Cum se colinda de Crăciun pe Valea Sebeșului, la Laz. „Sara, sara lui Crăciun / Cu miei, cu purcei / Cu cârnații după ei”

Nimic nu vestește mai bine venirea Crăciunului decât colindele care răsună din casă în casă. În Ajun de Crăciun, la sate, copiii sunt cei care dau startul obiceiului de colindat ce îmbucură sufletele localnicilor de sărbători.

Preotul Ilie Haida povestește în monografia „Laz, trecut și prezent” cum se desfășura colinda în satul din comuna Săsciori, pe Valea Sebeșului. 

Citește și MESAJE de CRĂCIUN: Urări de Sărbători pentru cei dragi. SUTE de mesaje frumoase și felicitări haioase

„În Ajun de Crăciun, după ce se trăgeau clopotele la biserică, copiii mici, cam până la clasa a IV-a mergeau cu colinda prin sat, începând din capătul din jos al satului (de la moară în sus) și cântau colinde și strigau <Sara sara lui Crăciun / Cu miei, cu purcei / Cu cârnații după ei>”, explică Ilie Haida.

După ce cântau, gazdele le aruncau colindătorilor bomboane, nuci, mere sau colăcei.

Vezi și VIDEO: Colinde de Crăciun. Top 30 cele mai frumoase cântece de sărbători, interpretate de grupuri psaltice românești

„Uneori se întâmpla ca un copil mai micuț să vină și el cu lacrimi în ochi și înghețat de frig și să se plângă că el n-a ajuns să primească nici un dar, stârnind mila și simpatia gazdei, <blagoslovindu-l> și pe el cu micile daruri și atenții ca și pe ceilalți copii.

După ce se însera, de la școală pornea separat un grup de fete și unul de băieți, cântând <O ce veste minunată…>. Fetele cântau <Seara marelui Ajun>, <O ce nebunie>, <Trei păstori> iar feciorii <Astăzi noi sărbătorim>, <Nașterea din Vifleiem>, <Sus la poarta Raiului>, și altele.

Dimineața, după ce se ieșea de la biserică, veneau copiii cei mici cu <Steaua> frumos împodobită și cântau colinde specifice și <Troparul Nașterii Domnului>”, scrie pr. Ilie Haida, în monografie.

Potrivit acestuia, în pofida pătrunderii și la sate a tot felul de <modernisme> cu vădite tendințe de laicizare a acestor obiceiuri creștine, străbune, totuși în ultimii ani, atât biserica cât și școala, a încercat să reaprindă în sufletele copiilor mesajul cristic al acestor comori autentice de spiritualitate creștin-ortodoxe.

„Copiii în perioada Postului Crăciunului repetă și învață sceneta populară cu <Craii> coordonați și îndrumați fiind de preot în rostirea corectă a textului și cântărilor și instruindu-i privind mimica gestuală legată de textul scenetei. În Dimineața Nașterii Domnului ei vin la biserică îmbrăcați în costume populare cu coifuri pe cap împodobite cu benzi verticale de hârtie colorată, până la nivelul umerilor, cu brâuri tricolore încinse peste umeri și mijloc, cu clopoței legați sub genunchi, Irod purtând sabie, iar cei trei crai fiind „înarmați” cu sulițe. După slujbă expun în fața credincioșilor programul pe care l-au pregătit.

Apoi merg prin sat, pe la casele credincioșilor care-i  invită, prezentând în continuare acestă frumoasă scenetă, aducându-le în față momente venerabile din vremurile când Mântuitorul s-a născut în lume”, explică preotul.

Tot legat de sărbătorile Nașterii Domnului, în biserică se împodobește bradul. Sub acesta se pun dulciuri în pungi pentru toți copiii care prezintă, dimineața, în fața credincioșilor, un program de colinzi, poezii și rugăciuni, coordonat de preot.

Obiceiuri la sărbătorile de iarnă – umblatul prin sat cu ciubărul pentru vinul feciorilor

„În zilele premergătoare anotimpului friguros, după ce fierbea și se limpezea mustul, se alegea un primar al feciorilor (ghirlău) și împreună cu ceata de feciori mergea prin sat cu căruța, spre a fi adunat în butoaie vinul de la tinerii care doreau să meargă la joc cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Fetele erau scutite dar aveau obligația să asigure masa muzicanților. Fiecare fecior dădea câte două fierii de vin pe care îl depozitau la locul unde se făcea petrecerea”, spune preotul.

Chemările fetelor se făceau la sărbătoarea Sfântului Nicolae. Ghirăul împreună cu doi feciori mergeau cu plosca cu vin pe la fete pe acasă și le chemau, fiind de față și părinții.

„Formula de adresare era cam în felul următor: <Am venit să vă rugăm frumos să lăsați fata la joc>, invitația fiind valabilă și pentru restul sărbătorilor.

Apoi se mergea la <un pic de joc> și gustau dintr-un butoi mai mic. Petrecerea dura până spre miezul nopții, când fetele plecau acasă”, mai explică Ilie Haida.

Muzicanții care se tocmeau erau, de regulă, din Câlnic: doi țigani de mătase, unul cu vioara (cetera) și unul cu țambalul (țumbulumbul). Aceștia erau adevărați virtuozi ai melodiilor specifice zonei mărginimii.

Petreceri la sărbătorile Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei

La sărbătorile Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, după ce toată suflarea satului mergea la slujbă la Biserică, tinerii se adunau la petrecere dând o notă în plus frumuseților și bucuriilor acestor sărbători. Adeseori acestea se întindeau pe o perioadă mai lungă, în special la Crăciun, când țineau trei zile, mai notează preotul.

„Un mod specific de trăire și manifestare a bucuriei și credinței tinerilor era  și acela prilejuit de încheierea unui an și începerea altuia, când la răscruce de miez de noapte se mergea la Biserică se trăgeau clopotele, iar din turnul acesteia, feciorii cântau <Împărate ceresc…>

Rolul principal în buna desfășurare a petrecerilor prilejuite de sfârșitul și începutul de an îl avea „primarul feciorilor” – ghirăul ales de tineri ca să conducă și să coordoneze întreg ansamblul manifestărilor specifice acestei perioade”, scrie Ilie Haida.

Locul cafelei, luat de „zama mică”

După nopțile de nesomn, către ziuă, celor cu muzica li se pregătea „zama mică” făcută „dintr-un pic de unsoare prăjită într-o cratiță peste care se punea apă cu oțet sau zeamă de varză și se consuma cu pâine ca să-i trezească pe muzicanți” atunci nefiind la modă cafeaua”.

„La astfel de petreceri erau stabilite niște reguli de la care nu aveai voie să te abați. Dacă, de exemplu, „o fată nu voia să joace cu băiatul care o invita, aceasta nu mai avea voie să joace la jocul ăla. Dacă nu respecta regula, atunci cel refuzat îi aducea la cunoștință ghirăului , acesta oprea muzica  și orchestra începea intonarea unui fel de marș și tânăra trebuie să plece acasă.

Odată cu instaurarea regimului comunist, ateu și în continuare până astăzi, aceste frumoase petreceri prilejuite de sărbătorile iernii, au dispărut încetul cu încetul, locul lor luându-l balurile, discotecile și tot felul de chermeze căzute în derizoriu și nemaiavând nimic în comun cu spiritul tradițional și sacru al acelor vremi”, a mai explicat pr. Ilie Haida, în monografia „Laz, trecut și prezent”.

sursa: pr. Ilie Haida – monografia „Laz, trecut și prezent”