„România, te iubesc”: Muntele de aur care a împărțit România în două. Vezi un reportaj despre cea mai disputată comoară din țară

Peste 300 de tone de aur. Atât se estimează ca ar fi la Roșia Montană. Nu aurul sau istoria locului au făcut celebră această localitate, ci controversa din jurul ei. Reporterii de la „România, te iubesc” au realizat un reportaj despre cea mai disputată localitate din România, cu păreri pro sau contra proiectului pentru care politicienii și guvernele din România, de 15 ani, evită să ia o decizie care să tranșeze viitorul zonei. Chiar dacă, în acești 15 ani, la Roșia Montană nu a fost scos din pământ nici un gram de aur de către canadieni, politicienii români au știut să exploateze din greu această temă, pentru obținerea de capital electoral.

Pro sau contra exploatare

Să scoatem sau nu aurul din adâncuri? Cât de periculoasă va fi exploatarea pentru mediu? Cât va câştiga statul român din această afacere? Aceste întrebări au împărţit zona şi întreaga Românie în două: pro şi contra exploatare.

Departe de zarva din localitate, sus, în munte, e linişte. Un hău săpat în inima pământului. Un munte ciuntit. Un loc părăsit, lăsat de izbelişte. Aici, cuvântul ecologie pare că nu s-a auzit vreodată. Sub acest dezastru, stă ascunsă cea mai mare comoară din Europa.

De ani de zile, aici, la Roşia Montană, nu se întâmplă nimic. Din Cariera Cetate, statul român a scos ani la rând aur. Aur s-a scos de aici mai bine de 2.000 de ani. Şi încă mai este. Peste 3.000 de tone de aur şi mai bine de 1.400 de tone de argint. Acum şase ani, mineritului din zonă i s-a pus cruce. Minerii au fost trimişi acasă şi totul a încremenit. Zona a rămas complet neecologizată.

O basculantă fără roţi, rămasă încărcată cu bolovani stătea mărturie în urmă cu trei ani despre cum s-a oprit totul. Acum, au rămas doar bolovanii şi o parte din basculantă. Restul a dispărut la fier vechi.

Eugen Cornea, vicepreşedintele unui ONG din Roşia Montană, nu vrea minerit în zonă. „Dacă noi nu plecăm de aici, nimeni nu ne poate obliga să ne vindem proprietatea”, a spus acesta. Mulţi dintre localnici spun însă că sunt dispuşi să plece dacă primesc bani mulţi pe proprietăţi.

Sorin Jurca, însă, nu pleacă. Şi el este membru într-un ONG care se opune mineritului: „Nu vreau ca nimeni în lumea asta să îmi aleagă alt loc. Aici m-am născut, aici cunosc fiecare piatră. Chiar dacă trec printre casele astea pustii… e un loc liniştit şi plin de istorie. E locul cel mai drag al meu”.

Roşia Montană este cea mai veche localitate atestată documentar din România. Şi stă pe cel mai mare zăcământ de aur din Europa. Nu aceste date au făcut-o însă celebră, ci controversa iscată în jurul ei – dacă să se scoată sau nu aurul de aici. Şeful statului a devenit în ultima vreme aprig susţinător al proiectului minier.

1997 – anul în care a început „saga” fără sfârşit Roşia Montană

Întreaga poveste a început acum 15 ani. În 1997, compania canadiană „Gabriel Resources”, cu 3 milioane de dolari, concesionează terenul pe care urma să se facă exploatarea de la Roşia Montană. Canadienii se asociază cu „Minvest” Deva, societate a statului român şi ia fiinţa „EuroGold Resources”, companie care îşi propune să relanseze mineritul în zonă. Statul român are puţin peste 19% din acţiuni, iar restul sunt deţinute în mare parte de investitori americani. În 1999, compania îşi schimbă numele în „Roşia Montană Gold Corporation” şi primeşte licenţă pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere.

