23 septembrie: Ziua Internaţională a limbajului semnelor. Există peste 70 de milioane de persoane lipsite total sau parţial de auz

Ziua Internațională a limbajului semnelor este marcată anual pe 23 septembrie. În această zi se evidențiază importanța limbajelor mimico-gestuale și se atrage atenția asupra nevoii de integrare socială, profesională și culturală a persoanelor cu deficiențe auditive.

Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951.

ONU evidenţiază faptul că Ziua internaţională a limbajului semnelor reprezintă o oportunitate pentru a susţine şi proteja identitatea lingvistică şi diversitatea culturală a tuturor oamenilor cu deficienţe de auz, scrie Agerpres

Comunităţile acestor persoane, guvernele şi organizaţiile societăţilor civile sunt aşteptate să îşi îndrepte eforturile în vederea promovării şi recunoaşterii limbajelor semnelor ca parte normală şi dinamică a peisajului lingvistic naţional şi internaţional.

Limbajul semnelor are statut egal cu limbajul verbal

Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural.

În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.

Potrivit datelor FMS, în lume există peste 70 de milioane de persoane lipsite total sau parţial de auz. Peste 80% dintre acestea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.

În total, există aproximativ 300 de limbaje mimico-gestuale. În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană din 1.000 utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500.000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.

La 27 martie 2020, preşedintele din acea vreme, Klaus Iohannis, a promulgat legea privind recunoaşterea Limbii semnelor române ca limbă maternă pentru persoanele surde şi hipoacuzice din România.

Limbajul mimico-gestual românesc (LMG), denumit general şi limbajul semnelor, este o limbă de sine stătătoare care are, ca orice altă limbă, o structură, un lexic, reguli gramaticale şi alte componente specifice.

Limbajul mimico-gestual românesc este limba utilizată de comunităţile de surzi din România, arată https://dlmg.ro/.

Prima organizație din România

În ţara noastră, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din România, înfiinţată la 5 ianuarie 1920.

A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961.

Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti.

Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit https://ansr.org.ro/.

Actuala denumire, Asociaţia Naţională a Surzilor din România, a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995, de la Sinaia.