Cyrano de Bergerac cu Richard Balint, la Alba Iulia: Când finalul e al eroului mereu deoarece eroul trebuie să aibă ultimul cuvânt

”Cyrano de Bergerac” a fost unul dintre cele mai așteptate spectacole din Festivalul Internațional de Teatru ”Povești”. Cu Richard Balint în rolul lui Cyrano și o scenografie modernă, reprezentația Teatrului ”Regina Maria” din Oradea este un spectacol în versuri, despre iubire, intrigă, război și rimă. 

Însă, la Alba Iulia, sala Casei de Cultură a Sindicatelor a avut alte planuri pentru spectatori la întâlnirea cu Cyrano. Piesa trebuie simțită deoarece este în versuri, iar fiecare frază este trăită de actori, dar acustica sălii (adică aia inexistentă) a făcut ca, pentru ultimele rânduri din public, textul să fie greu înțeles. 

În lipsa unei săli de spectacol, ne mulțumim cu ce avem.

Regia spetacolului te ia prin surprindere încă de la început, deoarece nu îți dai seama când începe și de ce ai ajuns chiar tu, ca spectator, să fii actor.

Folosirea sălii la începutul piesei te introduce și te face parte din spectacol. Abia după primele zece minute poți vedea ce se află în spatele cortinei, când deja starea spectatorului a fost inoculată și ”încălzirea făcută”.

Cyrano este eroul, dar și antieroul piesei

Cyrano este eroul, dar și antieroul piesei. Un triunghi amoros format între Cyrano (Richard Balint), Roxane (Alina Leonte) și Cristian (Răzvan Vicoveanu) este intriga spectacolului.

O distribuție mare completată de Elvira Rîmbu, Daniel Vulcu, Sebastian Lupu, Sorin Ionescu, Șerban Borda, Petre Ghimbășan, Pavel Sîrghi, George Dometi, Giorgiana Coman, Carina Bunea, Denisa Vlad, Anda Tămășanu, Ciprian Ciuciu, Alin Stanciu, Eugen Neag, Paul Tripon, David Constantinescu, Tudor Manea
Cosmin Petruț.

Când vorbești de Cyrano, vorbești automat și de scrimă, iar asta s-a văzut în coregrafia spectacolului. Scenele din luptă sunt bine realizate, iar scenografia completează  tot momentul.

În versuri, timp de două ore și 40 de minute, actorii te poartă prin viața lui Cyrano, lupta lui interioară cu urâțenia exterioară, dar și poziționarea poeziei în lumea franceză.

Totul se termină clasic, cu eroul pe scenă în lumina reflectoarelor, deoarece ”finalul e al eroului mereu, eroul trebuie să aibă ultimul cuvânt”.

sursă foto: Anca Iacob, fotograf al festivalului.