Anul 2024 va fi bisect. Va avea 366 de zile. Cum a fost stabilit calendarul anului și de ce se adaugă o zi. Superstiții

Anul 2024 va fi bisect. Va avea 366 de zile, o particularitate ce se succede o dată la patru ani. Luna februarie 2024 va avea 29 de zile.

Prima zi din an cade într-o zi de luni. Este al 24-lea an din mileniul al treilea și din secolul XXI.

Anii bisecți sunt ani care au o zi în plus față de cei obișnuiți. Ultima zi din februarie este adăugată pentru a păstra anul calendaristic sincronizat cu anul astronomic.

De ce sunt ani bisecți

Anotimpurile și evenimentele astronomice nu se repetă într-un număr întreg de zile.

Calendarele care au același număr de zile în toți anii deviază încet în raport cu respectivele evenimente care ar trebui să aibă loc cu periodicitate de un an.

Intercalând o zi sau o lună suplimentară, această deviație se corectează.

Luna februarie cu 29 de zile

2024 este un an bisect, deci luna februarie va avea 29 de zile.

Este vorba despre o particularitate care se succede o dată la patru ani.

Aceastacorectează diferenţele calendaristice deoarece, în realitate, fiecare an are 365 de zile şi şase ore.

2024, an bisect. Superstiții

Credinţele populare spun că oamenii care se nasc în ani bisecţi au puteri speciale sau ar putea fi vindecători.

De asemenea, este bine să nu vă căsătoriţi în acest an pentru că riscaţi să vă despărţiţi după câteva luni.

Dacă vreţi să divorţaţi, mai gândiţi-vă o dată pentru că aţi putea rămâne singuri tot restul vieţii.

Nu este bine să vă schimbaţi locul de muncă, rezidenţa sau culoarea părului.

Nu este bine nici să demaraţi o afacere sau să construiţi o clădire pentru că nu veţi avea spor.

Calendarul anului – observații din antichitate

Societatea omenească, de-a lungul timpului a observat trecerea timpului prin succesiunea unor fenomene naturale:

• răsăritul şi apusul soarelui, ziua urmată de noapte, succesiunea anotimpurilor.

Ulterior, în antichitate, pe baza unor calcule matematice şi a măsurătorilor astronomice s-a ajuns la două sisteme de ţinere a evidenţei timpului:

• astronomic şi civil.

În ambele situaţii s-au avut în vedere mişcările de revoluţie ale Pământului, Lunii şi Soarelui. Pământul se roteşte în jurul axei sale, Luna în jurul Pământului şi apoi amândouă astrele în jurul Soarelui).

După o îndelungată şi atentă observare a periodicităţii fenomenelor de pe bolta cerului, oamenii au reuşit să alcătuiască diferite sisteme de măsurare a timpului şi de împărţire a lui în

•  ani, luni, săptămâni, zile, ore.

Ce reprezintă anul

Anul reprezintă durata de timp în care Pământul se mişcă în jurul Soarelui. Este egală cu 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde.

Acesta este anul tropic sau solar.

Anul sideral reprezintă timpul în care astrele plecând de la un punct fix pe bolta cerească revin la el (365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde).

Datorită acestei fragmentări a anului tropic, în viaţa curentă s-a folosit un an cu un număr întreg de zile şi care se numeşte an civil sau calendaristic.

Luna de 30 de zile

Luna este perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului:

• 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate.

În această mişcare se disting patru faze:

• lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.

Luna lunară, fiind un interval de timp cu fracţiuni, anticii au socotit-o la începutul lunii civile. Ulterior nu mai corespundea cu apariţia lunii noi pe cer. Atunci au socotit-o de 30 de zile.

S-a ajuns din nou la neconcordanţe. Pentru soluţionare s-a trecut la un calendar lunar, în care unei luni de 29 de zile îi succeda una de 30 de zile.

Se menţinea această alternanţă celor 12 luni ale anului care era de 354 sau 355 de zile.

Săptămâna este unitatea de măsurat timpul, egală cu numărul nopţilor scurse între două faze consecutive ale astrului lunar. Este aproximativ echivalentă cu un pătrat lunar.

Într-un an solar de 365 de zile, sunt 12 luni lunare şi 52 de săptămâni.

Cum s-a ajuns la împărțirea zilei în 24 de ore

Ziua reprezintă intervalul de timp scurs între două răsărituri de soare.

În antichitate, începutul zilei a variat.

Egiptenii, chinezii, romanii, o anumită perioadă de timp, au considerat începutul zilei la miezul nopţii.

Babilonienii socoteau că ziua începe la răsăritul soarelui. Arabii, evreii şi grecii considerau că ziua începe la apusul soarelui.

