Atentatele teroriste din Surabaya, prin ochii unui albaiulian. Mircea Bogdan trăiește în Indonezia de cinci ani

Mircea Bogdan este din Alba Iulia dar trăiește în Indonezia de 5 ani, unde lucrează la o multinațională cu afaceri în domeniul condimentelor. Locuiește la Surabaya, al doilea oraș ca mărime al țării, aflat sub teroare după două zile de atentate teroriste. Oamenii se tem să mai iasă afară din case și evită locurile aglomerate după ce alți doi atacatori au fost prinși înainte de a apuca să se detoneze într-un mall de obicei arhiplin. Cum se văd toate acestea prin ochii unui albaiulian, aflăm din dialogul de mai jos.

R.: Mircea Bogdan, de câți ani ești în Indonezia? S-a mai întâmplat așa ceva de când ești tu acolo?

Mircea Bogdan: Locuiesc în Indonesia din 2013. Au mai fost atentate în Jakarata în 2016 dar nu de amploarea celor de acum din Surabaya. Dacă nu mă înșel acestea au fost cele mai mari de după atacurile din Bali din 2002.

R.: Ce simți? Care este reacția la nivelul societății? 

M.B.: La aflarea veștilor, pentru că nu am fost în apropierea locațiilor atacate cu bombă, am avut o reacție de furie… furie pură și un sentiment aproape instantaneu de a da vina pe cineva.

Abia după câteva ore am realizat că greșesc și nu aș avea pe cine să învinovățesc direct, chiar dacă era tentant.

R.: Este o țară cu populație majoritar musulmană dar și cu minorități creștine și budiste. Ce spun oamenii în general? Adică simți că este ceva acceptabil pentru o parte a societății? Ce spun prietenii tăi?

M.B.: Bona noastră este indoneziancă, de religie musulmană. O consider ca parte din familia noastră. Este o femeie de o bunătate rară și la fel pot spune și despre colegii și prietenii mei de aici.

Am prieteni și musulmani și creștini și budiști, ne înțelegem bine și nu facem diferența religioasă între noi. Cred că doar oamenii reduși pot spune că o religie e superioară alteia.

Astăzi după a doua zi de teroare cauzată de atentate, colegele mele erau cu lacrimi în ochi… de frică.

La fel de speriate erau și colegele musulmane și cele creștine. Mizerabilii care au produs aceste atacuri nu pot spune că au făcut- o în numele unei religii. Acestea sunt povești pentru cei care vor să dea o turnură unei nenorociri.

Populația e revoltată și vrea ca statul să pună punct acestor probleme cu care se confruntă Indonezia. Aici vorbim deja de radicalism al unor persoane de peste 40 de ani, care influențează noile generații. O problemă care nu a fost adresată la timpul ei. Este important de spus că societatea indoneziană educată nu vede religie peste tot. Da, se respecta tradiții, dar nu se exagerează.

R.: Tu personal ce ai de gând să faci în continuare? Îți faci griji pentru familia ta?

M.B.: Nu sunt foarte îngrijorat deoarece locuiesc într-o zonă protejată cu strictețe… munca la fel… până la urmă dacă situația escaladează, normal că siguranța familei e pe primul loc.

R.: Te-au sunat părinții tăi? Vrei să le transmiți un mesaj prietenilor tăi din Alba Iulia?

M.B.: Am vorbit acasă, și desigur și cu prietenii mei.

sursa foto: asiaone.com