2 februarie 1600: Mihai Viteazul a cerut ajutor, de la Alba Iulia, Papei Clement al VIII-lea. Limbajul mieros și pretențiile Papei

2 februarie 1600: Mihai Viteazul a cerut ajutor, de la Alba Iulia, Papei Clement al VIII-lea. Mihai a solicitat bani pentru ca armata sa să reziste în lupta împotriva otomanilor. Răspunsul Papei: i-a cerut să devină catolic. 

Corespondența dintre cei doi, pe parcursul a câtorva ani, arată cum Mihai cere bani pentru a lupta împotriva turcilor, iar Papa se plânge cî nu are.

Mai mult, îl încurajează să meargă la luptă în numele creștinătății, și îi cere chiar să devină catolic. Dar despre bani, nu vrea să audă.

În 2 februarie 1600, Mihai Viteazul a trimis, de la Alba Iulia, o scrisoare Papei, în care îi spunea că a depus „osebită râvnă pentru ajutorarea creştinătăţii împotriva turcilor” şi doreşte un sprijin în bani pentru triumful cauzei creştine.

Papa Clement al VIII-lea îi răspunde, la sfârşitul lunii aprilie 1600, lăudându-i „acea nobleţe sufletească”.

„Dar scrisoarea ta ne-ar fi fost desigur cu mult mai plăcută dacă ne-ar fi rostit despre tine acel lucru pe care din voinţă proteguitoare pentru tine, îl aşteptăm cu nerăbdare încă de multă vreme şi, fără îndoială, dorim să fi ascultat sfatul nostru cel bun, ca lepădând orice schism şi orice greşeli, să primeşti cu toată inima unirea cu biserica catolică şi apostolică”.

Nu este prima corespondență între cei doi. Pe parcursul anilor, au fost mai multe scrisori între ei, potrivit Enciclopedia României.

Papa Clement îl refuză de fiecare dată pe Mihai: în 1597, în 1598 și, în final, în 1600, după scrisoarea trimisă de la Alba Iulia.

Scrisorile Papei Clement, către Mihai Viteazul

16 august 1597

Către fiul iubit şi bărbatul nobil, Mihai, Voievod al Valahiei

Papa Clement al VIII-lea

„…. suferim foarte mult că suntem împovăraţi de atâtea lipsuri de bani, sub nicio formă, nu ne este îngăduit să punem la dispoziţie ceea ce ne ceri, deşi altminteri simţim o afecţiune binecunoscută faţă de tine. Tu însă trebuie să fii cu sufletul puternic şi viguros, căci, dacă în această provincie s-ar porni legea războiului, nu ne îndoim că ducii noştri îţi vor fi de ajutor atâta cât vor putea. Dumnezeul armatelor să îi vegheze pe cei care luptă pentru bunătatea sa şi să culce la pământ duşmanul cel trufaş….”

12 octombrie 1598

Către fiul iubit şi bărbatul nobil, Mihai, Principe al Valahiei

Papa Clement al VIII-lea

„… fiind slăbiţi de cheltuieli neîntrerupte şi aproape secătuiţi în acest an care deja se apropie de sfârşit nu îţi putem fi de ajutor, însă anul viitor, dacă lucrurile noastre vor fi într-o situaţie mai favorabilă, îţi vom da ajutor, ca să înţelegi cât de mult apreciem virtutea ta.

În acest timp, te îndemnăm stăruitor să te alături cu tot sufletul la Biserica Catolică Romană care reprezintă coloana şi baza adevărului; gândeşte-te cu atenţie, după înţelepciunea ta, cât de multe rele grave au urmat după această schismă periculoasă; în special de aici îşi iau duşmanii credinţei forţele; însă la ce lucru fericit pot spera membrele care sunt separate de capul lor?

(…) Astfel, odată respinse schisma şi greşelile, atunci abia se va putea spera la milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, ca duşmanul cel mai îngrozit şi mai năprasnic, turcul, să nu prevaleze, ci să fie culcat la pământ.”

2 februarie 1600: Mihai Viteazul a cerut ajutor, de la Alba Iulia, Papei Clement

2 februarie 1600: Mihai Viteazul a cerut ajutor, de la Alba Iulia, Papei Clement. Răspunsul a venit câteva luni mai târziu.

Un nou refuz și o nouă invitație de a se alătura Bisericii Catolice.

29 aprilie 1600

Iubitului fiu, nobilului bărbat Mihai, Principele Valahiei

”(…) De fapt, tu ne ceri să-ţi fim de ajutor şi printr-un sprijin bănesc; întotdeauna ne-am zorit să ajutăm creştinătatea și n-am nesocotit pe nimeni, dar totuşi trecătoarele putinţe ale sfântului Scaun nu sunt atât de mari ca singure să facă faţă unei asemenea poveri şi, împărţite în mai multe locuri, să poată fi îndestulătoare; de aceea, încă de multă vreme ne străduim şi ne ocupăm de acestea pe care, dacă Dumnezeu, cu binecuvîntarea sa, ne va îngădui, după cum nădăjduim, să le împlinim, atunci, unindu-se forţele mai multora şi rînduindu-se şi împărţindu-ne poverile, nu va fi greu să le sprijinim pe celelalte şi să purcedem la alte fapte strălucite, iar ţie, care, după cum speri, pui la cale lucruri mari, să-ţi venim la vreme într-ajutor.

Între timp, tu, aşa cum stă bine unui viteaz, păstrează-ţi tăria statorniciei sufleteşti împotriva înverşunaţilor vrăjmaşi şi, mai ales, respectă cu toată rîvna tratatul de sinceră prietenie prin care te-ai legat de fiul nostru preaiubit, Rudolf, împărat ales, să nu cumva să îngădui ca prin vreo altă înţelegere să fii abătut de la acea prietenie, căci acest lucru este vrednic de tine şi te umple de slavă şi, după cum înţelegi tu, în marea ta înţelepciune, este cel mai potrivit pentru mai trainicele temeiuri ale folosului comun”.