Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

Mărturia cutremurătoare a unui medic militar care tratează pacienți cu COVID-19!: Aici e război! Dacă nu ne smerim, vom pierde!


Publicat

Un medic militar anestezist care a fost trimis la Spitalul din Suceava, focarul principal de infecție coronavirus în zonă, povestește pe pagina sa de Facebook ce se întâmplă acolo. Sunt detalii înfiorătoare, realități dureroase împletite fie cu speranțe, fie cu dezamăgiri într-un „război” care a cuprins toată lumea.

Medicul militar Mihai Mărginean a ajuns la Suceava, unde a fost lovit de realitatea cruntă de la Spitalul Judeţean. Condiţii precare, oameni puţini şi epuizaţi. Ce e mai rău nici măcar nu s-a întâmplat, spune el.

„Eu sunt anestezist, medic militar și acum vă scriu din Suceava. Pentru cine scriu? În primul rand pentru mine, că nu cumva să uit vreodată ceea ce simt acum. Și în al doilea rând, pentru colegii mei anesteziști – pe mulți îi cunosc personal, fac parte din rețeaua mea de suport și eu din rețeaua lor. Și în al treilea rând pentru voi toți! Toți cei ce așteptați apăsați de propria așteptare.

În armată ordinele se execută, nu se discută! Știe țoață lumea. „Mâine plecați la Suceava” „Am înțeles! Să trăiți!” Oamenii din jurul meu s-au activat, am primit mesaje de susținere, și-au manifestat compasiunea și mi-au oferit ajutorul. Familia mea a acceptat cu greu și lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frică nicio secundă.

Voi deschide acum o poartă spre mintea mea de atunci – dincolo de poarta asta ați fi găsit același peisaj la mulți anesteziști. Mi-am pus în bagaj toate șosetele – nu aveam de gând să pierd timpul spălând și uscând rufe – și cel mai inportant, mi-am luat cărțile. Sentimentul era că plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce să-mi pice și să nu stiu.

La fel că și ceilalți colegi ai mei, în ultimele săptămâni am studiat materialele publicate despre COVID-19.

Tacticos, am pus piesele cap la cap că un puzzle. Totul se potrivea. În mintea mea misiunea era clara, pașii stabiliți. Știam dinainte toate mișcările adversarului, îl studiasem avid, nu avea niciun aș în mânecă.

Frumusetea planului meu era atât de îmbătătoare încât chiar și eu m-am îndrăgostit de el. Pe drum, le-am explicat și colegilor ce au de făcut. Eram o echipă tactică iar eu îmi asumasem rolul de a conduce sesiune de briefing. Cu toate aceste referințe militare evidente, eu încă nu știam că nu mergem la examen – ci la război.

GREȘEALA

Cu siguranță că v-ați întrebat unde au greșit italienii, spaniolii sau americanii. Cred că pot să vă dau un răspuns – dar nu încă, mai așteptați puțin.

Mai mult, nu cred că este cineva cu atâta minte încât să fie capabil să-și deblocheze telefonul dar care să creadă că avem vreun sistem (orice sistem, inclusiv cel medical! sau mai ales acesta) care să funcționeze mai bine că acolo.

În plus, sunt popoare în a căror material genetic este impregnat războiul. Cu toate acestea, în condiții tactice mult mai favorabile, echipamente medicale, protocoale pre-existente (americanii au organizații naționale care se ocupa cu simularea unor pandemii), personal medical (pentru colegii mei medici care nu au lucrat în afara țării: nu încercați să vă imaginați – sunt mai mulți decât vă puteți voi imagina), capacitate logistică superioară, infrastructura adecvată … cu toate acestea, COVIDel i-a îngenunchiat.

Sunt convins că toți colegii mei medici, inclusiv cei din Italia, Franța, Spania, UK sau USA au avut un plan asemănător cu al meu. Împărțim pacienții în fenotipuri: LOW vs HIGH.

Că să îi împărțim le facem un test de încărcare cu oxigen. Dacă sunt Low, însemnă că au doar o nepotrivire între ventilație și perfuzie dar au încă complianță pulmonară buna, pot să-și crească tidal-volume (Tv) și atunci oxigenarea lor se vă îmbunătăți. Dacă ajung la SpO2 > 92-94 îi manageriem conservator, pe secții, îi învățăm să facă auto-proning (sună mai savant decât este în realitate treaba asta; cine nu știe ce este, nu vă voi strica surpriza, dați un search) și îi urmărim că să nu dezvolte complicații ulterior pentru că COVID-19 poate avea și un pattern de evoluție bifazic.

