Anul Nou 2024 pentru credincioșii ortodocși de rit vechi. Câți români celebrează noul an în noaptea de 13 spre 14 ianuarie

Creştinii ortodocşi de rit/stil vechi sărbătoresc trecerea în noul an în noaptea din 13 spre 14 ianuarie. Este prilej de sărbătoare pentru etnicii ucraineni, ruși, lipoveni, sârbi sau armeni din România.

Calendarul iulian – pe rit/stil vechi – este decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial.

Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar la 1 octombrie 1924, conform site-ului www.crestinortodox.ro.

Astfel, creştinii ortodocşi de rit/stil vechi sărbătoresc trecerea în noul an în noaptea din 13 spre 14 ianuarie. Anul Nou este marcat în data de 14 ianuarie.

MESAJE DE ANUL NOU 2024: SUTE de URĂRI de ANUL NOU, SMS cu FELICITĂRI. MESAJE frumoase de REVELION 2024

Calendarul iulian a fost folosit de întreaga creştinătate, timp de 15 secole. În ţara noastră, Crăciunul şi Anul Nou pe rit/stil vechi sunt sărbătorite în comunităţile de ruşi, ucraineni şi sârbi.

Anul Nou 2024 pe stil vechi. Câți români îl sărbătoresc

În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. Potrivit recensământului numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor – de 8.914, al sârbilor – 22.518. În România trăiesc și 1.780 de armeni.

În satele din Republica Moldova obiceiurile de Anul Nou sunt păstrate cu sfinţenie. Cete de tineri colindă uliţele satului şi pocnesc din bice. Aceştia ură din casă în casă cu talăngi şi buhaiuri pentru un an mai roditor şi mai îmbelşugat.

Anul Nou 2024 pe stil vechi. Obiceiuri, tradiții și superstiții

Pe 13 ianuarie, după ce apune soarele, cete de tineri umblă cu „Pluguşorul”.

În popor, se spune că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele.

Flăcăii încing şi dansul căluţilor, pentru ca gospodăriile să fie protejate în anul care vine.

Tinerii colindă în ultimele zile ale anului prin sat şi fac urări pentru fertilitatea pământului şi belşugul gospodăriei.

Îmbrăcaţi în haine tradiţionale şi purtând măşti care întruchipează diferite figuri mitologice, aceștia cântă şi dansează pentru a întâmpina noul an cu voie bună.

În această zi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart dulciuri, nuci şi mere pentru ca în anul care vine să fie belşug în casă.

O veche tradiţie în comunităţile sârbeşti din Timişoara spune că cei care se lasă acoperiţi înainte de miezul nopţii de fustele ţigăncilor vor avea noroc tot anul.

Sârbii din Banat obişnuiesc să spargă de podea paharele din care au băut prima şampanie în noul an, ei fiind convinşi că astfel vor fi sănătoşi tot anul.

Rusii din Galaţi mai păstrează încă obiceiul unor mâncăruri tradiţionale de sărbători:

• un fel de clătite cu brânză sau cu carne, varzari, piroște, găluşti din aluat, cu interior de carne tocată, fierte în apă cu sare.

Alte mâncăruri tradiționale sunt cozonac, cârnaţi şi sarmale.

Diferenţe între calendarul iulian şi cel gregorian

Înainte de Hristos, existau două sisteme de calculare a timpului într-un an:

• cel al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect (de 365 de zile), şi cel al romanilor (de 355 de zile).

Rămânea anual o diferenţă de zece zile între aceste două sisteme, dar şi între fiecare dintre ele şi calendarul solar.

Împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr., a adoptat sistemul de calcul egiptean, care s-a numit „calendarul iulian”.

Dar între calculul calendarului iulian (de 365 de zile şi 6 ore) şi cel al calendarului solar (de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde) rezulta, anual,

• o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde.

În vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare, în calcularea datei Sfintelor Paşti, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primăvară.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci, calendarul s-a numit „gregorian” sau pe „stil nou”.

Între timp, astronomii au constatat că şi între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală. Aceasta, la 3.500 de ani, ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, avea să ţină seama şi de această diferenţă.

Biserica română a adoptat calendarul gregorian după Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923.

Nu doar Crăciunul (sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos) este decalată (din 25 decembrie în 7 ianuarie), ci şi Anul Nou (din 1 în 14 ianuarie). Aşadar, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, este marcat Revelionul/Anul Nou pe rit vechi, potrivit Agerpres.