VIDEO DOCUMENTAR Alba24: De la ”dosar cu șină”, la nativi digitali. Cum se adaptează generațiile de români la tehnologie

Generația „dosar cu șină”, adică persoanele care au fost obișnuite cu documente pe hârtie, registre, ștampile și interacțiuni directe la ghișeu, se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări sociale ale ultimelor decenii: adaptarea la digitalizare.

De la simple plăți online și programări electronice, până la utilizarea platformelor digitale sau comunicarea prin e-mail, modul lor tradițional de lucru este treptat înlocuit de tehnologii moderne.

În timp ce tinerii, nativii digitali, folosesc instinctiv noile tehnologii, generația în vârstă traversează un proces complex de acomodare, cu provocări, reticențe, dar și cu surprinzătoare exemple de reușită.

Astfel, digitalizarea nu este doar o actualizare tehnologică, ci pare a fi o schimbare culturală profundă, în care diferența dintre generații se vede încă.

Alba24 a încercat să afle cum se adaptează generațiile mai în vârstă la tehnologie, dar și care este perspectiva unor nativi digitali, tineri care nu au cunoscut o realitate fără internet, conectare și device-uri.

De la dosar cu șină, la nativi digitali

Avem o generație de nativi digitali, o generație care a prins și telefonul cu disc, dar și nașterea internetului. De asemenea avem și o generație a dosarului cu șină pe care revoluția tehnologică a prins-o la maturitate și care a trebuit să se adapteze.

Așa că am vrut să vedem cum se vede digitalizarea prin ochii vârstnicilor, cum se adaptează ei la viața online și dacă există o prăpastie digitală dintre generația cu șină și generația de acum. Drept urmare, am mers la Centrul de zi, al Primăriei Alba Iulia, unde seniorii orașului se adună, discută și fac activități.

Am mers la o poveste, la cafea. Este o activitate care se defășoară în fiecare zi de marți, unde seniorii discută despre o anumită temă, în timp ce servesc o cafea. Drept urmare, le-am propus o temă: cum s-au adaptat digitalizării și la ce o folosesc.

Margareta Truță a lucrat pe calculator încă de la sfârșitul anilor ”80:

”Lucrez la calculator din ”86. Erau cu plăci ca Irina Login și Dolănescu (râde – n. red.). Am lucrat contabilitate pe calculator toată viața. Și mi-am făcut copilul IT-st. Singurul lucru pe care nu-l fac, nu plătesc cu cardul meu, biletele online sau așa. Astea mi le achiziționează el”.

Maria Dicu, a descoperit că din confortul fotoliului poate face plăți la toate serviciile pe care le utilizează:

”Fac plățile la toate. Păi la E.On, la Digi, inclusiv asociația de locatari. Nu mă deplasez la ghișeu, la niciun ghișeu. Eu de pe fotoliu fac toate plățile”.

Pentru Maria Sidac, tehnologia este sinonimă cu fericirea, la 87 de ani. Pentru ea, tableta este un mijloc de a-și petrece nopțile, jucând rummy.

”Apelez la tabletă pentru a-mi creea ceva clipe fericite. Nu numai fericite, dar și utile. Seara mai cu seamă, când nu pot să dorm, iau tableta și mă joc rummy”.

Mircea Dimitriu a avut ocazia să lucreze la primul calculator românesc:

”Aveți în față un cetățean care a avut ocazia și a fost în împrejurarea respectivă, să lucreze la primul calculator românesc.

MECIP-1, mașina electronică de calcul, Institutul Politehnic Timișoara. Pentru generația tânără, este foarte bine, dar și foarte rău. Cu nepotul meu, excursie lungă în Europa. Luvru, taca, taca, taca, taca, taca. Își spuneau cei din jur: măi copile, uită-te că-s minunile lumii aici. Lasă-l că îți dai timp acasă. El nu: tacataca”.

De la dosar cu șină, la nativi digitali. Ce spun tinerii

De cealaltă parte, pentru nativii digitali, o lume fără digitalizare ar fi greu de imaginat. Pentru tineri nu se pune problema de adaptare la tehnologie, ci mai degrabă la lipsa ei.

Ne-am întrebat unde putem lua o părere cât mai reală despre tehnologie și cum este ea văzută de către nativii digitali. Răspunsul l-am găsit în sediul Ligii Studenților din Alba Iulia, mai exact la LSUA Alba Iulia.