În timp s-a mai observat că ziua nu este egală cu noaptea decât în anumite momente şi că diferenţa dintre ele creşte şi descreşte după reguli precise.

Apoi, egiptenii, babilonienii, chinezii au împărţit ziua în unităţi de timp şi mai scurte.

S-a avut în vedere partea luminoasă a zilei care a fost împărţită în şase părţi egale.

Romanii au împărţit acest interval în 24 de părţi egale, pe care le-au numit ”horae” (ore).

Semnificația calendarului

Calendarul reprezintă totalitatea regulilor ce servesc la fixarea măsurii timpului în diferite sisteme cronologice.

Denumirea de „calendar” vine de la cuvântul latinesc „calendae”, care înseamnă „a chema”, „a anunţa”, potrivit Agerpres.

La romani, apariţia pe cer a lunii noi, în prima zi a lunii, era anunţată publicului de către preoţi.

Calendarul solar, cel mai vechi cunoscut

Calendarul solar, cel mai vechi cunoscut, se bazează pe mişcarea aparentă a Soarelui. A fost folosit prima dată de egipteni în anul 4241 î.Hr.

Acesta cuprindea 12 luni de câte 30 de zile plus 5 zile care se adăugau la sfârşitul anului (se numeau epagomene), deci 365 zile.

Lunile aveau denumiri după zeităţile cărora le erau dedicate. Fiecare lună de 30 de zile era împărţită în trei săptămâni mari de câte 10 zile şi 6 săptămâni mici de câte 5 zile.

Anul începea cu ziua întâi a lunii. Acest calendar nu lua în calcul fracţiunea de 6 ore din durata anului solar, astfel încât în 4 ani se crea o diferenţă de o zi.

Calendarul lunaro-solar

Calendarul lunaro-solar are la bază mişcarea de revoluţie a lunii şi mişcarea aparentă a Soarelui.

Are drept principiu ca întâia zi a fiecărei luni lunare să coincidă cu apariţia lunii noi. În acelaşi timp, şi fenomenele anului solar să cadă în aceleaşi luni.

A fost folosit de foarte multe popoare ale antichităţii: babilonienii, chinezii, evreii, grecii, indienii, romanii etc. Are 12 luni care variază între 28 şi 31 zile.

Calendarul bazat pe fazele Lunii

Calendarul lunar se bazează pe fazele lunii şi este străin de mişcarea aparentă a Soarelui.

A fost folosit de arabi şi de popoarele de religie musulmană.

A fost creat în Babilon la jumătatea mileniului III î.Hr.

Anul avea 12 luni, respectiv 354 zile; lunile alternau 29 cu 30 de zile. Luna era împărţită în patru săptămâni. Începutul fiecărei luni coincidea, în general, cu apariţia pe cer a lunii noi.

În Grecia, la începutul mileniului I î.Hr., se folosea calendarul lunaro-solar. Fiecare provincie avea propriul calendar, dar se bazau pe câteva principii generale comune.

Anul începea cu luna solstiţiului de vară şi avea 12 luni.

Periodic, se introducea a 13-a lună (fie la mijloc, fie la sfârşitul anului). Grecii nu au cunoscut săptămâna, au împrumutat-o de la evrei.

Unele zile ale săptămânii erau indicate prin numere, altele purtau diferite denumiri.

Calendarul roman. Cum au fost alese numele lunilor dintr-un an

Cât priveşte calendarul roman, nu s-au păstrat date precise privind naşterea acestuia.

Se pare că de la mijlocul sec. VIII î. Hr., romanii au folosit un ciclu care avea 10 luni şi 30 de zile.

Apoi lunile au căpătat şi un nume. Prima lună a anului a fost numită Martius în cinstea zeului Marte. A doua aprilie, de la cuvântul lat. aperio, ire = a deschide, deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor.

În sec. VII î.Hr., s-au adăugat încă 2 luni: ianuarie, în amintirea zeului Janus (zeul timpului) şi februarie (lat. februaris, onis = purificare, curăţire) – legat de ritualul curăţirii ce se făcea anual la 15 februarie. Această lună era închinată zeului împărăţiei subpământene Februs.

Anul bisect pe vremea romanilor

În anul 46 î.Hr., la iniţiativa lui Iulius Caesar s-a trecut la alcătuirea unui nou calendar.

Grupul de astronomi din Alexandria a lucrat sub conducerea lui Sosigene. Au reușit să alcătuiască un nou calendar, la baza căruia se afla mişcarea Soarelui timp de 1 an.

Anul era stabilit la 365 zile, astfel într-un ciclu erau 3 ani de 365 zile şi un al patrulea de 366 de zile numit an bisect.

