Calendar ortodox luna mai 2023: toate sărbătorile religioase din Florar. Semnificații pentru credincioși

Calendar Ortodox 2023, luna mai 2023: numită și Florar, luna mai este a cincea lună a anului în Calendarul gregorian şi are 31 de zile. Ziua are 14 ore, iar noaptea are 10 ore.

Denumirea lunii derivă din latinescul ”maius”. Se presupune că s-ar putea trage şi din ”maiores”, care înseamnă bătrâni.

O altă interpretare ar fi aceea că se referă la zeiţa ”Maia Maiesta”, pe care romanii o considerau zeiţa primăverii şi căreia preoţii lui Vulcan, zeul focului, îi ofereau sacrificii în prima zi din luna mai.

În Calendarul roman luna mai era a treia lună a anului. Romanii considerau luna mai neprielnică pentru căsătorii.

Florar sau Frunzar

În tradiţia noastră populară, luna mai indică, prin denumirile sale, timpul florilor (Florar, Florariu) şi exuberanţa vegetaţiei (Frunzar).

Zicala populară „Mai e Rai” caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: suficient de călduros, precipitaţii abundente, lipsite de grindină şi piatră.

Pe ogoare, în livezi, grădini şi podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite şi prisăcile dau randament maxim, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000).

CALENDAR ortodox 2023 – luna MAI

În luna mai din acest an, sărbători religioase importante, cu cruce roșie, sunt Sfinții Constantin și Elena și Înălțarea Domnului.

• 1 L Sf. Prooroc Ieremia; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie
• 2 M Aducerea moaștelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare în Constantinopol; †) Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), patr. Constantinopolului; Sf. Matrona din Moscova
• 3 M †) Sf. Cuv. Irodion de la Lainici; Sf. Mc. Timotei și soția sa, Mavra (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 4 J Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Cuv. Monica, mama Fer. Augustin
• 5 V Sf. M. Mc. Irina; Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 6 S Sf. și Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar
• 7 D Arătarea pe cer a semnului Sf. Cruci în Ierusalim; Sf. Mc. Acachie și Codrat. Duminica a IV-a după Paști (a slăbănogului de la Vitezda); Ap. Fapte IX, 32-42; Ev. Ioan V, 1-15; glas 3, voscr. 5
• 8 L †) Sf. Ap. și Ev. Ioan Teologul; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
• 9 M Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor; Aducerea moaștelor Sf. Ier. Nicolae la Bari
• 10 M Înjumătățirea praznicului Cincizecimii; Sf. Ap. Simon Zilotul (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 11 J Sf. Sfințit Mc. Mochie pr.;Sf. Ier. Metodie și Sf. Cuv. Chiril, luminătorii slavilor
• 12 V †) Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Ier. Epifanie, arhiep. Ciprului și Gherman, patriarhul Constantinopolului (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 13 S Sf. Mc. Glicheria; Sf. Cuv. Serghie Mărt.
• 14 D Sf. Mc. Isidor din Hios; Sf. Sfințit Mc. Terapont, ep. Ciprului; Duminica a V-a după Paști (a Samarinencii); Ap. Fapte XI, 19-30; Ev. Ioan IV, 5-42; glas 4, voscr. 7
• 15 L Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; †) Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitr. Moldovei
• 16 M Sf. Cuv. Teodor cel Sfințit; †) Sf. Cuv. Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
• 17 M Odovania Înjumătățirii praznicului Cincizecimii; Sf. Ap. Andronic și soția sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie și Teofan (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 18 J Sf. Mc. Petru, Dionisie și Paulin
• 19 V Sf. Mc. Patrichie, ep. Prusei (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 20 S Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi
• 21 D †) Sf. Împ., întocmai cu ap., Constantin și mama sa, Elena. Duminica a VI-a după Paști (a orbului din naștere); Ap. Fapte XXVI, 1; 12-20; Fapte XVI, 16-34; Ev. Ioan X, 1-9; Ioan IX, 1-38; glas 5, voscr. 8
• 22 L Sf. Mc. Vasilisc și Marcel; Sf. Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic
• 23 M Sf. Ier. Mihail Mărt., ep. Sinadei; Sf. Mironosiță Maria lui Cleopa
• 24 M Odovania praznicului Învierii Domnului; Sf. Cuv. Simeon cel din Muntele Minunat (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 25 J (†) Înălțarea Domnului (Ispasul); Ziua Eroilor; † A treia aflare a capului Sf. Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului (Nu se fac nunți)
• 26 V Sf. Ap. Carp și Alfeu; Sf. Mc. Averchie și Elena (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)
• 27 S Sf. Mc. Iuliu Veteranul; Sf. Sfințiți Mc. Eladie și Terapont, ep. Sardei; Sf. Mărt. Ioan Rusul
• 28 D Sf. Ier. Eutihiei, ep. Melitinei și Nichita, ep. Calcedonului. Duminica a VII-a după Paști (a Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic); Ap. Fapte XX, 16-18; 28-36; Ev. Ioan XVII, 1-13; glas 6, voscr. 10
• 29 L Sf. Mc. Teodosia, fecioara; Sf. Sfințit Mc. Olivian
• 30 M Sf. Cuv. Isaachie Mărt. și Varlaam
• 31 M Sf. Mc. Ermie, Eusebiu și Haralambie (Dezlegare la pește. Nu se fac nunți)

Calendar ortodox 2023 – semnificația sărbătorilor – cruce roșie sau cruce neagră

Diferența dintre sărbătorile cu cruce roșie și sărbătorile cu cruce neagră, din punct de vedere liturgic, este dată de bogăția și solemnitatea slujbelor.

