Tetraevangheliar, Sibiu, 1551-1553: cea mai veche carte tipărită cu text în limba română păstrată va putea fi admirată la Museikon

Având renumele de cea mai veche carte tipărită cu text în limba română păstrată, singurul exemplar semnalat în România fiind cel din colecția Museikon, Tetraevangheliarul bilingv, slavo-român, tipărit de Filip Mahler / Pictor / Moldoveanul la Sibiu cândva în intervalul 1551-1553 oferă una dintre cele mai complexe traduceri în limba română a Evangheliilor.

Exemplarul va putea fi admirat în cadrul expoziției „Începuturi. Tiparul în Țările Române în secolul al XVI-lea”, organizată de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în perioada 15 iunie – 15 iulie 2023, la secția Museikon.

Pornind de la realitatea că textul românesc nu îl reproduce pe cel slavon alăturat, preluat ad litteram din Tetraevangheliarul tipărit în 1546 de același Filip Moldoveanul, cercetătorii au identificat un număr impresionant de surse, destul de greu de manevrat de un singur traducător.

În afară de folosirea – certă – a Bibliei în traducerea lui Luther, au mai fost oferite argumente pentru colaționarea cu traduceri în limbile cehă, maghiară, poloneză și germană (alta decât cea a lui Luther), dar nu s-au găsit indicii ale folosirii unor versiuni latine sau grecești.

Lărgirea orizontului informațional a pus sub semnul întrebării atât momentul, cât și locul unde s-a făcut traducerea, asupra cărora părea că se ajunsese la un consens: prima jumătate a secolului XVI și zona Banat-Hunedoara. Teoria traducerii ca urmare a manifestării unei mișcări protestante timpurii în Banat lasă însă fără explicație influențele cehe și poloneze, iar implicarea versiunilor cehe anterioare apariției primei Biblii cehe tipărite (Praga, 1488) coboară mult în secolul al XV-lea alcătuirea protografului.

Cercetările filologilor maghiari au dovedit existența în Bazinul Carpatic a unui lexic biblic oral, care era transmis de la preot la preot înainte de existența unei traduceri maghiare a Bibliei. Când traducerea s-a făcut în scris, s-a recurs la lexicul deja obișnuit, format din termeni din diverse limbi, deoarece erudiții traducători frecventaseră universități din spații diverse, unde s-au familiarizat cu lexicul oral local, ceh, polon și german.

Existența în secolele XV-XVI a unei astfel de terminologii plurilingve nu mai face necesară preluarea directă, din surse scrise diferite, a fiecăruia dintre termenii prin care se particularizează traducerea tipărită de Filip Moldoveanul.

Aceasta ar fi putut fi, deci, realizată undeva în Maramureș sau Moldova de Nord, singura regiune din Bazinul Carpatic unde limbile cehă, polonă, germană, maghiară și română erau vorbite concomitent în secolele XV-XVI.

Departe de a fi fost soluționată prin ultimele exegeze, cercetarea Tetraevangheliarului sibian rămâne deschisă și obligă la internaționalizarea echipei care va relua investigațiile.

sursa: Muzeul Național al Unirii, Ana Dumitran