Sfântul Silvestru, sărbătorit de credincioșii ortodocși, în 2 ianuarie. Cele mai importante sărbători religioase ale anului

Sfântul Ierarh Silvestru, episcopul Romei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 ianuarie.

Sfântul Silvestru, născut la Roma, a trăit într-o vreme de mari frământări şi schimbări în viaţa religioasă a Imperiului Roman, fiind martor atât al persecuţiilor împotriva creştinilor, ordonate de Diocleţian (284-305), cât şi al acceptării şi răspândirii creştinismului din vremea lui Constantin cel Mare (306-337).

A fost cel care l-a botezat pe împăratul roman Constantin cel Mare (306-337), considerat de Biserică întocmai cu apostolii. Acest împărat a emis, în 313, Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta libertatea credinţei şi a cultului.

Vezi și Calendar Creștin Ortodox 2021: Toate sărbătorile religioase importante din noul an în Calendarul Bisericesc

Silvestru a fost Papă al Romei. A trăit în secolul al IV-lea la Roma, fiind un om virtuos și educat care a aflat mult har înaintea Lui Dumnezeu. Atunci când Papa Miltiádis a trecut la Domnul, Silvestru a fost ales episcop al Romei.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă.

S-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtute monahală. A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”).

După moartea duhovnicului său, a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la câţiva km de mănăstire. Aici şi-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, un loc care închipuia Sfântul Munte.

În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară şi a petrecut o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors între semenii săi, plin de har şi lumină, şi a devenit pentru popor un adevărat „apostol”, martor şi propovăduitor al Învierii.

Uşa chiliei sale era deschisă tuturor şi avea o bucurie cu totul specială faţă de cei păcătoşi care veneau la el pocăindu-se.

Sfântul Serafim îşi saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”.

Blândeţea sa înmuia inimile cele mai aspre, umilinţa sa îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca şi pentru oamenii din popor, chilia sa era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieţii lor.

În calendarul creştin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori la 2 ianuarie, dată la care sfântul a trecut în veşnicie, şi în 19 iulie, ziua sa de naştere, precum şi ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).

surse: agerpres.ro, crestinortodox.ro