• Sărbători mari – cruce roșie: praznice împărătești, sărbătorile Maicii Domnului și ale sfinților importanți; sunt trecute cu cruce roșie încadrată de cerc sau paranteze, semn distinctiv pentru importanța slujbei
• Sărbătorile sfinților cu priveghere și polileu – acestea sunt trecute fie cu crucea roșie, fie cu cruce neagră cu o singură paranteză
• Sărbătorile sfinților fără priveghere – sunt marcate în calendar cu o cruce simplă
• Sărbătorile sfinților mai puțin însemnați – sunt de două feluri: cu sau fără Doxologie Mare la Utrenie, iar în calendar sunt trecute cu cruce neagră.

21 mai: Sfinții Constantin și Elena

Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, sunt apostolii creştinismului din secolul IV.

Prin ei a dobândit libertate Biserica întemeiată de Hristos, propovăduită de Sfinţii Apostoli şi apărată cu jertfă, cu suferinţă şi cu sânge de mulţimea martirilor.

Prin ei, Duhul Sfânt a extins Biserica, a întărit Ortodoxia în lume, a avut loc primul Sinod Ecumenic, s-a compus prima parte din Crez şi a fost dat anatema Arie cu învăţătura şi ucenicii lui.

Prin Sfinţii Constantin şi Elena s-au deschis şi zidit în Imperiul roman mii de biserici, s-a aflat la Ierusalim Sfânta Cruce şi s-au zidit numeroase locaşuri de închinare la Locurile Sfinte, spune arhimandritul Cleopa Ilie.

Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în cetatea Naissus (astăzi, Niş, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanţiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de „cezar”, iar cu un an înaintea morţii sale a preluat titlul de „august”. După moartea lui Constanţiu Chlor, în anul 306, armata l-a proclamat drept August pe Constantin (306-337).

Confruntarea pe care Constantin cel Mare a avut-o în octombrie 312, cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu, care stăpânea Roma, la Pons Milvius (Podul Vulturului) a marcat convertirea sa la creştinism. În acest loc, împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia: „Întru aceasta vei birui”.

Împăratul cât şi oamenii săi, comandanţi şi soldaţi care văzuseră minunea, au fost destul de tulburaţi şi înfricoşaţi. Noaptea însă, în timpul somnului, Sfântului Împărat Constantin cel Mare i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor, spre a-i servi drept semn protector în lupte.

Bătălia de-a doua zi a fost câştigată de Constantin, care a intrat biruitor în Roma, iar Maxenţiu s-a înecat în apele Tibrului.

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta libertatea credinţei şi a cultului.

Din anul 324, Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziţie pe care şi-a menţinut-o până la sfârşitul vieţii (337).

În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. La Ierusalim şi în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici impunătoare.

Constantin cel Mare s-a hotărât să părăsească definitiv Roma şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol – oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330.

Sfântul împărat Constantin a fost botezat în Nicomidia de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi de alţi clerici în luna mai 337, cu puţin timp înainte de a muri. Întârzierea botezului era obişnuită în acea vreme. A murit la scurt timp după botez, la 22 mai, în Duminica Rusaliilor şi a fost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost ataşată mult de valorile religiei creştine. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei şi s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta împărăteasă Elena a ridicat lăcaşuri de închinare pentru creştini atât la Ierusalim, cât şi la alte locuri sfinte. Mai întâi însă a dorit să se zidească, la Ierusalim, Biserica Învierii, construită deasupra Sfântului Mormânt.

Pentru marea contribuţie la răspândirea şi înflorirea creştinismului, Constantin şi mama sa, Elena, au fost trecuţi de Biserica Ortodoxă în rândul sfinţilor şi sunt socotiţi „întocmai cu apostolii”.

25 mai: Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor

Praznicul Înălţării Domnului are loc în acest an în ziua de 25 mai, la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paşti). Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii, începând din secolul al IV-lea.

Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.

Pomenirea eroilor la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 şi 2001.

După Învierea Sa din morţi, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, S-a arătat de mai multe ori atât femeilor mironosiţe (femeile purtătoare de mir), cât şi ucenicilor Săi. Aşa s-au încredinţat aceştia că El este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat şi că a trebuit să pătimească pentru mântuirea oamenilor.

La 40 de zile de la Învierea Sa i-a dus pe ei afară din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania ” (…) şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.” (Luca cap. 24; 50-53)

Prin Înălţare, Hristos a împlinit misiunea pe care a avut-o de la Dumnezeu-Tatăl: să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să sufere, să moară şi să învieze.

După Înălţarea la cer, Apostolii au devenit martorii Lui Hristos, propovăduind Evanghelia din Ierusalim până în Palestina şi în ţările şi centrele din Marea Mediterană: Antiohia, Corint, Efes.

surse: crestinortodox.ro, agerpres.ro