Anul a fost împărţit în 12 luni cu denumirile anterioare. Sosigene a stabilit ca prima lună a anului este ianuarie.

Lunile impare aveau 31 de zile, iar cele pare 30 zile. Luna februarie avea 29 de zile.

Ziua suplimentară ce trebuia adăugată la fiecare 4 ani se intercala între 23 şi 24 februarie.

În anul reformei, s-au adăugat 2 luni de 33 şi 34 zile. Anul respectiv avea 15 luni = 445 zile. S-a numit anul confuziunii (annus confusionis; confusio, onis – amestecare, contopire).

Calendarul iulian, pe ”stil vechi”

Noul calendar Iulian (”stilul vechi”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î. Hr.

S-a remarcat prin simplitatea sa. Datorită faptului că anul iulian era mai mare decât anul tropic, la intervalul de 128 de ani rămânea în urmă cu o zi.

Astfel în timp punerea în concordanţă anului calendaristic cu cel tropic a devenit deosebit de stringentă.

Reforma calendarului

În a doua jumătate a sec. al XVI-lea, papa Grigore al XIII-lea (1572-1585) a hotărât reforma calendarului iulian. A desemnat o comisie de astronomi şi teologi care să lucreze în acest sens.

Dintre toate proiectele de reformă studiate de comisia respectivă, în final s-a hotărât adoptarea proiectului propus de astronomul italian Luigi Lilio. Era profesor de medicină la Universitatea din Perugia.

La 24 februarie 1582, Papa Grigore al XIII-lea a emis bula în care se hotăra ca numărătoarea zilelor să fie decalată cu zece zile înainte. Se respecta succesiunea zilelor săptămânii. Ziua imediat următoare celei de joi 4 octombrie a devenit vineri 15 octombrie 1582.

Noul calendar gregorian

Totuşi, anul gregorian a rămas mai lung decât anul tropic solar cu aproximativ 24 secunde. A determinat, în circa 3500 de ani, diferenţă de o zi.

Noul calendar a fost numit, în memoria Papei Grigore al XIII-lea, gregorian. Ulterior se va folosi numele de ”stilul nou”.

Calendarul gregorian, adoptat de mai multe țări europene

Acest calendar a fost introdus treptat în diferite ţări europene, începând cu cele catolice:

• Italia, Spania, Portugalia (chiar din 1582)
• Franţa, Germania catolică (1583)
• Austria, Boemia, canoanele elveţiene (1584).

În ţările care adoptaseră reforma, calendarul gregorian a pătruns după 1700:

• Germania, Danemarca, Norvegia; Anglia (1752); Suedia (1753).

Anul de 365 de zile

Este un calendar solar bazat pe un an comun de 365 de zile. Este împărţit în 12 luni de lungimi neregulate: 11 dintre luni au fie 30, fie 31 de zile, în timp ce a doua lună a anului, februarie, are doar 28 de zile în cursul anului comun.

Aproximativ la fiecare patru ani, este un an bisect, când se adaugă o zi suplimentară. Luna februarie are astfel 29 de zile, ceea ce face ca anul bisect în calendarul gregorian să aibă 366 zile.

Zilele anului din calendarul gregorian sunt împărţite în săptămâni de şapte zile. Săptămânile sunt numerotate de la 1 la 52 sau 53.

Calendarul gregorian în România

România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite.

Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce în Regat se folosea stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar.

Alinierea la standardele europene era considerată o condiţie a progresului şi modernizării. Pe plan internaţional, se căutau soluţii pentru unificarea diferitelor unităţi de măsură.

Trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919. Data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie. Măsura a fost luată de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu.

Pentru a obţine data corespunzătoare stilului nou, la data în stilul vechi se adaugă:

• 10 zile pentru intervalul 4 octombrie 1582 – 28 februarie 1700
• 11 zile pentru intervalul 1 martie 1700 – 28 februarie 1800
• 12 zile pentru intervalul 1 martie 1800 – 28 februarie 1900
• 13 zile pentru intervalul 1 martie 1900 – 1 octombrie 1924.

Lista anilor bisecți. Când va fi următorul an bisect

În general, un an bisect apare la fiecare patru ani. Dar trebuie să fie divizibil exact cu 4. Excepție sunt anii de sfârșit de secol, divizibili cu 400.

Următorul an bisect va fi 2028. Mai recent, ani bisecți au fost 2020 și 2016.

Ani bisecți care urmează:

• 2048, 2052, 2056
• 2060, 2064, 2068
• 2072, 2076, 2080
• 2084, 2088, 2092
• 2096