Sfântul Apostol Simeon, episcop al Ierusalimului, sărbătorit de ortodocși în 27 aprilie

Sfântul Apostol Simeon este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 aprilie. A fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei.

Sfântul Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului. Sfântul Simeon a făcut parte din cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în Iudeea.

Vezi și Calendar ortodox luna mai 2023: toate sărbătorile religioase din Florar. Semnificații pentru credincioși

Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov, întâiul episcop al sfintei cetăţi a Ierusalimului. Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani.

Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: „Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24, 2).

„Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, şi acest sfânt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului, l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului – în locul Sfântului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră”. (Vieţile Sfinţilor)

Potrivit istoricului Eusebiu, acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului.

Tradiția spune că, atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani.

Izbucnind în Palestina o persecuție atât asupra iudeilor, cât și asupra creștinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins și supus la chinuri cumplite.

Sfântul Apostol Simeon a murit, fiind răstignit asemenea Domnului.

În jurul anului 106, a început prigoana declanșată de împăratul Traian, când, la ordinul consulului Attikus, au fost persecutați nu numai creștinii, ci și toți urmașii lui David.

Tot atunci, câțiva eretici pe care îi combătuse în trecut, l-au denunțat romanilor pe Sfântul Ierarh Simeon, episcopul care timp de 26 (sau 23) de ani și-a păstorit neîncetat turma.

A fost supus la torturi de tot felul timp de mai multe zile, arătând atâta îndrăzneală, încât consulul și ceilalți se întrebau cum de acel bătrân în vârstă de 120 de ani putea să îndure astfel de chinuri.

Cu toate acestea, l-au condamnat la moarte prin răstignire. Cu bucurie că urmează morții Domnului, Sfântul Simeon s-a învrednicit să primească în cer cununa de biruință a muceniciei.

Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea, pentru că era creştin.

„Deci, Sfântul Simeon, ca cel din Seminţia lui David şi ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgâni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrân Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).

surse: crestinortodox.ro, agerpres.ro