Fapte pentru care nu știai că poți ajunge după gratii. De la curse ilegale, la hărțuirea telefonică și împiedicarea copiilor să meargă la școală

Legea pedepsește și supunerea unei persoane la muncă forțată. Astfel, cei care supun o persoană la prestarea unei munci împotriva voinței sale pot fi pedepsiți în baza legii penale. Concret, exceptând cazurile prevăzute de lege, supunerea la muncă forțată este egală cu închisoare de la unu la trei ani.

Printre infracțiunile contra libertății și integrității sexuale incluse în actul normativ amintit se numără și distribuirea de materiale pornografice. Mai precis, dacă un major pune la dispoziția unui minor (care n-a împlinit 13 ani) materiale pornografice, riscă o pedeapsă cu închisoarea de la trei luni la un an sau o amendă.

Cu închisoare sau amendă se pedepsește și cumpărarea de bunuri sau servicii pe care nu le poți plăti. Astfel, persoanele care, deși știu că nu vor putea plăti, cumpără bunuri sau servicii și produc o pagubă unui creditor riscă o pedeapsă cu închisoarea între șase luni și trei ani sau o amendă. Pentru a se putea pune în mișcare acțiunea penală, Codul penal stabilește că este nevoie de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Bunurile găsite ale altor persoane trebuie predate, în cel mult zece zile, fie autorităților, fie celor care le-au pierdut. În caz contrar, pedeapsa aplicabilă este închisoarea între o lună și trei luni sau amenda. Aceeași pedeapsă este valabilă și pentru cazul în care cineva păstrează un bun mobil al altcuiva, atunci când ajunge în posesia sa dintr-o greșeală sau din întâmplare. De reținut este că, dacă părțile se împacă, răspunderea penală se înlătură.

Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea fără drept a corespondenței adresate altei persoane este considerată infracțiune, potrivit Codului penal. Prin urmare, o asemenea faptă poate fi pedepsită cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă. Pentru începerea acțiunii penale este nevoie de o plângere prealabilă a persoanei vătămate.

Șoferii care participă la întreceri ilegale desfășurate pe drumurile publice riscă să fie pedepsiți cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă, se arată în actul normativ amintit.

Și părinții pot fi pedepsiți în situația în care, în mod nejustificat, își retrag copilul sau împiedică participarea acestuia la cursurile învățământului general obligatoriu. În acest caz, părinții riscă ori închisoare de la trei luni la un an, ori o amendă. Învățământul obligatoriu este de 11 clase, conform Legii educației, și include învățământul primar, învățământul gimnazial și primii doi ani ai învățământului secundar superior.

În momentul în care se stabilește durata sau cuantumul unei pedepse, instanțele judecătorești țin seama atât de gravitatea infracțiunii săvârșite, cât și de periculozitatea infractorului. Concret, aceste aspecte sunt evaluate, așa cum scrie în Codul penal, în baza următoarelor criterii generale de individualizare:

– împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

– starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

– natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

– motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

– natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

– conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

– nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, la aplicarea pedepselor se ține seama de circumstanțele atenuante și de cele agravante. În prima categorie sunt incluse, de exemplu, săvârșirea unei infracțiuni sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții (determinată de o provocare a persoanei vătămate), depășirea limitelor legitimei apărări sau eforturile depuse de infractor pentru a înlătura ori a diminua consecințele infracțiunii. Practic, existența unor circumstanțe atenuante duce la reducerea pedepsei.

Din categoria circumstanțelor agravante fac parte, printre altele, săvârșirea unei fapte de natură penală de către trei sau mai multe persoane împreună, săvârșirea unei infracțiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, religie, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, precum și săvârșirea unei infracțiuni prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante. Evident, circumstanțele agravante pot duce la aplicarea limitei maxime a unei pedepse ori chiar la majorarea limitei respective.

În funcție de situație, Codul penal prevede că instanțele pot apela și la variante precum renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau chiar liberarea condiționată.

Minorii răspund penal, potrivit legii, din momentul în care împlinesc vârsta de 16 ani. Totuși, cei care au între 14 și 16 ani pot răspunde penal numai dacă se poate dovedi că au săvârșit cu discernământ o infracțiune, se arată în Codul penal.

Dacă la data săvârșirii unei infracțiuni avea între 14 și 18 ani, un minor poate fi supus unei măsuri educative neprivative de libertate. Însă există și posibilitatea ca față de acesta să se ia o măsură educativă privativă de libertate, dacă:

– a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;

– pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de șapte ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Conform actului normativ citat, măsurile educative ce nu implică privarea de libertate sunt stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică. Referitor la măsurile educative privative de libertate, acestea sunt considerate internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție. Atunci când se alege măsura educativă se au în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei (enumerate în partea a doua a articolului de față).

„În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor [generale de individualizare a pedepsei], instanța va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță”, este explicat în Codul penal.

Minorii care n-au împlinit 14 ani nu răspund penal în fața legii.

sursa: avocatnet.ro