintre cei peste 26.000 de aplicanți, peste 10.000 au fost deja aprobați în program, dar nu pot semna contracte de finanțare, chiar și în cazul în care au făcut toate demersurile conform ghidului de finanțare. Restul de aplicanți, fie au fost respinși, fie nu știu încă dacă sunt sau nu admiși în program. 

Finanțarea oferită de AFM prin programul Casa Verde Fotovoltaice este, teoretic, una generoasă: maxim 20.000 de lei pentru un sistem fotovoltaic de minim 3 kW pentru persoanele fizice interesate să își producă singure energia electrică. Peste 26.000 de cetățeni din întreaga țară s-au înscris pentru a obține finanțare, fondurile totale ale programului de finanțare cumulând peste 113 milioane de euro”, se mai precizeză în comunicatul Greenpeace.

sursa: greenpeace.org

Citeste mai mult
Publicitate

CUGIR

Tineri din Cugir, REȚINUȚI de Poliție. Au furat 4,5 tone de folii din tablă, de la UM Cugir și le-au vândut la fier vechi

Publicat

arestat catuse

Doi tineri din Cugir au fost reținuți de Poliție după ce ar fi furat 4,5 tone de folii din tablă metalică, din magazia unei firme din oraș. Cei doi sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Potrivit unor surse, societatea păgubită este UM Cugir.

IPJ Alba a transmis că, miercuri, polițiștii de investigații criminale din Cugir au luat măsura reținerii, pentru o perioadă de 24 de ore, față de doi bărbați, de 32 și 33 de ani, din Cugir, care sunt bănuiți de săvârșirea unui furt dintr-o societate comercială din oraș.

În perioada 15 – 18 mai 2020, ar fi pătruns, prin efracție, în perimetrul unei societăți comerciale, iar dintr-o magazie ar fi sustras, în mod repetat, bunuri din aliaj metalic în cantitate de 4,5 tone, pe care ulterior le-au valorificat la o firmă de colectare fier vechi. Prejudiciul estimat de reprezentanții societății a fost în valoare de 9.423 de lei.

Cei doi bărbați sunt cunoscuți cu antecedente penale și au fost condamnați pentru fapte similare.

Aceștia urmează să fie prezentați Parchetului de pe Lângă Judecătoria Alba Iulia, pentru dispunerea măsurilor legale.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate