Averea foștilor ”magnați ai aurului” din Roșia Montană, disputată în procese de peste 20 de ani. Dosar la Curtea de Apel

Urmașii ”magnaților aurului” de la Roșia Montană se luptă de mai bine de 20 de ani, in instanțe, cu autoritățile locale și compania Gold Corporation. Este vorba despre urmașii celor care exploatau aurul înainte de venirea regimului comunist, în România.

Acțiunea în instanță a unei familii a început în 2001, iar recent, în 17 ianuarie 2024, a ajuns pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Este vorba despre o acțiune a urmașilor familiei Ț., care până în 1948 se ocupau de extragerea aurului din adâncurile localității Roșia Montană.

Cel care se judecă este un urmaș al familiei și din câte se pare, tatăl său a început acțiunea în instanță. În data de 18 noiembrie 2022, magistrații Tribunalului Alba au dat o decizie în caz, iar dosarul a ajuns în apel, abia doi ani mai târziu în 2024 la Curtea de Apel Alba Iulia.

Proprietari de șteampuri miniere și cuxe de exploatare a aurului

Mai pe scurt familia reclamantului se ocupa până la venirea comuniștilor de extragerea și prelucrarea aurului. Aceștia aveau o instalație de prelucrare, dar erau proprietari sau co-proprietari ai unor cuxe.

Cuxele erau părţile de participare la asociaţiile miniere. Acestea nu confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea indivizibilă a societăţii, cu caracter mobiliar, caracter menţinut şi în cazul în care toate cuxele asociaţiei miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane, cuxa fiind un efect cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar.

Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociaţiunii proporţional cu numărul cuxelor pe care le poseda şi în aceeaşi proporţie era obligat să contribuie la cheltuielile asociaţiei ori de câte ori era nevoie.

 

Detalii: https://legeaz.net/spete-civil/cuxele-si-dreptul-de-exploatare-189-2007

Potrivit motivării instanței, reclamantul arată că este unicul moștenitor al tatălui său, notificatorul T., iar acesta împreună cu verii săi au solicitat Primăriei Roșia Montană (în raza căreia se aflau imobilele naționalizate) emiterea unei dispoziții de restituire în natură a bunurilor mai jos enumerate, iar în măsura în care restituirea lor în natură nu este posibilă, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri bănești) pentru următoarele bunuri preluate abuziv de către Statul român în baza Legii 119/1948, pentru naționalizarea întreprinderilor miniere.

Familia reclamantului avea în posesie mai multe cuxe și o instalație de prelucrare a aurului:

– steampuri miniere cu 12 săgeți din lemn construite într-un șopron deschis acoperit cu țiglă, săgeți în lemn de fag iar fusul care acționa steampurile era din lemn de brad si roata, împreună cu terenul în suprafața de 414 mp — respectiv 115 stg.;

– terenuri miniere astfel: – la o Asociația Miniera cuxa nr. II si Cuxa nr. V (în întregime),

cuxa IV in 60/100 parte, cuxa nr. VI in 80/100 parte;

– la Asociația Minieră ” Vechesul de sus” cuxa nr. nr. XXXVIII in 16/100 parte, cuxa nr . VI in 50/1 00parte, cuxa XXIX in 2/10 parte;

– Concesiunile miniere dintr-o mină.

Bunurile, preluate abuziv de comuniști în 1948

Toate bunurile de mai sus au fost preluate abuziv de comuniști, când au făcut naționalizarea din anul 1948. După căderea comunismului, la mai bine de 10 ani, a apărut Legea 10/2001, Legea permite moștenitorilor celor care au avut bunuri preluate abuziv de comuniști, să le revendice.

Drept urmare familia a acționat în instanță Primăria Roșia Montană, compania Gold Corporation și Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului.

Procesul început în 2001, a avut o decizie în anul 2008. Atunci au fost respinse cererile familiei deoarece cei chemați în judecată nu au calitate procesuală activă.

Mai mult de atât bunurile preluate au fost vândute mai departe de statul român, sau nu mai există. De asemenea cuxele nu pot avea statut de bunuri imobile, iar ștampurile pot fi bunuri, doar dacă mai există și sunt tradiționale.

Nici unul dintre cei chemați în judecată de familie nu deține bunurile pe care aceștia le revendică. Drept urmare acțiunea lor a fost respinsă în 2022 la Tribunalul Alba.

Cum nici unul dintre pârâţi nu are evidenţiate în patrimoniu instalaţiile pentru care reclamantul solicită despăgubiri, excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor este întemeiată şi va fi admisă, pârâţii neavând calitatea de unitate deţinătoare ori de entitate implicată în privatizare.

Cum se desfășura mineritul în trecut, la Roșia Montană

Pământul Roșiei Montane, cea mai veche localitate minieră din țară, a fost cutreierat de mai bine de două milenii de localnici, dar și de aventurieri veniți de la mii de kilometri distanță, în căutarea aurului, dornici de îmbogățire peste noapte.

Au început romanii, au continuat după zece secole minerii germani aduși de regii Ungariei, i-au urmat îndeaproape austriecii, iar după 1918 și statul român, până în 2006, când guvernul a decis închiderea minelor.

De la prima mențiune a localității din Munții Apuseni pe o tăbliță cerată, în urmă cu 1882 de ani, Roșia Montană a fost în vizorul căutătorilor de aur, localnici, dar și străini. Multă vreme, singurele metode de extragere a preţiosului metal din Munții Apuseni au fost spălarea nisipului aurifer şi căutarea micilor fire de aur din piatră.

CITEȘTE ȘI: DOCUMENT | ”Magnații” aurului de la Roșia Montană de la începutul anilor 1900. Cuxele fraților Faur și cele ”17 măji metrice” ale lui Mihăilă Gritta