DOCUMENTAR Lucian Blaga: 55 de ani de la moartea dramaturgului și filosofului român

Astăzi se împlinesc 55 de ani de la moartea poetului, dramaturgului și filosofului român Lucian Blaga. Originar din Lancrăm, județul Alba, acesta s-a născut la 9 mai 1895, în familia unui preot. A încetat din viață la 6 mai 1961, la Cluj-Napoca și a fost înmormântat în cimitirul din satul natal, Lancrăm, despre care scria, în versuri: „Sat al meu, ce porți în nume/ sunetele lacrimei, […] Spre tine cine m-a-ndrumat/ din străfund de veac,/ în tine cine m-a chemat/ fie binecuvântat,/ sat de lacrimi fără leac”.

Copilăria și-a petrecut-o în satul natal, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, așa cum el însuși se descrie, „mut ca o lebădă”, având în vedere că nu a vorbit până la vârsta de patru ani.

După ce și-a terminat studiile primare la școala germană din Sebeș (1906), a urmat liceul „Andrei Șaguna” la Brașov, absolvit în 1914. Pe perioada liceului, tânărul Lucian are o situație financiară precară, adâncită și mai mult de moartea tatălui, în 1908, după care întreaga familie s-a mutat la Sebeș. În această perioadă, descoperă operele lui Schiller și Goethe, scrise în limba germană, dar și pe cele ale scriitorilor români: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Alexandru Odobescu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga și Nicolae Iorga, notează www.lucianblaga.eu.

După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Teologie din Sibiu, absolvită în 1917. A luat parte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Și-a continuat studiile universitare la Viena, unde a urmat Facultatea de Filosofie, obținând, în 1920, titlul de doctor în filosofie cu teza ”Kultur und Erkenntnis” (Cultură și cunoaștere). După terminarea studiilor, s-a stabilit la Cluj.

A debutat cu versuri în revista „Românul” (poezia „Noapte”, 1910), continuând să colaboreze cu articole și studii filosofice la „Convorbiri literare”, „Gazeta Transilvaniei”, „Adevărul literar și artistic”, Cugetul Românesc”, „Cuvântul” etc. Editorial, a debutat în 1919, cu o culegere de versuri („Poemele luminii”) și cu un volum de notații filosofice („Pietre pentru templul meu”). Inițial, primele versuri fuseseră publicate de Sextil Pușcariu în „Glasul Bucovinei” și ulterior au fost reunite în volum. Cel de-al doilea volum de versuri, „Pașii profetului”, a apărut în 1921 și a fost distins cu premiul „V. Adamachi” al Academiei Române. În dramaturgie, a debutat cu piesa de teatru „Zamolxe” (1921), distinsă cu premiul Universității din Cluj.

Lucian Blaga a fost membru fondator al revistei „Gândirea”, apărută în 1921, în care a publicat mare parte din operele sale, iar între 1943-1944 a scos, la Sibiu, revista „Saeculum”.

Scriitor foarte prolific, Lucian Blaga a publicat mai multe volume de versuri: „În marea trecere” (1924), „Lauda somnului” (1929), „La cumpăna apelor” (1933), „La curțile dorului” (1938), „Nebănuitele trepte” (1943) și piese de teatru: „Tulburarea apelor”(1923), „Daria” (1925), „Fapta” (1925), „Învierea” (1925), „Meșterul Manole” (1927), „Cruciada copiilor” (1930), „Avram Iancu” (1934) etc. Lucian Blaga a scris importante eseuri și studii filosofice: „Filosofia stilului” (1924), „Fețele unui veac” (1925), „Daimonion” (1930), „Despre personanță” (1935), dar mai cu seamă „Trilogia cunoașterii” (1931-1934); „Trilogia culturii” (1936-1937); „Trilogia valorilor” (1939-1942) și „Trilogia cosmogonică” (1940-1948), potrivit volumului „Membrii Academiei Române” (2003).

Din 1926, a îmbrățișat cariera diplomatică, devenind atașat de presă pe lângă legațiile române de la Varșovia (1926-1927), Praga (1927-1928), Berna (1928-1932); consilier de presă la Legația română din Viena (1932-1937); consilier de presă la Legația română din Berna (1937-1938); ambasador și ministru plenipotențiar al României la Lisabona (1938-1939).

La 28 mai 1936, a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind repus în drepturi la 3 iulie 1990. A fost numit profesor la Catedra de Filosofia Culturii, la Universitatea din Cluj-Napoca (1938). Din 1951 a fost numit bibliotecar-șef la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, al cărei director adjunct a devenit în 1954. I s-a încredințat de Academia Română (1949) redactarea a două capitole din ”Istoria filosofiei românești”. În 1930, a întocmit, împreună cu poetul Hermann Hauswirth, o „Antologie de poezie populară românească”. Lucian Blaga a lăsat o serie de traduceri din Goethe („Faust) și Lessing („Natan înțeleptul”). Opera sa a fost tradusă în mai multe limbi străine.

A încetat din viață la 6 mai 1961, la Cluj-Napoca și a fost înmormântat în cimitirul din satul natal, Lancrăm.