Ce ascunde Râpa Roșie, rezervaţia naturală de lângă Sebeş. Descoperiri interesante ale cercetătorilor şi legendele locului

Râpa Roşie este cu o rezervaţie naturală în apropiere de Sebeş şi Alba Iulia, cunoscută pentru peisajul spectaculos pe care-l oferă, dar şi pentru descoperiri ale cercetăorilor. Aflată la doar 3 kilometri de Sebeş, Râpa Roşie are milioane de “riduri” roşii, care se pot vedea din satelit.

Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele).

Râpa s-a format prin eroziunea apei asupra solului, care a provocat, în timp, alunecări de teren masive. Rezervaţia geologică uimeşte prin decorul de statui şi frontoane rozalii. Unicitatea este dată de alternanţa argilelor roşii cu gresii cenuşii, alcătuite în formaţiuni slab cimentate. Pe lângă decorul special pe care îl oferă râpa, poate fi admirat şi peisajul floral, cu specii protejate de lege.

Descoperiri ale cercetătorilor

Râpa Roşie, rezervaţia naturală de lângă oraşul Sebeş, judeţul Alba, precum şi zone din apropierea acesteia sunt faimoase în lumea ştiinţifică pentru varietatea de fosile din cretacicul târziu, în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani, pe care le adăposteşte, precum cele de crocodili, mamifere, broaşte ţestoase şi dinozauri.

Zona Sebeşului era, în urmă cu 70 de milioane de ani, una de uscat, tăiată de râuri şi mlaştini, în care au trăit multe animale. Cele mai celebre şi spectaculoase descoperiri au fost cele ale fosilelelor de dinozaur. Oase separate sau schelete parţiale au fost găsite în ultimii ani în această zonă, iar cercetările continuă existând mari şanse ca noi descoperiri să apară aici.

S-au descoperit aici oase de dinozauri pitici erbivori (Magyarosaurus dacus, Zalmoxes sp.), bucăţi din ţestoasa denumită Kallokibotion bajazidi şi oasele celei mai mari fiinţe care zburat vreodată pe Pământ, pterosaurul denumit de cercetători Hatzegopteryx sp.

Au fost găsite şi bucăţi dintr-un conifier pietrificat Telephragmoxylon transsylvanicum. Unul dintre cei mai celebri dinozauri ale cărui fosile au fost găsite lângă Râpa Roşie este ”balaurul bondoc”.

Evenimentul a avut loc în 2010 şi a fost posibil graţie geologului Mátyás Vremir, de la Societatea Muzeului Ardelean. Cercetările au fost efectuate, ulterior, de o echipă formată din paleontologi de la Universitatea Bucureşti şi cercetători americani de la Universitatea Columbia din New York. Potrivit acestora, balaurul pitic reprezintă o specie înrudită cu velociraptorul şi a trăit în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani.

Specia avea o pereche de gheare pe fiecare dintre membrele sale inferioare, cu ajutorul cărora îşi imobiliza prada, fiind unul dintre cei mai mari prădători ai vremurilor în care a trăit. Animalul avea o lungime totală cuprinsă între 180 şi 210 centimetri, de la cap la coadă. În opinia oamenilor de ştiinţă, caracteristicile sale morfologice ”reflectă fauna specială a Europei, în ultimii ani din era dinozaurilor”, o perioadă în care continentul european se afla în mare parte sub nivelul mării, fiind alcătuit din doar câteva insule, din cauza creşterii nivelului oceanului planetar.

O altă descoperire importantă a fost cea a unor fragmente din scheletul unui pterozaur de talie medie, realizată în situl Sebeş – Glod, nu departe de Râpa Roşia. Fragmentele reprezentau o vertebră cervicală ce a aparţinut celei mai mari reptile zburătoare găsită vreodată şi care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani.

Dimensiunea vertebrei este de două ori cât cel mai mare Pterozaur găsit până acum în America de Nord. Vertebra respectivă a fost descoperită în în anul 2008, dar din motive obiective nu s-a ajuns la publicarea ei abia în 2013.

„Se pare că avem de-a face cu cea mai mare «bestie zburătoare». Chiar dacă anvergura aripilor era de circa 16 metri, probabil că acest Pterozaur nu cântărea mai mult de 100 de kilograme, pentru că era aproape imposibil să zboare altfel”, explica geologul Mátyás Vremir la momentul respectiv. Dimensiunea aripilor a pus problema eventualei existenţe a unei specii gigantice care îşi pierduse capacitatea de zbor şi care trăia în izolare. Printre descoperirile cercetătorilor se numără o specie nouă de dinozaur erbivor şi, mai important, ouăle şi cuibul unor păsări preistorice care au trăit în urmă cu 68 de milioane de ani. A fost prima dovadă că acest grup de păsări primitive cuibăreau în masă pe malul cursurilor de apă, asemănător unor specii actuale.

De asemenea, a fost găsit un mic schelet de mamifer care s-a păstrat parţial în umplutura unei vizuini. Potrivit paleontologilor, în zona Sebeşului trăiau o serie de specii comune cu cele din Bazinul Haţeg, dar şi forme care încă nu s-au descoperit acolo, şi asta nu atât datorită izolării geografice, cât mai ales condiţiilor de fosilizare diferite şi a diferenţelor temporale dintre diferite situri şi straturi geologice. În siturile de la Bărăbanţ şi Ciugud, ceva mai departe de Sebeş, au fost găsite două oase de dinozaur care în prezent se află în custodia Muzeului de Ştiinţe Naturale din Aiud.

VEZI ȘI: Dovezi ale existenţei dinozaurilor, descoperite în zona Sebeş, mediatizate la nivel internaţional: O nouă specie de reptilă zburătoare

Legende

S-au spus multe legende depre Gaura Hoţilor de la Râpa Roşie, însă ce mai credibilă este despre Lică „a lu Brânză”, al cărui singur talent era să se strecoare în spaţii înguste, ca o pisică. Muncea ca păstor la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască forte bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea un poliţist de atunci, ar fi trecut printr-o ferestruică prin care doar un copil putea să treacă. Fireşte, autorităţile l-au întemniţat pe Lică-Pisică, deşi nici un ban n-a fost găsit în timpul anchetelor. Între timp, iubita lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie. Astfel, lumea credea că la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic… După eliberare, Lică a plecat cu iubita lui în America, de unde, la scurt timp, a început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi ascunşi în Gaura Hoţilor sau, cine ştie, în crăpăturile Râpei Roşii.

Gaura Hoţilor este, de fapt, o groapă săpată în roca nisipoasă a râpei. Aici se găsesc nume scrijelite încă din secolul al XIX-lea şi ascunde numeroase legende cu hoţi, haiduci şi aventurieri.