Dacă nu răspund la testul de încărcare cu O2, înseamnă că au alveolele inundate și complianța pulmonară scăzută și această categorie răspunde doar la PEEP deci trebuie să-i intubăm și să-i ventilăm mecanic.

Datele par să sugereze suport ventilator precoce. După ce-i intubăm e nevoie să monitorizăm P-plat și să o menținem sub 30 iar driving pressure dP < 15.

Ventilăm cu volume mici pentru asta, 6 sau chiar 4 ml/kg. Ajustăm PEEP și FiO2 ptr o saturație de 90-92%. Dacă e nevoie ne permitem hipercapnie relativă până la pH de 7.2 sau chiar 7.15 după care infuzam continuu bicarbonat de sodiu. Monitorizăm continuu WOB, spațiul mort și gradientul alveolo-capilar.

Dacă ne crește spațiul mort ventilat înseamnă că e posibil să existe tromboză micro-vasculară. Anticoagulam (eventual de la început în doze curative dacă nu identificăm factori de risc).

Evaluăm constant CRP și Feritină pentru a identifica un eventual t0 al furtunii citokinice când putem iniția un contra-atac imunosupresor. Instalăm santinele hemodinamice – tensiune arterială invazivă, monitorizarea debitului cardiac pentru a identifica un eventual atac asupra cordului. Simplu, nu?

Hai să facem împreună un inventar.

Pentru planul meu avem nevoie de ventilator mecanic pentru toți cei care se încadrează în fenotipul HIGH, cineva care să monitorizeze toate presiunile măcar o dată pe oră, analizator de gaze sanguine, senzor de etCO2 la fiecare, cateter arteial, transducer de presiune, monitoare de CO (măcar unul sau două că le poți mută dar oricum ai nevoie de kituri pentru majoritate pacienților), om care să monteze toate aceste catetere (centrale, radiale, femurale), personal mediu care să recolteze probe, personal auxiliar care să îngrijească bolnavii și foarte important un centru de comandă – cineva care să integreze activitatea.

Noi facem asta în fiecare zi, nu? Avem mereu pacienți cu ARDS (deși ideea asta e încă în discuție, e posibil să nu fie chiar ARDS; dar să nu complicăm problema).

Facem vizită mare, cineva supervizează tratamentul tuturor pacienților din ICU. Din nou, simplu, nu??

REALITATEA

E ora 20:00. Urmează 12 h de „reprezentație” medicală. Că un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsură posibilitățiilor.

Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, masca FFP3 și viziera. Vreau să fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie să-l iau cu mine pentru că nu există un alt sistem de comunicare cu exteriorul odată ce ai intrat.

Asta trebuia să mă pună pe gânduri!(?) Oricum a ieșit o poză proastă pentru că telefonul era infoliat.

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo … sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Similar cu acel efect video în care cineva rămâne stingher într-o masă enormă de oameni care se mișcă cu o viteză disproporțional mai mare, pe repede-înainte, iar tu rămâi nemișcat, auzind doar propria respirație ritmică, din ce în ce mai sincronizată cu bătăile inimii. Simt un fior rece.

Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: „ceva” nu e ok.

BUM!!! Realitatea – o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele – mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu.

Câțiva extratereștrii albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă „domnule doctoooor! domnule…” cuvintele le rămân în gât.

Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturatiile lor sunt 55-60 % apoi mă uit mai sus … spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!

Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate alții pe burtă. Pe unele fețe – resemnare, pe altele – disperare. Cei care nu erau intubați și ventilați mecanic erau extrem de hipoxici. O

hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte. Au o culoare tegumentară aparte. Sunt conștienți dar nu … complet.

Nu știu să descriu altfel dar vă pot spune că am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viață atârna că o picătură de rouă pe un fir de iarbă.

Sau că o picătură de transpirație pe interiorul ochelarilor de protecție …

„Domnule doctor, veniți repede!” se aude înfundat de undeva de pe coridor. Mă întorc rapid stânga-împrejur, militărește, mă lovesc cu capul de ceva – nu știu ce era și de când era acolo.