Proiectului i se opun încă de la început mai multe ONG-uri care critică procedeul de obţinere a aurului prin cianurare. În plus, se atrage atenţia că mai multe vestigii din zonă vor fi distruse.

Se ştia iniţial că în zonă zăcământul ajunge la câteva zeci de tone. „Gold Corporation” face explorări şi ajunge la concluzia că în adâncuri sunt 314 tone de aur şi 1.400 de tone de argint. După acest anunţ, proiectului îi creşte considerabil miza şi ajunge în atenţia clasei politice de la Bucureşti, se depune moţiune de cenzură, se fac vizite la faţa locului, întrevederi la nivel înalt. Atrage însă şi atentţa europenilor, care se tem de un posibil dezastru ecologic, după accidentul de la Baia Mare din 2000, când un baraj a cedat şi cianura a ajuns până în Ungaria şi Iugoslavia şi până în Marea Neagră. În 2005, ministrul Mediului din Ungaria a cerut României să nu aprobe proiectul.

Riscurile asupra mediului înconjurător

Proiectul de Roşia Montană prevede patru cariere, aşezate în jurul centrului istoric al localităţii. Exploatarea ar trebui să dureze 16 ani, plus alţi câţiva pentru conservarea şi ecologizarea zonei. Din o tona de rocă se va obţine un gram şi jumătate de aur. În fiecare zi, peste 40.000 de tone de rocă vor fi măcinate.

„În primii nouă ani se va scoate minereu din Cetate şi Cârnic. Se vor forma două depozite de steril: Halda Cârnic şi Halda Cetate. Minereul care pleacă din carieră ajunge în uzină, se scoate aurul şi argintul şi, după ce se neutralizează sterilul, se depozitează în valea vecină, în condiţii de siguranţă”, a explicat Horea Avram, vicepreşedintele „Roşia Montană Gold Corporation”.

Valea Cornei va fi transformată într-un uriaş iaz de decantare. În iaz va exista şi o concentraţie de cianură. „Ştim că este o otravă, ştim că un gram de cianură omoară un om, ştim că niciun om nu o să bea apă din acele iazuri, care se vor întinde pe 600 de hectare„, a spus Sorin Jurca, Fundaţia” Soros Roşia Montană”.

„În iazul de decantare nu o să ajungă concentraţii toxice de cianură. Şi, ca să facem o comparaţie cu viaţa reală, concentraţia de cianură care ajunge în iaz e asimilabilă cu cea din cafea. Noi vom descărca în iaz o concentraţie de 5-7 miligrame la litru. Acum, în cafeaua asta există până la 6 miligrame la litru”, explică Horea Avram, vicepreşedinte „Roşia Montană Gold Corporation”.

Localitatea Corna va fi pe fundul iazului de decantare. Multe case deja au fost părăsite. Mulţi însă pun sub semnul întrebării siguranţa acestui baraj.

Va rezolva politicul o problemă de geologie?

Acum câteva luni, înainte să-şi dea demisia, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, spunea că instituţia pe care o conduce se apropie de momentul în care va da un verdict – da sau nu – exploatării de la Roşia Montană. Nu a mai apucat s-o facă, iar misiunea a fost preluată de colegul său, Attila Korodi. Încă de la depunerea jurământului, şeful statului i-a pus presiune pe umeri.

Attila Korodi este acelaşi ministru care, în 2007, a blocat discuţiile cu „Gold Corporation”. A suspendat procedura de avizare a studiului de impact asupra mediului. Decizia a venit după ce instanţa i-a anulat companiei certificatul de urbanism. Au urmat trei ani de blocaj, iar discuţiile la Ministerul Mediului au fost reluate abia în 2010. Acum, în 2012, la începutul lunii aprilie, instanţa de judecată a anulat din nou planul de urbanism şi planul zonal pentru Roşia Montană. Reclamaţia în instanţă a fost făcută de mai multe ONG-uri.

