Obiceiuri străvechi, la nunțile de pe Valea Sebeșului: De la ritualuri magice și până la ciubere împodobite de nași

Tradițiile străvechi din ziua unei nunți erau respectate cu strictețe în trecut, în sate. Pe Valea Sebeșului, obiceiurile erau o combinație între tradiție, magie, simbolism și mistic. 

De la simboluri ale rodului, si bogăției și până la formarea unei familii, fiecare procedeu erau respectat cu strictețe.

Într-o broșură a noului centru etnografic din Alba, situat lângă Poarta a III-a a Cetății Alba Carolina, sunt descrise câteva obiceiuri de nuntă de pe Valea Sebeșului. 

Spre exemplu, zestrea era motivul de laudă al miresei și momentul în care fata, însoțită de alai își etala în fața întregii comunități sătești starea materială, care era reprezentată printre altele de numărul pernelor așsezate pe lada de zestre.

Mărul era un alt simbol important la nunțile de pe Valea Sebeșului. Acesta avea rolul de a întâri legătura dintre tineri, deoarece simboliza dragostea și rodnicia.

Nașa împodbea în ziua cunnuniei cu mere nuci și prune uscate, pancove, turte și colăcei, iar la sfârșitul ceremoniei, bunătățile erau culese de către nași împărțite copiilor și celor prezenți la nuntă.

Ospățul începea seara și se derula conform tradiției, adică la mizeul nopții se dadea cinstea mirilor în bani și obiecte.

”Pupăza” primită de mireasă de la mire

Mirele primea un colac, iar mireasa cu o ”pupăză” adică un colac împletit în formă de pasăre. Pupăza era un colac care se făcea sâmbătă seara, la nași, și era dus de ceata stegașului la mireasă, împreună cu nuci și mere, ca un dar din partea soacrei.

”Pupaza” era împărțită între mieasă și fetele din jurul său, care rit de înstrăinare și tot odată ca practică magică, datorită credinței că gustând din acest colac, fiecare fată se va mărita curând.

La Șugag, pupezarii, cei care cărau colacul, adică prietenii mireului, duceau de la mire la mireasă ”pupăza”: un colac mare și frumos învelit într-o față de masă, iar pe colac erau puse cununa și un batic negru cu ciucuri precum și pantofii miresei, lucruri cumpărate de mire.

După cununie mirele și mireasa treceau în fruntea alaiului și porneau spre casa socrilor mari. Acolo alaiul era întâmpinat de doi feciori cu ulcele de vin care îi omeneau pe nuntași.

Un grup de femei aruncau deasupra alaiului grâu și apă, ca semn al rodniciei pentru noua familie.

Ciubărul nașilor

La Loman, nașul cumpăra un ciubăr nou, pe care sâmbătă seara feciorii îl ”împistreau”, adică îl împodobeau frumos, iar fetele împodobeau cu o cunună de ”fanchiu”, un ștergar îngust și cu flori.

În ciubăr se așezau darurile nașilor pentru noua familie: două blide, două linguri, două furculițe, doi metri de jolj și un colac.

Ciubărul era purtat de două fetițe și era desfăcut de vornic când se dădea cinstea. După ce se încheia cinstea, mirii umpleau ciubărul cu apă de izvor, iar nuntașii se spălau pe mâini, iar la final aruncau cu bani în el pentru prosperitatea tinerilor proaspăt căsătoriți.