Am vorbit cu ei despre tehnologie, cât de mult ne ajută digitalizarea, dar și despre un subiect mai puțin atins: dependența de tech.

”Într-adevăr, în ziua de astăzi, suntem dependenți de tehnologie. Eu, cel puțin, pot să zic că am înlocuit cam tot cu tehnologia. Agenda personală, de exemplu, îmi fac to-do list sau îmi programez pe calendar foarte multe chestii.

Adică, sincer, nu cred că aș putea fără telefon. Aș putea să o înlocuiesc cu agenda, dar n-ar fi la fel. Avem alarmă pe telefon.

Adică, eu zic că generația noastră este destul de dependentă de tehnologie. Mi se pare că bunicii sunt mult mai curioși și chiar ar vrea să descopere mai multe, dar sunt totodată ca niște copii. Apasă pe toate butoanele să vadă ce se întâmplă și fac uneori greșeli.

Sunt foarte naivi pe internet. De exemplu, bunica mea a pățit să fie păcălită cu bani pe internet. Dar există și pericolul a nu mai avea gândire critică” spune Debora Alexandra Andor, studentă la sociologie.

Andrei Barbu este și el student. Utilizează tehnologia zi de zi și nu își imaginează cum ar fi fără ea:

”Cel puțin, în ziua de azi, mi se pare foarte greu să mai sun după un taxi, să caut un bilet de tren sau de autobuz. E mult mai ușor să îl iau direct dintr-o aplicație. Mi-e greu să mai umblu cu bani cash în buzunar. Am aplicațiile pe telefon, doar apăs, întind telefonul…”

Paul Mihai Buta este student la Informatică în Limba Engleză. Și pentru el, tehnologia este extrem de importantă:

”Este o parte majoră. Nu o parte care n-ar putea fi înlocuită în caz că n-aș avea, dar este o parte care este foarte folositoare, așa că unde o pot folosi ca să mă ajute sau ca să-mi fac anumite lucruri mai lejere sau mai ușoare, o folosesc.

Am observat asta, cum ai spus și tu, acest paradox, deși putem comunica cu oameni de peste tot din lume, într-o secundă.

Dacă intri pe internet, vezi mesaje de la milioane de oameni, peste tot, de pe acest glob, și totuși să te simți că nu ești foarte conectat practic cu nimeni, nici cu persoanele apropiate. Atunci când vorbești cu ei prin mesaje, se simte această separare, da”.

Zona de mijloc dintre cele două generații. De la telefonul cu disc, la un univers într-un singur smartphone

Marius Rusu este specialist IT. El se regăsește pe ”zona de mijloc” între cele două generații. A prins și perioada de dinaintea digitalizării în România, dar este unul dintre cei care s-a adaptat perfect, între timp.

”Da, și am prins tranziția asta dintre România rurală, la propriu și la figurat în zona digitalizării, și România actuală, care e foarte conectată. Cel puțin așa mi se pare.

În România, în momentul de față, ai multe șanse, ai multe resurse de a te conecta online și a desfășura tot felul de activități și țin de activitățile zilnice.

Am copilărit într-un sat din Apuseni și tehnologia de vârf acolo era să ai televizor și telefon. Mă rog, telefon aveau doar cei aleși. Telefon cu disc. Radio Walkmen-ul era vârf de tehnologie atunci. Să ai un casetofon mai nou.

Foarte, foarte târziu am aflat de calculatoare. Eram deja în clasa șasea, șaptea când am văzut prima dată un calculator. Internet și mai târziu, abia la începutul anilor 2000. Deja, pe vremea mea asta am însemnat tehnologie televizor. Cablu, cablu TV.

Teletextul… Țin minte că intram pe teletext să văd scorurile meciurilor și programul TV. Practic, pentru mine, apariția internetului și digitalizarea României înseamnă un bun job și o șansă de a lucra de oriunde din lume. E un mare avantaj”.

Și totuși există prăpastia digitală între generații?

Am putea avea senzația că între generații există o propastie digitală, dar poate că nu este chiar așa. Generațiile în vârstă fac efortul să se adapteze la tehnologie și reușesc, cu toate riscurile, să o aduc în viața lor.

Autori: Cristian Panu, Daniel Bloss, Ovidiu Hațegan

Material realizat în proiectul „DigITup” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu susținerea EDGE Institute.