”RESIAL” Alba Iulia, de la dezastru la campanie electorală. Rețeta prin care afaceriștii politici au făcut praf cea mai mare fabrică de cărămidă refractară din Europa de Est

Cea mai importantă fabrică de cărămizi refractare din ţară şi una dintre cele mai mari din Europa înainte de anii `90, “Resial”, fosta “Refractara” din Alba Iulia, a fost pusă la pământ şi vândută pe bucăţi de lichidatorul juridiciar. Acesta doreşte să găsească investitori interesaţi să preia terenul de aproximativ 17 hectare.

Luni, 28 martie, organizația PSD Alba a ales fosta fabrică ca locație pentru a-și anunța oficial candidații pentru primăria Alba Iulia și Consiliul Local Alba. Cei doi candidați, deputatul Călin Potor și deputatul Ioan Dîrzu, au anunțat că, pentru aceștia, ruinele „Resial” (fosta „Refractara”) reprezintă o provocare pentru viitor și că vor să o transforme într-o zonă industrială cu locuri de muncă bine plătite. Provocarea pentru viitor, are, în trecut, un lanț greu, atârnat de gâtul PSD, care se poate spune că a transformat lansarea celor doi candidați într-o acțiune neinspirată. Pentru că ingineriile financiare care au dus la falimentul Resial au la bază acțiunile și deciziile unor personaje care în perioada respectivă erau în conducerea partidului.

Vezi și Foto-Video: PSD şi-a anunţat candidaţii pentru Primăria Alba Iulia şi Consiliul Judeţean, pe terenul unei fabrici ruinate pe vremea Guvernului Năstase

Cronica afacerilor păguboase de la RESIAL SA

Înainte de 1990, fabrica Refractara era cel mai mare producător de cărmizi refractare din România şi era una dintre cele mai moderne fabrici de profil din Europa. Avea 2.500 de angajaţi şi furniza 15 la sută din cărămizile utilizate de marile combinate siderurgice din ţară.

După anii `90, într-un context de management ineficient şi de dezmembrare a coloşilor industriali interni, în favoarea exporturilor, fabrica a intrat în declin. În 2005 s-a închis şi a intrat în faliment.

„La creşterea datoriilor au contribuit si unele decizii manageriale inadecvate, cu consecinţe in imobilizarea unor fonduri băneşti la diverşi clienţi. Afirmaţia este susţinută cu sumele acordate unor firme cu care au fost încheiate raporturi contractuale în perioada 1998 şi 2000-2002, în suma de 20,2 miliarde lei”, se arată într-un raport al lichidatorilor.

INGINERIILE FINANCIARE cu influențe politice care au făcut praf cea mai mare fabrică de cărămidă refractară din Europa de Est

Transgaz a ajuns acționar majoritar la Resial pe factura de gaz neplătită de firma unui afacerist din AZUGA. Practic afaceristul și-a transferat datoriile pe care firma lui le avea la Transgaz  în contul RESIAL. Sutele de milioane lei a fost trecute în contract ca valoare a managementului performant făcut de afaceristul din Azuga. Atât de performant că fabrica a ajuns la faliment.

Declinul fabricii Refractara are şi ramificaţii în cercuri politice importante din Bucureşti, de la începutul anilor 2000. În perioada respectivă, din Consiliul de administraţie al firmei din Alba Iulia au făcut parte şi fostul senator PSD Doru Ioan Tărăcilă şi fostul consilier al preşedintelui Ion Iliescu, Emil Cico Dumitrescu, iar managementul ”performant” a fost asigurat de Constantin Samson – un baron PSD din Prahova.

În anul 2001 societatea din Alba Iulia a fost „încărcată“ artificial cu datorii de 30 milioane de lei ale acţionarului majoritar de la vremea respectivă, Caloni Serv Com SA Azuga (condusă de Constantin Samson), cea mai mare parte dintre acestea către Transgaz Mediaş. Între cele două societăţi a fost încheiat un contract, prin care Resial prelua datoriile acţionarului majoritar. Fabrica din Alba Iulia era obligată, astfel, să plătească datorii de milioane de euro care nu îi aparţineau în contul unui contract de management încheiat cu firma lui Constantin Samson.