Prin ochelarii aburiti, cu glugă în cap care îmi limita câmpul vizual și peste toate viziera care mă delecta cu cele mai șugubețe jocuri de lumini, era dificil să-mi mențin o traiectorie care să nu ridice semne de întrebare asupra ne-ebrietății mele. Găsesc salonul, mă uit pe monitor, 32% saturație. Mă uit la pacient, efort respirator marcat, iminentă de stop respirator, tahipneic dar conștient, se lupta cum putea el, nu renunțase. Mă vede că dau ordine – intuiește că sunt doctorul.

Într-un gest de abandon total se liniștește și îmi spune că nu poate respira, să fac ceva, orice, că el nu mai vrea să trăiască așa, mai bine să moară decât așa.

OK, îmi spun – atunci să începem! Cer video-laringoscopul ! „Avem undeva, să merg după el?” urmează răspunsul.

Nu mă înțelegeți greșit, ar fi mers bucuroasă dna asistentă dar era unul singur, era în altă parte, nici ea nu știa exact unde, ar fi trebuit să-l caute. Realizez că nu avem timp.

Îl iau pe cel normal, dau câteva indicații legate de medicație. Fac laringoscopia – nu văd nimic, totul e edematiat – IOT dificilă! La naiba, îmi spun! Încerc să mă concentrez, văd ceva, cer sondă.

O primesc în mâna dar e fără stilet (explicație: probabil că trebuia eu să cer cu stilet dar pentru că nu eram la mine acasă nu știam asta). Cer să-mi bage stilet. „Stați să caut” vine răspunsul. Intuiesc că urmează câteva secunde poate 1 minut.

Ce să fac? Să ventilez pe masca și balon?? Toată comunitatea medicală recomandă să nu facem asta de teamă aerosolizării.

La naiba din nou! Iau balonul și masca, nu o să te las să mori îmi spun. Masca e una prea mică, trebuie să aleg – o pun pe gură sau pe nas. Grea decizie, îmi dau seama că oricum e inutil gestul meu.

Le arunc răzbunător că și cum obiectele acestea ar fi de vină. „Încearcă din nou fără stilet, poate merge” îl aud pe colegul meu care ajunsese și el în salon între timp. Fac din nou laringoscopia, deja sunt familiarizat cu locul, văd epiglotă și poate ceva sub ea. Introduc sondă, cer din nou balonul – îmi dau seama că nu există filtru pe balon dar acum nu mai contează.

Ventilez de câteva ori. Lipsește ceva … ahh da, trebuie să confirm stetacustic. Dar de ce nu am făcut asta până acum? La naiba din nou!!! Nu am stetoscop pentru că oricum nu poate fi folosit de vreme ce am o glugă pe cap (doohh!).

Colegul meu pune mâna pe piept, ne uităm amândoi prin ochelarii aburiti dacă se ascensionează toracele că într-un film prost ce se vrea comedie – pare că da. Apoi ne apropiem amândoi cu urechile de pacient până când eventualele zgomote pot să treacă prin straturile noastre protectoare. Se aude din stomac !!! Scot sondă, fac din nou laringoscopia, de dată asta am și stilet și securizez în final calea aeriană, conectez pacientul la ventilator, tensiunea arterială e mică dar încă nu e bradicardic.

Mai avem puțin timp, îmi spun. După câteva mișcări acrobatice și cel mai probabil de un absurd poetic având în vedere vestimentația, reușesc să mă mut cumva de la capul bolnavului, în față ventilatorului. E un draeger mai vechi – nu contează, nu totul trebuie să fie cu touch-screen.

Ventilație controlată în volum, cu auto-flow (are așa ceva ventilatorul asta? sper! display-ul e puțin mai mare decât cel de la un ceas de mână deci nu prea văd nimic pe el; lasă asta, vedem după!), FiO2 100, volume mici, pun 450 pentru moment că tablă înmulțirii s-a ascuns undeva în spatele creierului acum – o să iasă ea.

Apăs de câteva ori pe butoane să văd presiunile și dintr-o dată aparatul începe să mă alarmeze. Spune pe limba lui că nu funcționează senzorul de flux. Cer alt senzor de flux. Știți ce urmează, nu? Da, exact – nu este altul.

