VIDEO: TESTUL de SINCERITATE cu Rareş Buglea şi Gruia Bumbu despre rasism, toleranță și sterilizarea femeilor rome

Subiectul „fierbinte” al sterilizării femeilor rome adus în discuţie în ultima perioadă de fostul lider al tinerilor liberali din Alba, Rareș Buglea a fost „descusut” în cadrul emisiunii „Testul de sinceritate” de săptămâna aceasta. Invitaţii moderatorului Dan Lungu au fost Rareş Buglea şi președintele Asociației Pakiv, Gruia Bumbu, fost secretar de stat pentru problemele romilor.

Vedeţi, exclusiv, pe Alba24, declaraţii „fără perdea” despre un subiect sensibil, care a stârnit reacţii importante în ţară şi chiar în Parlamentul european. Reamintim că, la sfârșitul săptămânii trecute, Rareș Buglea, pe atunci președinte al organizației de tineret a PNL Alba, susținea, pe Facebook, sterilizarea femeilor de etnie romă. Printre cei care au reacţionat la mesaj a fost şi liderul Asociației Pakiv, Gruia Bumbu, care a transmis mesaje diferite, unul dur şi apoi altul de conciliere.

Jurnalistul Dan Lungu a încercat să afle în emisiunea „Testul de Sinceritate” care sunt dedesubturile declarației controversate a lui Buglea și a reacției slabe pe care a avut-o fostul secretar de stat pe problemele romilor, Gruia Bumbu. Urmăriți mai jos talk show-ul:

Sinteza: Declarații extrase din talk show. Cifrele din dreptul fiecărei declarații reprezintă minutul și secunda la care a fost făcută în timpul emisiunii

Rareş Buglea (de la minutul 1.55)„În toate intervenţiile mele publice am spus că, într-o ţară europeană democratică, niciodată nu poate apărea o reglementare legislativă care să se refere strict la o etnie, la o categorie. Orice reglementare are un caracter general legislativ. Aşadar, nicidecum nu intenţionam să mă refer doar la femeile de etnie romă, ci, în general, la femeile, mamele care nas femei <în neştire>, îi abandonează şi nu îi ajută sub nicio formă, ca aceşti copii să se integreze şi să aibă un viitor.

În schimb, trebuie să recunoaştem adevărul: ponderea cea mai mare a acestor cazuri la care mă refeream o întâlnim acolo (cu referire la femeile rome – n.r.).

Poate am fost dur, metoda la care m-am referit eu nu e altceva decât o metodă contraceptivă, chirurgicală, nu e foarte grav, este practicată de femeile educate, dar probabil este un subiect tabu şi nu recunoaşte nimeni. Pot fi şi alte variante, nu am pretenţia că sunt deţinătorul adevărului. În schimb, susţin acelaşi lucru: ceva trebuie făcut. Îl sacrificăm acum pe Rareş Buglea pentru declaraţiile dure şi cu trimitere la vremea prigoanei naziste, în schimb rămâne problema gravă a societăţii româneşti, a Europei, din moment de suntem stat membru, cu mai multe îngrădiri decât drepturi.”

În concluzie: „Asupra mamelor din România, care nu au nicio responsabilitate faţă de copiii pe care îi nasc, trebuie reglementată, inventată, adusă o sancţiune, pe lângă cele care există în legislaţia românească şi care nu au nici un efect. Mă refer la cele din Codul Penal, infracţiunea privind rele tratamente aplicate minorului, pentru care un major poate să răspundă cu pedeapsă privativă de libertate. O închidem pe mama aia pentru vreo 6-7 luni, că mai mult nu ia, pentru că şi-a bătut sau neglijat, în mod violent copilul, prin înfometare sau altceva, iasă după 6-7 luni, îl tratează absolut la fel, pentru că sper că nu are nimeni pretenţia că se educă în penitenciar, ci se învrăjbeşte şi cel mai probabil dă naştere altor frăţiori acelui copil. Nu există nicio eficienţă. Mai există instituţia decăderii din drepturile părinteşti. Copiii vor fi instituţionalizaţi, mama poate procrea în continuare.”