După căderea Guvernului, înainte de a pleca din funcţie, Attila Korodi declara că va recomanda urmaşului sau să blocheze discuţiile pe mediu până când compania îşi va rezolva problemele.

Câţi bani a investit „Gold Corporation” în cercetare arheologică şi conservare

Posibila exploatare a împărţit oamenii comunei în două tabere, pro şi contra. Eugen David este unul dintre opozanţii proiectului. Are în zonă opt hectare de teren, iar una dintre cariere ar urma să fie la el în curte.

Adrian Gligor este arheolog şi vicepreşedintele Companiei pe probleme de mediu. La Roşia Montană, între cariere, proiectul minier va păstra şi proteja o zonă de 137 de hectare, cu peste 300 de case, dintre care 35 sunt monument istoric. Vor fi păstrate şi o parte din galerii.

Acum 40 de ani, clădirile din Roşia Montană încă mai aveau ceva din farmecul de altădată. Acum, majoritatea caselor au lacătul pe uşă, sunt scorojite şi stau să cadă. Centrul comunei e bombardat cu mesaje, mai ceva ca într-o campanie electorală. Fiecare parte încearcă să câştige susţinere.

Cea mai înfloritoare perioadă pentru Roşia a fost acum un secol şi jumătate. Atraşi de aur, oamenii veneau aici din toată Europa. Cea mai mare densitate de oameni bogaţi pe metrul pătrat, aici era. Majoritatea caselor au fost construite în acea perioadă.

Până acum, „Gold Corporation” susţine că a investit în zonă 500 de milioane de dolari. Mulţi bani s-au dus pe cercetarea arheologică. În ultima vreme, oameni de-ai locului au fost angajaţi să cureţe mina Cătălina Monuleşti, locul în care s-au găsit celebrele tăbliţe cerate din vremea romanilor. Printre mineri, îl întâlnim şi pe Constantin Furdui. Acesta a apărut într-o campanie care a încercat să îi sensibilizeze pe români şi să grăbească aprobarea proiectului.

Zăcământul de la Roşia Montană, exploatat de aproape 2.000 de ani

Romanii au fost primii care au scos aur de aici, ca la carte. Până acum, se ştie de şapte galerii rămase din vremea lor. O parte din galeriile romane sunt deschise pentru turişti. Puţini oameni vin aici să viziteze. Acum trei ani, am coborât în adâncuri, cu Carol Mignea, fost miner. Şi el ar fi vrut să-şi vândă casa şi să plece. N-a mai apucat. A murit acum câteva luni.

Apele care ies la suprafaţă sunt toxice.

„Asta este rezultatul mineritului din 50-60 de ani. În spatele acestei porţi se află o reţea de galerii de aproape 140 de kilometri. Apa care iese din galerie este un cocktail de metale grele. Are concentraţii de cadniu, nichel, zinc, de zeci, chiar de sute de ori peste limitele de calitate pentru apele de suprafaţă. E foarte acidă”, explică Horea Avram.

Otrava ajunge în râul Arieş. Poluarea se vede cu ochiul liber. Ar trebui multe milioane de euro pentru ecologizarea zonei.

Şeful statului a fost de mai multe ori în zonă. Ştie prea bine situaţia. Ce a făcut pentru stoparea acestui dezastru ecologic? Nimic.

Compania a construit o staţie-pilot, în care apele din adâncuri sunt curăţate. Dacă proiectul minier va fi aprobat, „Gold Corporation” se angajează să se ocupe şi de ecologizarea zonei.

Până acum, compania a organizat zeci de întâlniri cu localnici, pentru a-şi prezenta proiectul. Mulţi au fost convinşi şi deja şi-au vândut casele, companiei.

Acum trei ani, la o dezbatere, am cunoscut-o pe Ana Pentrinca. Locuieşte peste deal, pe fundul viitorului lac de decantare. Este ghimpe pentru cei care vor să dea casele şi să înceapă exploatarea. Sătenii i-au omorât oile, i-au tăiat din pădure, dar Pentrinca nu a cedat. Ne-am întors acum şi am găsit-o baricadată în casă. Cu poarta zăvorâtă. Între timp, o anexă a casei i-a fost dărâmată de primărie. A rămas pe poziţii.

