Avram Iancu, personajul tragic din spatele eroului: Cum a evoluat imaginea Crăișorului Munților în cei 152 de ani de la moartea sa

Avram Iancu este una dintre figurile tragice ale Apusenilor. A fost revoluționar, luptător pentru drepturile românilor și personaj de frunte în zonă, dar a murit singur, pe prispa unei case, trist și abandonat.

Imaginea sa a fost bine documentată de istorici dea lungul a zeci de ani, dar povestea sa poate fi subiect de film.

În 10 septembrie se împlinesc 152 de ani de la moartea sa.

Personalitatea istorică a unuia dintre principalii lideri ai mișcărilor revoluționare din perioada 1848-1849, Avram Iancu, nu mai are nevoie de introducere, personajul fiind arhicunoscut în mentalul colectiv românesc.

Cu toate acestea, merită să aruncăm o privire și asupra modului în care moștenirea acestei personalități a fost omagiată.

Locul de veci al “Crăișorului Munților” de la Țebea a fost martorul tăcut al modului în care românii s-au raportat la Avram Iancu, timp de zeci de ani.

Venea dintr-o familie înstărită

Familia Crăișorului Munților, avea o situație materială bună, Avram Iancu a urmat clasele elementare la Abrud, iar gimnaziul la Zlatna și la Liceul Piarist din Cluj.

Mai târziu se va înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, absolvind-o în anul 1845 cu calificativul “eminent”.

Cu toate acestea, cererea de practicant în avocatură îi va fi respinsă deoarece nu avea origini nobile, iar acest fapt îl face să se înscrie cancelarist la Curtea de Apel a Transilvaniei de la Târgu Mureș.

În preajma izbucnirii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu făcea parte din elita intelectualităţii transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională a românilor.

În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost conducătorul moților din Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă.

El a respins multe atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atât ca număr cât şi ca armament, câștigându-şi astfel numele de “Crăișorul munţilor“.

• Avram Iancu era cu adevărat un om deosebit, cu o carisma și o înfățisare pe cât de plăcută, pe atât de electrizantă pentru mase, „fermecând mulțimea”, după cum preciza George Barițiu. ”Era peste putință să nu răpească cu sine pe ascultători”. Modul său de exprimare era direct și simplu, pe înțelesul tuturor, dar îngrijit și curgător, după cum aprecia Nicolae Bălcescu.

Avram Iancu, ultimii ani

Ultimii ani din viața lui Avram Iancu au fost deosebit de grei. Era suferind fizic și psihic: era depresiv și dezvoltase o dependență de alcool, spun istoricii.

În vara anului 1872 Avram Iancu era internat la spitalul din Baia de Criș. În ciuda stării precare de sănătate, acesta pornește în a cutreiera poalele Munților Apuseni, revenind în Baia de Criș la data de 10 septembrie 1872.

Citește și DOCUMENTAR: Povestea lui Avram Iancu, eroul tragic al Apusenilor. De la revoluționar de frunte, la rătăcitor prin munte

Acolo și-a găsit sfârșitul. Avram Iancu a murit în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872 în casa brutarului Ion Stupină din Baia de Criș.

Locul înmormântării sale, cimitirul din Țebea, în vecinătatea gorunului lui Horea, a fost ales ca urmare a propriei sale dorințe:

„Câtă lume am umblat, țară mai bună, mai bogată și oameni mai primitori ca în Țara Zarandului n-am văzut. Când voi muri aș vrea să mă îngropați aici”.

Evenimentul a reprezentat un cadru amplu. Au slujit 36 de preoți, iar cortegiul celor 10.000 de moți care l-au condus pe “Crăișorul Munților” pe ultimul drum s-a întins pe o lungime de aproape 2 kilometri.

Nașterea “Panteonului de la Țebea”

Încă dinaintea Marii Unirii intelectualitatea românească din Transilvania a încercat să țină vie în memora colectivă imaginea și faptele lui Avram Iancu, fapt reflectat în diverse articole apărute în presa vremii.

Cu toate acestea, acțiuni mai ample, precum ridicarea de busturi și monumente, nu au putut avea loc atâta timp cât Transilvania s-a aflat sub administrație austro-ungară.

Primele acțiuni care au stat la baza constituirii “Panteonului lui Horea” au avut loc în anul 1924, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea lui Avram Iancu.

Sărbătoarea s-a desfășurat sub egida ASTREI (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), în prezența Familiei Regale a României, scrie https://alba24.ro/.

Astfel, pentru pregătirea centenarului mormântul și spațiul din jurul acestuia au fost reamenajate. S-a dispus degajarea locului de alte morminte, zidirea mormântului, amplasarea a două tunuri din anul 1877 și amenajarea de alei.

“Craiul Munților”. Pseudonimul dat de către Nicolae Iorga lui Avram Iancu

Următorul eveniment notabil a avut loc în anul 1931, atunci când din inițiativa istoricilor Gheorghe Brătianu și Constantin Giurescu a fost adusă de la București o placă din marmură gri, pe care a fost gravat un text redactat de către Nicolae Iorga:

“Craiul Munților. Națiunea Română întregită în hotarele ei firești și unită în spiritul libertății. MDCCCXLVIII-MCMXVIII”.

În prezent, Complexul de Monumente Țebea se află sub administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Acesta cuprinde mormântul lui Avram Iancu, clasat în categoria A în Lista Monumentelor Istorice din România, „Biserica cu tricolor”, ridicată între 1893-1896; mormintele tribunilor Ioan Buteanu și Simion Groza, relocate cu prilejul manifestărilor din 1924; cimitirul eroilor de peste Carpați căzuți în luptele din primul Război Mondial pentru eliberarea Ardealului; crucea eroilor – fii ai satului – din Primul Război Mondial; monumentul eroilor satului Țebea căzuți în al Doilea Război Mondial; Gorunul lui Horea; Gorunul lui Iancu; bustul lui Avram Iancu, operă a sculptorului Ioan Medruț, dezvelit în 2006; mormintele lui Sigismund Borlea și Teodor Pop; crucea din anul 1877; gorunii Regelui Ferdinand, al Reginei Maria și al Generalului Berthelot, scrie historia.ro.

Articol de Alexandru Mazălu