Gruia Bumbu (minutul 7.52): „Vorbim despre Rareş Buglea, exponent al vieţii politice şi persoană publică, este consilier local. Dacă aveam o discuţie prietenească, la un pahar de vin într-un bar, probabil nu se ajungea aici. Dar este formator de opinie, reprezintă un număr de oameni care l-au votat. O parte dintre acei oameni poate sunt de acord cu ce susţine, dar sunt sigur că o mare parte dintre ei nu sunt de acord cu poziţia pe care o are. Nemulţumirea mea ţine şi de faptul că am lucrat aproape un an jumătate împreună, unde Rareş a văzut foarte mult cât de greu este să lucrăm în ceea ce înseamnă schimbarea de mentalitate, transformarea comunităţii sau femeii de etnie romă din dependentă de ajutor social într-o persoană plătitoare de taxe şi impozite. Din mesajul pe care l-a postat pe internet (Rareş Buglea – n.r.), în care spune că cei din Ţigănime nu-şi mai doresc să spună <ţigănime>, ci vor să spună lângă Dedeman… măsurile incluzive pe care noi le-am aplicat dau rezultate, pentru că ei nu-şi mai doresc să facă parte din acea comunitate, să spunem segregată, în care ţigănimea reprezenta ceva rău, ci în momentul de faţă vorbim despre faptul că oamenii îşi doresc să facă parte incluzivă din municipiul Alba Iulia. Am reuşit să obţinem o schimbare prin simplul fapt că nu-şi mai doresc să facă parte dintr-un cartier segregat, ci doresc să arate că sunt parte integrantă din proces  (comunitatea din Alba Iulia).

Pe de altă parte, vreau să spun că noi, ca organizaţie (Asociaţia Pakiv- n.r.), am crezut că suntem într-un proces de conştientizare, în faţa unor declaraţii care au o întreagă conotaţie de multe ori rasistă, xenofobă şi naţionalistă. Am făcut al doilea comunicat de presă în care am salutat, să spunem, gestul pe care Rareş l-a avut, dându-şi demisia. Era un prim proces de conştientizare. Problema este că el încă nu-şi retractează ce a spus şi vreau doar să-i spun că orice deosebire, excludere, restricţie pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, convingere, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată (…) constituie o discriminare, conform Ordonanţei 137 pe 2000. Tu eşti jurist, puteai să ai o altă abordare. Eşti un om care ai lucrat foarte mult cu comunităţile, toată lumea ştie că ai lucrat în voluntariat. Eşti un cunoscător atât al problemelor, cât şi al soluţiilor care ar trebui abordate. Vreau să-l întreb ce înseamnă de fapt, din declaraţiile lui, o femeie iresponsabilă. Pentru că vorbim despre sterilizarea unei femei. Ce înseamnă metoda contraceptivă, pentru că propui o soluţie medicală, care înseamnă de fapt o mutilare a corpului femeii. Suntem noi stăpâni pe corpul femeii, pe familia omului? Trebuie să avem o abordare de conştientizare a problemei, să avem cadrul necesar, ca să trecem de la faza pe care tu ai semnalat-o la ceea ce înseamnă soluţii concrete.”

Rareş Buglea (minutul 14.00): „Discursul de genul acesta l-am mai auzit zilele acestea, din gura mai multor comentatori, care mă întrebau şi se întrebau cum definim o mamă iresponsabilă. Aşa cum definim o mamă care aplică rele tratamente minorului, aşa cum definim un părinte căruia trebuie să i se aplice decăderea din drepturile părinteşti, nu cred că e greu să descoperim şi să implementăm aceste norme. Prin probe, mărturii, documente. Nu e foarte greu. Un copil pe care-l văd ieşind murdar, flămând, dintr-un tomberon, acela este copilul unui părinte iresponsabil, ce e aşa de greu? Un copil pe care-l văd cerşind în intersecţie, riscându-şi viaţa printre  maşini este copilul unui părinte iresponsabil. Nu încercaţi să <înfundaţi> lucrurile, în sensul că propui ceva utopic, e simplu, mergem de jos în sus”.

Gruia Bumbu (minutul 15.24): „Când un copil este murdar, poate nu are apă, nu are un loc de muncă, educaţia necesară, poate nu are partea de sănătate, de locuire, aici este diferenţa între o persoană publică şi o persoană care-şi asumă un rol politic”.

Rareş Buglea (minutul 15.45): „Probleme legate de locuri de muncă au foarte mulţi oameni din ţara asta, probleme legate de lipsa veniturilor, la fel, precum probleme legate de lipsa perspectivei. Diferenţa este însă una clară, indiferent de cât de rău o duc şi cât de săraci sunt, îşi ţin de copii şi unii, nu”.

Gruia Bumbu (minutul 16.04): „Ai spus de pavele. Mai ţii minte zona respectivă din Alba Iulia în care intrai în noroi până la genunchi şi îi duceau pe copii în braţe până la şosea. Măcar nu îi mai duce murdari la şcoală, este o măsură cât de cât corectă. Am identificat familii cu probleme şi o măsură. Trebuie să găsim o viziune comună pentru găsirea de soluţii, nu soluţii extreme”.

Rareş Buglea (minutul 17.25): „Există în societatea românească oameni, persoane şi, din păcate, foarte mulţi copii cărora eu nu le dau vreo şansă să se integreze. Acei copii vor fi tot timpul o problemă pentru societate. Noi trebuie să stopăm acest flagel. Eu asemăn această problemă cu o rană. Primul instinct este să stopezi sângerarea. După aceea te ocupi de dezinfectarea rănii, bandajarea, coaserea. Noi încercăm să tratăm această rană socială.”

