Economie
Miliarde din nămol roșu: Statul scoate la vânzare „Cuprumin” Abrud, tocmai când a început să facă profit
Compania de exploatare a cuprului din Munţii Apuseni, “Cuprumin” Abrud, urmează să fie scoasă la vânzare prin licitaţie, în condiţiile în care, în ultimele 10 luni a reuşit să treacă de la pierderi de 2,5 milioane lei, la un profit de 1,7 milooane lei. Trendul ascendent al cifrei de afaceri al companiei este dat de creşterea semnificativă a preţului tonei de cupru, care, la bursă, a atins şi 10.000 de dolari, în ultimii doi ani.
Până la această dată, companiile Barrick Gold Corp din Canada și Minerals & Metals Group Australia au înaintat scrisori de intenție prin care au arătat că sunt interesate de achiziționarea „Cuprumin”. Anunțul de licitație va fi făcut public, probabil, în cursul lunii mai. „Cuprumin” deține rezerve de 900.000 tone de cupru, ceea ce reprezintă circa 60% din rezerva de cupru a României.
“Cuprumin” Abrud este la mare căutare, după ce a reuşit să obţină cifre pozitive, datorită evoluţiei pieţei cuprului la nivel mondial. Rezerva de metal roşu pe care o administrează compania a fost estimată la aproximativ 5 miliarde de euro, luând în considerare faptul că preţul tonei de cupru a ajuns la 10.000 de dolari, în urma cererii de pe piaţa chineză. Din aceasta, „Cuprumin” obține în jur de 2.000 dolari/tonă și reprezintă concentrația de cupru din minereul exploatat, estimată la circa 20%/tonă.
În acest context, “Cuprumin” Abrud a ajuns la o cifră de afaceri de 27 milioane de euro şi profit de 4 milioane de euro, comercializând 5.000 de tone de cupru, doar anul trecut. Situaţia companiei s-a îmbunătăţit după o perioadă dificilă, în care statul a încercat de mai multe ori să o privatizeze, fără vreun succes.
Având în administrare exploatarea de cupru de la Roşia Poieni, compania a avut probleme în susţinerea cheltuielilor de ecologizare şi neutralizare ale zonei, după ce, în 2009, societatea „Energomineral”, care era responsabilă cu aceste proceduri, a renunţat la contractul cu societatea de stat. Ulterior, Ministerul Economiei a intervenit cu un ordin de dispunere a acoperirii sumei de aproximativ 100.000 de euro, necesare lucrărilor de securizare la iazurile de decantare, prin utilizarea varului la neutralizarea apelor acide.
Statul a încercat, fără succes, să privatizeze „Cuprumin”, de mai multe ori, începând cu anul 2008. Încărcată de datorii, mai ales la stat – 64,8 milioane lei, la care se adaugă penalizările de întârziere -, compania nu a fost atractivă pentru investitori, până acum. „Cuprumin” este controlată în totalitate de Ministerul Economiei. Procesul de privatizare a fost suspendat iniţial, din cauza solicitării Comisiei Europene, care a considerat că anumite condiţii impuse viitorului investitor ar putea fi considerate ajutor de stat.
Datoriile istorice la energia electrică, de aproximativ 20 de milioane de dolari, vor fi plătite eşalonat până în 2017. Practic, cel care va cumpăra societatea o va achiziţiona cu datorii cu tot, însă, potrivit directorului „Cuprumin”, Pavel Nicolae Victor, acestea nu afectează evoluţia societăţii. Tot el a spus că SC „Cuprumin” nu va fi scoasă la vânzare mai repede de sfârşitul anului, undeva în toamnă, deoarece trebuie să se obţină mai multe avize de la Comisia Europeană. Totodată, încă se lucrează la caietul de sarcini.
După ce, în 2008, prelucrările au fost oprite la Roşia Poieni, preţul cuprului la nivel mondial ajungând sub preţul de exploatare al tonei de minereu, în noiembrie 2009, activitatea la „Cuprumin” a fost reluată. Între timp, preţul cuprului a crescut constant, ajungând să fie cotat, la începutul anului 2010, la 7.600 dolari/tonă, pe bursa metalelor, în prezent fiind de 9.500 dolari/tonă. „Cuprumin” are peste 400 de angajaţi.
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News
toma
luni, 11.04.2011 at 18:55
Si romanii stiu sa lucreze in profit. Iata dovada. Pacat ca dupa privatizare aceste profituri vor lua calea strainatatii in timp ce in Romania vor ramine ,,redevente,, minuscule, contracte beton ce nu mai pot fi modificate zeci de ani de acum inainte si in final o tara mult mai saraca cu oameni mult mai saraci.