1 noiembrie: Luminația sau Ziua Morților. Tradiții, obiceiuri și superstiții de sărbătoarea care aduce lumină în cimitire

1 noiembrie: Luminația sau Ziua Morților. Luminația, cunoscută și sub denumirea de Luminațiile, Ziua Morților sau Ziua Tuturor Sfinților, este sărbătorită an de an la începutul lunii noiembrie. Tradiția populară spune că în noaptea de 1 noiembrie porţile dintre lumea celor vii și a celor morți se deschid, iar sufletele adormiților se întorc în lumea celor vii.

În această zi, credincioşii din Transilvania, Banat și Maramureş obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le curețe și să pună flori. Odată cu lăsarea serii, aceștia aprind lumânări și candele la morminte, rostind rugăciuni pentru sufletele celor adormiți în veci, iar cimitirele se transformă într-o mare de lumină.

Luminația sau Ziua Morților. Când se face pomenirea sufletelor celor adormiți

Luminația, cunoscută popular și ca Ziua Morților, este o sărbătoare de origine celtică, introdusă de catolici în regiunile din Nord-Vestul și Sud-Vestul României.

În bisericile occidentale – Romano-Catolică, Anglicană și Protestantă – Sărbătoarea Tuturor Sfinților (Toți Sfinții) se celebrează pe 1 noiembrie, conform calendarului gregorian, iar pe 2 noiembrie are loc pomenirea tuturor credincioșilor răposați.

În bisericile orientale, precum cele Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică, echivalentul Sărbătorii Tuturor Sfinților este Duminica Tuturor Sfinților, ținută în prima duminică după Rusalii.

În zonele de interferență apuseană, credincioșii ortodocși și greco-catolici marchează Luminația în seara zilei de 1 noiembrie. Pe 2 noiembrie are loc pomenirea tuturor celor trecuți la cele veșnice, slujbă cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de toamnă. E o zi de pomenire înainte de începerea Postului Nașterii Domnului (15 noiembrie).

1 noiembrie – Luminația sau Ziua Morților. Ziua în care sunt iertaţi de păcate toţi răposaţii

În Evul Mediu, pe 1 noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor sfinţilor, oamenii îşi petreceau după-amiaza în cimitire, rugându-se pentru sufletele răposaţilor. Aşa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morţilor. Astfel, pe 1 noiembrie, cimitirele devin locul de întâlnire al rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor celor plecaţi mai devreme dintre noi.

Pentru „Moşii de toamnă” (2 noiembrie) – cunoscută ca și „Sâmbăta morților” – credincioșii se pregătesc cu mese, pachete şi daruri, pentru a le oferi „de sufletul răposatului…”, cu nădejdea că Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din păcatele săvârşite în timpul vieţii.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de 1 noiembrie – Luminația sau Ziua Morților

• Se spune că în seara de 1 noiembrie, în ajunul Luminației, nu este indicat ca la mormântul unei persoane dragi să vină cineva cu care aceasta a avut conflicte pe parcursul vieții.
• De Ziua Morților, oamenii nu trebuie să fie zgârciți sau egoiști. Astfel, credincioșii trebuie să împartă bucăți alese pentru pomenirea sufletelor celor răposați.
• În această zi nu se spală rufe și nici nu se muncește.
• De Luminație nu este bine să fii trist sau supărat și nici să te plângi. Se spune că sufletele celor plecați nu vor să îi vadă pe cei vii suferind.
• În această nu este bine să se ofere alcool înainte de o masă caldă
• În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Această rânduială este făcută însă doar de copii, căci se spune despre ei că sunt puri și au sufletele curate. Pe lângă alimente, morților li se oferă și apă de pomană, căci tradiția spune că au nevoie și de apă pentru a-și potoli setea.

Rugăciuni pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice

De Ziua Morților, creştinii rostesc rugăciuni pentru mântuirea sufletelor celor adormiți.

„Te rugăm Dumnezeule și pentru cei adormiți, a căror pomenire s-a făcut, sfințește aceste suflete, căci tu pe toate le cunoști. Sfințește-i pe cei adormiți în Domnul și numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) și dă-le lor și sălășluire întru împărăția Ta”.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”