Atunci am înțeles al doilea lucru. Nu doar că este RĂZBOI, dar nu avem cum să-l câștigăm! Ideea mea despre stategia optimă de ventilație a fost snopită în bătaie de o realitate necruțătoare. Am ales un mod de presiune, am pus niște valori puțin sub cele critice și am spus un „Doamne ajută!”.

După două ore primul SCR, după alte două și câțiva zeci de mililitrii de noradrenalina și adrenalină al doilea SCR. L-am lăsat viu când am plecat … a murit a doua zi.

Dacă veți avea dispoziția și veți medita puțin la tragedia asta pandemică veți ajunge cu siguranță la concluzia că totul este învăluit într-o peliculă aderentă de ironie.

De exemplu: după ce l-am stabilizat (credeam eu) pe acest pacient, mi-am dat seama că nu știu unde îmi lăsasem telefonul. Și eram de gardă, trebuia să îl am la mine.

Evident, combinezoanele nu au buzunare (niște chinezării!). Și am văzut pe noptieră telefonul pacientului. Așadar l-am luat și am sunat propriul meu număr. Mi-am recuperat telefonul și pace bună. Dar a două zi la ora 05:51 în timp ce dormeam și visam la o lume fără ventilatoare mecanice, îmi sună telefonul.

Răspund! „Sunteți rudă cu dl XX?” Sunt buimac, aș fi răspuns că nu sunt rudă cu nimeni acum. Răspund totuși cu NU. „Cine sunteți? pentru că dl xx a murit și nu avem un nr de telefon unde să anunțăm decesul. Iar în telefonul lui era nr dvs, l-ați sunat ieri. Era singurul nr”.

Sigur că acest episod a rămas scrijelit pe scoarță mea cerebrală poate și pentru că a fost cartea de vizită a acestei drame infecțioase. Dar au urmat multe altele asemenea în orele ce au urmat.

Pot să vă spun că ceea ce s-a întâmplat aici, în Suceava, se putea întâmplă oriunde. Da, și în spitalul tău! Pe toți ne-ar fi prins cu pantalonii în vine, recunoaște-ți-vă vouă înșivă asta și hai să depășim momentul. Să nu cumva să credeți că cei care lucrează acum în spitalul asta bântuit nu muncesc.

Au mari probleme de toate felurile dar nu va prefaceți că la voi acasă e mereu șters praful și niciodată nu va rămâne peste weekend un maldăr de vase în chiuvetă.

Acum a venit momentul să vă răspund la prima întrebare. Acum poate veți putea înțelege răspunsul.

Așadar, de ce nici măcar cei mai buni din curtea școlii nu au făcut față (în afară de Germania, acolo nu am o explicație). Pentru că au pornit cu toții așa că mine, încrezători, vanitoși, acea vanitate a savantului care știe că înțelege și înțelege că știe pentru că EL a muncit și a învățat și a mângâiat ventilatoare toată viață și are mereu mai mulți ași în mânecă decât se pot consumă într-o partidă.

Și uite din nou o altă ironie. Nici măcar nu suntem în situația în care am subestimat acest virus, el s-a prezentat așa cum este, nu ne-a ascuns nimic niciodată, nu a recurs la război asimetric, nu ne-a hăituit pe străzi astfel încât noi să nu putem să ne ascundem. Ci dimpotrivă, noi am năvălit pe străzi să-i arătăm noi lui.

Nu pe el l-am subestimat ci mai degrabă ne-am supraevaluat pe noi înșine.

CONCLUZII

1. Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război!

2. Toată știință e bună, dar dacă ești doar unul (+2 asistente +1 infirmieră) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduită medicală oarecum adecvată sau pertinentă este doar o fantezie. Este imposibil să ai o atitudine pro-activă, va trebui să te mulțumești mereu cu o atitudine reactivă. Vei fi mereu cu câțiva pași în spate.

Pentru că activitatea se desfășoară în echipamente de protecție incomode, perioada în care pot să stai în ICU e limitată. Și nimeni nu poate stă mereu acolo. Așadar fiecare vede pacienții poate o dată la 36 de ore.

Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienți noi. Rezultă că nu există consecvență în tratament, hand-over-ul e mereu deficitar și ceea ce e cel mai grav lipsește un lider. Și nu văd cum se poate corectă asta. Dar fără un lider care să supervizeze toată activitatea, haosul tinde să crească exponențial pe zi ce trece.