Gruia Bumbu (minutul 20.00): „Statul este responsabil pentru cetăţenii lui. Iar el (Rareş Buglea – n.r.), în momentul de faţă este un reprezentant politic, membru într-un consiliu local. Aici este problema, el este un formator de opinie. Discriminarea într-o ţară nu poţi să o elimini, dar problema este în ce măsură o găsim în limitele unei normalităţi. El poate să facă proiecte de consiliu local şi să le susţină”.

(minutul 22.09). „Noi lucrăm la ceea ce înseamnă schimbare de mentalitate. Problema ridicată de rareş este reală. Nu am spus că nu există. Dar trebuie să vedem în ce măsură respectăm valori, drepturi fundamentale.”

Rareş Buglea (minutul 25.00): „Dacă spunem, să-i ducem la planning, să-i educăm, sunt vorbe ale unor oameni din afara sistemului. Faptul că eu am lucrat la Pakiv şi am sute de ore de voluntariat în comunităţile rome, că mă implic, sunt argumente în favoarea mea. Înseamnă că vorbesc din interior. Ştiu ce vorbesc. Există astfel de măsuri. Organizaţia condusă de Gruia implementează foarte multe proiecte cu finanţare europeană cu succes. Am lucrat inclusiv pe PHARE, înainte de 2007. Recunosc că anumite progrese s-au făcut. Îmi amintesc că baroneasa Emma Nicholson ne dădea note din ce în ce mai mari, ca s-au făcut progrese. În schimb, ceea ce semnalez eu este că ritmul schimbărilor este depăşit în viteză de fenomenul în sine. Pe cât ne chinuim noi să integrăm un copilaş, doi dintr-o familie, nu ţinem pasul cu mama care procreează alţi copilaşi care urmează aceeaşi cale a ajutorului de la stat. (…)

Trebuie să le convingem pe aceste femei să se oprească. Dacă are 6 copii abandonaţi în grija statului, să nu-l mai facă pe al şaptelea. De ce este dur să-i cerem asta?”

Gruia Bumbu (minutul 29.14) „Bogăţia unei ţări constă în copii…”

Rareş Buglea „… în copii educaţi, integraţi, care au un viitor. Şcoala generală nr. 9 din Alba Iulia, de care aparţine zona Dedeman e la un pas de desfiinţare din cauza lipsei de elevi. Îi duce la şcoală, stau două-trei zile, o săptămână şi nu se mai întorc”.

Gruia Bumbu „Poate copii nu sunt motivaţi, poate nu se regăsesc, poate că copiii nu au ce să mănânce acasă (…) Consiliul Local, în acest moment, în relaţiile cu persoanele dependente de ajutor social, sunt în ilegalitate. Sunt plătite sub salariul minim pe economie (până la 350 de lei pe lună pentru care sunt obligaţi să efectueze 72 de ore de muncă comunitară).

Rareş Buglea (minutul 35.50):  „Ca răspuns pentru aceşti răutăcioşi care se întreabă dacă am învăţat ceva lucrând în interiorul comunităţii este că observ că fenomenul depăşeşte capacitatea noastră de integrare a acestor persoane pentru integrarea socială. Reuşim să rezolvăm, Pakiv reuşeşte să integrăm anumiţi indivizi, dar prea puţin, pe măsură ce pe alţii îi pierdem. Tot spun unii, câţi bani am luat acolo, declaraţia mea este publică pe site-ul primăriei, am lucrat pe mai multe proiecte, în mai multe organizaţii, am făcut sute de ore de voluntariat. Mă ironizau că am fost la cunoscutul bloc <Turturica>, am făcut vreo două acţiuni, am ajutat la igienizare, cum am putut atunci să-i ajut şi acum să-i incriminez. E o falsă problemă. Tocmai că ştiu ce înseamnă. Acolo stau vreo 400 de copii într-o scară de bloc. Într-o garsonieră de 3 mp locuiesc vreo 10 indivizi. Odată născuţi, copiii au drepturi şi suntem obligaţi să-i ajutăm. Statul nu-i capabil să-i ajute, societatea nu-i ajută şi vedem în fiecare zi pe stradă sau la televizor, dar, în schimb, când venim cu o soluţie, e rasistă, e nazistă…”

De la minutul 41.00, Gruia Bumbu descrie evoluţia poziţionării femeii rome în contextul aplicării măsurilor sociale, dar şi alte detalii din viaţa comunităţii, precum şi despre folosirea termenului „rom” sau „ţigan”.

De la minutul 46.40, invitaţii răspund întrebărilor formulate de cititori.