Valoarea ”managementului performant” care a pus până la urmă la pământ RESIAL a fost exact valoarea datoriei pe care firma Caloni Serv o avea la Transgaz. Ingineriile financiare au provocat falimentul producătorului de cărămidă refractară în 2005. Avea la vremea respectivă aproximativ 400 de salariaţi. Pâna acum nimeni nu a pățit nimic după devalizarea RESIAL. Samson a avut chiar o carieră spectaculoasă în politică, în prezent fiind primar în orașul Azuga și este considerat drept dintre cei mai mari baroni ai județului Prahova.

După cum relata și presa vremii, în preajma anului 1999, Constantin Samson, prin intermediul firmei pe care o administra, Caloni Serv SA, s-a angajat către Transgaz să recupereze circa 30 de milioane de lei de la mai multe firme cu facturi neachitate către companie. A reuşit să recupereze datoriile, însă sumele ar fi fost investite de Samson pentru cumpărarea a patru foste companii de stat, printre care şi Resial Alba Iulia. În cele din urmă, Transgaz a preluat 68,16% din acţiunile fabricii din Alba Iulia, “prin executarea silită a unei garanții reale mobiliare pentru recuperarea unei creanțe comerciale asupra SC Caloni Serv Com Azuga”, potrivit unui raport al companiei. Pentru alegerile locale din acest an, se pare că actualul primar din Azuga, Constantin Samson, a primit sprijinul PSD pentru o nouă candidatură.

De la cărămidă refractară la afacere imobiliară

În 2007, platforma industrială Resial a fost cumpărată de la societatea falimentară Resial SA Alba Iulia de omul de afaceri italian Ariganello Pasqualino, prin intermediul firmei Trustul de Construcţii Industriale (TCI) SRL pentru suma de aproximativ 10 milioane de euro. Pentru că nu a putut valorifica platforma şi în condiţiile unor credite mari la bănci, firma italianului a ajuns, în 2010, în insolvenţă. Intenţiona să amenajeze pe terenul de la Refractara un cartier de blocuri cu spaţii de relaxare şi un spaţiu comercial.

Euroconsult SPRL Arad este lichidatorul judiciar al TCI. Printre lichidatorii Resial s-au numărat şi Dorin Jibetean din Alba Iulia şi A&B Expert Insolvenţa Hunedoara. Procesul de faliment al Resial este în judecare la Tribunalul Alba, cu termen în februarie 2015, dată până la care lichidatorul trebuie să recupereze creanţele prin vânzarea bunurilor.

La începutul procedurii de faliment, valoarea datoriilor a fost estimată la suma de 50 milioane de lei (17 milioane de euro, raportat la piaţa valutară de atunci). Principalul creditor a fost Direcţia de Finanţe Publice Alba, care a revendicat 60 la sută din sumă, respectiv 26 milioane de lei. Alţi bani au intrat în contul celorlalţi creditori importanţi; Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, compania de stat Transgaz SA Mediaş şi foştii salariaţi ai fabricii.

Demolată bucată cu bucată

Fabrica a fost scoasă la licitaţie, în 2013, la valoarea de 5,8 milioane de euro. Lichidatorul judiciar – Euroconsult SPRL din Arad, care a scos la vânzare terenul şi activele rămase nedemolate de proprietar. Este vorba despre sediul administrativ al firmei, un atelier tâmplărie, o seră şi un poligon cu linie macara, un atelier, o staţie betoane şi una de compresoare, dar şi fostul restaurant cu specific italian, Nettuno. Valoarea totală a bunurilor scoase la vânzare depăşea 7 milioane de euro, fără TVA.

În 2014, lichidatorul a hotărât să demareze procedura de negociere directă pentru aceste bunuri, după ce au fost unele discuţii pentru preluarea terenului liber de construcţii şi a clădirii administrative şi a balastierei. În octombrie 2014, lichidatorul a contractat o firmă care a pus la pământ turnul de apă şi coşul de fum de pe platforma industrială, o operaţiunie spectaculoasă, care a confirmat, la propriu, sfârşitul acestei fabrici la Alba Iulia.

Citeşte şi FOTO – VIDEO | SPECTACULOS: Turnul de apă şi coşul de fum de la fosta fabrică „Refractara” DEMOLATE cu material exploziv