Sfatul meu e să urmăm imboldul aliaților noștrii din US (niciodată nu am primit mai mult decât vorbe, dar acum chiar că nu ne pot ajută cu altceva): One is none and two are one!

Mergeți împreună, mulți, toți dacă puteți. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Discutați între voi, împărțiți informația. Iar liderul trebuie să stabilească o conduită unitară. Acum asta e mai important că niciodată. Acum Tanda trebuie să știe totul despre Manda.

3. Acum toți cei decedați sunt doar numere. Va veni clipă când vor fi NUME. Vom avea cu toții pierderi. Veți dori un umăr pe care să plangeti dar nu îl veți găși pentru că toți vor avea pe cineva de plâns. Ne va pune la încercare esență noastră, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu știu ce să vă sfătuiesc aici, nu cred că putem să ne pregătim pentru asta.

4. Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare … pe cine intubăm ??

5. Rugați-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoașteți că am fost înfrânți căci asta e primul pas spre victorie.”

sursa text: Alina Mihai



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ECONOMIE

ANCPI: A scăzut numărul imobilelor vândute în aprilie. Situația tranzacțiilor de construcții și terenuri în Alba și în țară

Publicat

blocuri apartamente 2

În luna aprilie 2021 au fost vândute, la nivelul întregii țări, 55.569 de imobile, cu 28.548 mai multe față de perioada similară a anului 2020, potrivit celor mai recente date comunicate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI).

În județul Alba, au fost vândute 435 de imobile, mai puține față de luna martie.

Statistica ANCPI arată că numărul caselor, terenurilor și apartamentelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare în luna aprilie 2021 este cu 7.322 mai mic față de luna martie, la nivel național.

Cele mai multe vânzări de imobile au fost înregistrate, în aprilie 2021, în București – 9.365, Ilfov – 3.243 și Timiș – 3.144. Județele cu cele mai puține imobile vândute în aceeași perioadă sunt Covasna – 175, Călărași – 290 și Teleorman – 355.

Numărul ipotecilor, la nivel național, în aprilie 2021, a fost de 26.025, cu 3.180 mai mare față de aprilie 2020. Cele mai multe operațiuni de acest gen au fost înregistrate în București – 4.490, Dolj – 2.130 și Ilfov 1.903. La polul opus se află județele Covasna – 60, Sălaj – 63, și Harghita – 65.

Județele în care au fost vândute cele mai multe terenuri agricole în a patra lună a anului 2021 sunt  Arad – 672, Caraș Severin – 598 și Buzău – 450.

Situația în Alba

În județul Alba, numărul imobilelor vândute în martie este de 435 (576 în martie, 626 în februarie), din care 150 de case și apartamente (228 în martie, 172 în februarie) și 96 terenuri agricole (78 în martie, 161 în februarie).

Au fost înregistrate 208 de ipoteci (258 în martie, 179 în februarie), 121 dintre ele pentru terenuri cu construcții (107 în martie, 72 în februarie).

sursă: ancpi.ro

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Cele mai importante amenințări cibernetice în limba română. Raport anual, realizat la nivelul UE

Publicat

Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică a publicat raportul anual al amenințărilor în limba română.

Acest raport anual lansat de Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) oferă o prezentare generală cu privire la amenințările din zona securității cibernetice, prezentând cele mai importante subiecte la care se face referire în toate celelalte rapoarte ENISA Threat Landscape.

De asemenea, un top realizat de ENISA cu primele 15 amenințări care ne-au vizat în 2020, dar și concluzii și recomandări.

ENISA a mers mai departe și a ales să ofere o variantă de raport în limba română și pentru rapoartele strategice, respectiv tehnice ale amenințărilor prezente în 2020.

Cele mai importante 15 amenințări sunt descrise pe larg în documentul care poate fi consultat AICI.

Pe primele locuri se află malware, atacurile online, pishing, atacurile asupra aplicațiilor web, furtul de indentitate, șantajul digital, criptojacking și spionajul cibernetic.

Sursă: Cert.ro

 

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

„Marea asfaltare”, în Apuseni: 50 de km din DN 75, între Bistra și Ocoliș, reabilitați printr-o investiție de 17,8 milioane lei

Publicat

Un sector în lungime de 50 de kilometri din drumul național DN 75, ce trece prin orașul Baia de Arieș și comunele Bistra, Lupșa, Sălciua, Poșaga și Ocoliș din Munții Apuseni, va fi asfaltat printr-o investiție de peste 17,8 milioane de lei. 