Până acum, 800 de case au fost cumpărate de „Gold Corporation”. Compania vrea să încurajeze turismul în zonă. S-a apucat să reabiliteze casele cumpărate. Mare parte din cei care au acceptat să plece din zonă s-au mutat într-un cartier construit de companie in Alba Iulia. În total, 125 de case.

De câţiva ani, compania nu a mai cumpărat case. Oamenii aşteaptă.

Roşia Montană are piaţă imobiliară

La Roşia Montană s-au construit şi case noi. Cartiere întregi de vile din lemn acoperit cu polistiren au apărut în ultimul an. Casele sunt puse pe bolovani, fără fundaţie, sunt nişte machete şi clar că nu au fost construite ca cineva să locuiască în ele, ci pentru a fi vândute companiei. Unele au fost construite chiar sub liniile de înaltă tensiune, lângă fosta carieră Cetate. Sunt puse una lângă alta, de parcă n-ar mai fi fost loc pe lume. Pe aceste locuri, dacă se va face minerit, va fi o carieră.

Mai mult, au fost construite şi blocuri. Cu trei etaje, tot din scândură. Butaforie, ca pe un platou de filmare, pe locul unde compania are proiectat un drum.

Aproape peste tot în lume, companiile private extrag aurul. Costurile sunt destul mari şi implică şi un risc, o aventură. Numai pentru explorarea zonei de la Roşia Montană, „Gold Corporation” susţine că a cheltuit peste 100 de milioane de dolari.

Cât câştiga statul român din această afacere?

„Investiţia totală este de 2 miliarde de dolari, pe care o investeşte în totalitate asociatul cu capital privat. Dacă se vinde tot aurul şi argintul de la Roşia Montană asta înseamnă vreo 7,5 miliarde de dolari. Din astea 7,5 miliarde, cam 4,2 miliarde intră în economia României, 1,8 miliarde intră la bugetul de stat local, judeţean, din taxe şi redevenţe miniere şi profitul pe care îl face acţionarul, câştigă 1,3 miliarde de dolari. Este sau nu profitabil?”, se întreabă Cristian Hostiuc, directorul editorial al „Ziarului Financiar”.

Decizia este acum, ca dintotdeauna, în mâna politicienilor, pe care preşedintele îi acuză de laşitate. În Guvernul care a aprobat proiectul în ’97 şi care este acuzat de mulţi că a cedat aurul de la Roşia Montană mult prea ieftin, era şi actualul preşedinte, Traian Băsescu. În ultima vreme, şeful statului şi-a declarat susţinerea pe faţă pentru proiect. Opoziţia de până mai ieri l-a atacat.

La rândul său, şeful statului a declarat că Mircea Geoană, candidatul PSD-ului în 2008, ar fi fost susţinut în campania electorală de „Gold Corporation”. Niciuna dintre acuze n-a fost demonstrată.

Până când politicienii se vor hotărî ce se întâmplă cu Roşia Montană, situaţia rămâne aceeaşi. O zonă poluată, care afectează apele din jur, o comunitate dezbinată, cu oameni mai mult sau mai puţin săraci, care calcă şi trăiesc pe un munte de aur, cu indivizi care încearcă să profite, cu ONG-uri hotărâte să nu lase mineritul în zonă, care avertizează că poluarea ar putea fi mult mai mare, cu o companie care aşteaptă de 15 ani să scoată aur.

Exploatarea ar însemna locuri de muncă, bani la buget şi ceva aur în visteriile statului, 19,31% din cât se va exploata. Nu foarte mult, spun unii. Suficient, susţin alţii, pentru a da drumul proiectului, un proiect pentru care generaţiile viitoare ar putea să mulţumească sau să acuze.