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP) Cluj a lansat marți, 11 mai, în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o licitație pentru executarea de covoare asfaltice la cald, cu mixtură asfaltică tip BA16 de 6 cm, cu frezare, pe drumul național DN 74, între km 85+000 și km 135+000.

Valoarea totală este estimată la 17.868.799,73 de lei, fără TVA.

Potrivit caietului de sarcini, lucrarea este prevăzută a se executa în planul de întreținere periodică a drumurilor publice în anul 2021, durata de execuție a lucrărilor fiind de 2 luni.

Sectorul de drum studiat se află pe raza județului Alba și aparține de drumul național DN 75 care face legătura între localitatea Ștei, județul Bihor și localitatea Mihai Vieazul, județul Cluj și care se află în administrarea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj.

Contractul este împărțit pe trei loturi, respectiv:

  • Lotul 1 – DN 75 km 85+000- km 101+595 (între Bistra și Baia de Arieș) 

 

Potrivit caietului de sarcini, traseul studiat se întinde pe raza comunelor Bistra, Lupșa și a orașului Baia de Arieș. În prezent, pe sectoarele analizate au apărut o serie de degradări pe suprafețe întinse (fisuri, crăpături, etc.) care creează disconfort asupra conducătorilor auto.

Traseul are un caracter sinuos, urmând meandrele râului Arieș, cu porțiuni cu aliniamente scurte racordate prin curbe cu raze destul de mici.

Lungimea traseului este de 16.595 m, având o suprafață (incluzând partea carosabilă cu supralărgiri și suprafața până în borduri (în localități) de 106.055,47 mp.

  • Lotul 2 – DN 75 km 101+595- km 119+303 (între Baia de Arieș și Sălciua)

Traseul studiat se întinde pe raza orașului Baia de Arieș și a comunei Sălciua. În prezent, pe sectoarele analizate au apărut o serie de degradări pe suprafețe întinse (fisuri, crăpături, etc.) care creează disconfort asupra conducătorilor auto.

Traseul are un caracter sinuos, urmând meandrele râului Arieș, cu porțiuni cu aliniamente scurte racordate prin curbe cu raze destul de mici.

Lungimea traseului este de 17.708  m, având o suprafață (incluzând partea carosabilă cu supralărgiri și suprafața până în borduri (în localități) de 112.117,40 mp.

  • Lotul 3 – DN 75 km 119+303- km 135+000 (între Sălciua și Ocoliș – limita cu județul Cluj)

Traseul studiat se întinde pe raza a trei comune, Sălciua, Poșaga și Ocoliș. În prezent, pe sectoarele analizate au apărut o serie de degradări pe suprafețe întinse (fisuri, crăpături, etc.) care creează disconfort asupra conducătorilor auto.

Traseul are un caracter sinuos, urmând meandrele râului Arieș, cu porțiuni cu aliniamente scurte racordate prin curbe cu raze destul de mici.

Lungimea traseului este de 15.615  m, având o suprafață (incluzând partea carosabilă cu supralărgiri și suprafața până în borduri (în localități) de 98.040,08 mp.

Citeste mai mult
Publicitate

EDUCAȚIE

VIDEO: Profesor universitar din Cluj, condamnat la închisoare. A luat bani de la zeci de studenți pentru a-i trece la examene

Publicat

Ardelean Ioan, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită. Mai exact, procurorii au reușit să probeze 43 de acte materiale, în care profesorul a primit bani de la studenți pentru a-i trece la disciplinele „Mecanisme I” sau „Mecanisme II”.

Modalitatea de prindere a profesorului, care în mare parte primea mita sub formă bancnotelor de 50 de euro, a fost una foarte complexă. Au fost folosite persoane sub acoperire, supraveghere audio video și în final un flagrant, în biroul profesorului, în care au descoperit mai multe plicuri cu bancnote euro.

Faptele pentru care profesorul a fost condamnat s-au petrecut în luna septembrie a anului 2017, iar o primă condamnare a venit în luna octombrie a anului 2020. Atunci judecătorii Tribunalului Cluj l-au condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.

În urma primei decizii, procurorii au făcut apel, iar dosarul s-a mutat pe rolul instanței superioare, la Curtea de Apel Cluj, unde magistrații au schimbat sentința și l-au condamnat la închisoare cu executare.

În motivarea instanței de fond este descris pas cu pas modul în care anchetatorii au obținut probele împotriva profesorului. Aceștia au chemat la audieri studenți, au obținut un mandat pentru supraveghere ambientală foto – video dar au folosit și investigatori sub acoperire.

Mai mult de atât din câte se pare, fenomenul era atât de cunoscut la nivelul studenților, încât la un moment dat, când doi studenți au mers la un xerox din apropierea unității de învățâmânt pentru a cumpara două plicuri, vânzătoarea le-a zâmbit, fapt care i-a dus pe cei doi cu gândul că practica este una cunoscută.

Modul de operare

”mecanismul folosit de către inculpatul Ioan Ardelean pentru desfășurarea activității ilicite, consta în aceea că studentul interesat de promovarea examenului se prezenta la biroul profesorului înainte de susținerea examenului având banii într-un plic pe care menționa numele, anul, specializarea și disciplina la care dorește să promoveze, plic pe care îl oferă profesorului care comunica studentului un subiect de examen pentru a-l pregăti iar în momentul susținerii examenului oral, studentul susținea subiectul de examen primit de la profesor cu ocazia predării banilor, indiferent de subiectul trecut pe biletul extras.

De la caz la caz, au existat situații în care modul de operare a fost oarecum diferit, după cum se va detalia în cele ce urmează însă numitorul comun a fost că predarea banilor se realiza anterior examenului, în biroul profesorului în plicuri albe sau foi de examen, suma a fost constantă, 50 euro sau echivalentul în lei și toți studenții care au achitat suma amintită, au trecut examenul”, se arată în motivarea pe scurt a instanței de fond.

Ce au reținut procurorii

S-a reținut în esență sub aspectul stării de fapt aceea că la data de 02.09.2017 inculpatul Ioan Ardelean, în calitate de profesor în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca a primit în biroul său sume de bani de la un număr de 10 studenți, totalizând 400 de euro (câte 50 euro de la un număr de 8 studenți) și 450 de lei (200 lei respectiv 250 lei de la un număr de 2 studenți), în legătură cu examenul ce trebuia susținut de către acești studenți la data de 02.09.2017 la disciplinele„Mecanisme I” sau „Mecanisme II” , respectiv pentru ca inculpatul să le acorde acestora note de trecere la respectivele examene iar în intervalul 04-09.07.2017, în calitate de profesor în cadrul Universității Tehnice din Cluj-N_____, a primit în biroul său sume de bani de la un număr de 33 studenți suspecți, totalizând 1.500 euro (câte 50 euro de la un număr de 30 studenți suspecți) și 600 lei (câte 200 lei de la un număr de 3 studenți suspecți), în legătură cu examenul ce trebuia susținut de către acești studenți la data de 09.07.2017 la disciplinele„Mecanisme I” sau „Mecanisme II” , respectiv pentru ca inculpatul să le acorde acestora note de trecere la respectivele examene, ulterior însușindu-și acești bani, în condițiile în care toți studenții în cauză au promovat examenul, se mai arată în documentul citat.

După mai bine de trei ani de la momentul flagrantului, profesorul a fost condamnat. Curtea de Apel Cluj a dat decizia finală, în data de 7 mai 2021.

” Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 295 din data de 12 octombrie 2020 a Tribunalului Cluj şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 28.01.2021. Desfiinţează sentinţa penală nr. nr. 295 din data de 12 octombrie 2020 cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului A.I. şi cu privire la dispoziţiile privind confiscarea specială şi confiscarea extinsă, şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite: Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.I. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (…) şi dispune executarea acesteia în regim de detenţie.

(…) dispune confiscarea specială de la inculpatul A.I.a sumelor de 1050 lei şi 1900 euro dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită. În temeiul art. 1121 alin. 1 lit. m şi al. 2 C.pen. dispune confiscarea extinsă de la inculpatul A.I.a sumei de 11750 euro. Desfiinţează în totalitate încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 28.01.2021. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I.împotriva aceleiaşi sentinţe. Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în apel restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2021”, se arată în minuta pe scurt a Curții de Apel Cluj.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate