FOTO: „Viața în aer”: Povestea Oanei, o albaiuliancă stewardesă în Dubai, la Emirates. 2 ani, 64 destinații

De doi ani călătorește în toată lumea și a văzut peste 60 de destinații fabuloase, la care alții doar visează sau de care multă lume nici nu a auzit. Pare un vis frumos și chiar și este, însă ce implică viața „în aer” și cât de dificil este să te adaptezi unor situații noi în fiecare zi ne povestește Oana Țântea, o tânără de  30 de ani din Alba Iulia, însoților de bord la una din cele mai faimoase companii aeriene din lume, Emirates Airline‎.

Oana și-a început cariera în 2016, după ce o perioadă a lucrat în Alba Iulia și Sibiu. A fost elevă la Colegiul Național „Horea Cloșca și Crișan” din Alba Iulia, a urmat Facultatea de Stiințe Politice „Comunicare si Relații Publice” la Cluj-Napoca și un master în „Administrarea Afacerilor”.

Pasiunea pentru călătorie și dorința de a cunoaște și a vedea cât mai multe locuri și culturi au făcut-o să aplice pentru un post de stewardesă la Emirates. A fost una dintre cele 12 fete selectate din totalul de 400 persoane care s-au prezentat la interviu.

Cum s-a adaptat culturii arabe, ce înseamnă cu adevărat să fii însoțitor de bord și cum face față neprevăzutului ne povestește chiar ea.

R: Povestește-ne despre începutul carierei tale. Când ai realizat că îți dorești să ajungi stewardesă, de ce ai ales Emirates și cum a fost la interviul de recrutare?

Oana: După ce mi-am finalizat studiile în Cluj-Napoca, m-am întors acasă, la Alba Iulia, unde am lucrat timp de 4 ani de zile ca asistent manager într-o companie de brokeraj în asigurări. A fost o experiență frumoasă, în care am învățat multe și care m-a pregătit pentru perioada imediat următoare. Am avut norocul că în tot acest timp familia mea m-a susținut și încurajat să particip la diverse cursuri și traininguri din alte domenii, așa încât în anul 2015 m-am mutat în Sibiu pentru a lucra pe partea de promovare și organizare de evenimente, în cadrul unui centru cu servicii de înfrumusețare și produse destinate sănătății. După foarte puțin timp, am cunoscut-o pe Anca, fostă stewardesă la Emirates, și astfel am aflat despre oportunitatea de a lucra ca însoțitor de bord pentru această companie, dat fiind faptul că recrutorii aveau să revină în România după o pauză de aproape 3 ani. Cu ajutorul și sfaturile ei, m-am informat cât de mult am putut cu privire la cerințele jobului, m-am pregătit pentru interviu și… oarecum peste noapte am început să visez la “oare cum ar fi să locuiesc în Dubai și să pot călători în toată lumea?”

Pentru mine nu a fost un vis din copilărie să ajung stewardesă, însă de câte ori am zburat spre o destinație de vacanță în trecut, vedeam zborul ca pe o aventură, ca pe o experiență palpitantă, plină de entuziasm și cu atât mai mult cu cât mă transporta spre o destinație nouă, îmi stârnea mereu curiozitatea și chiar admirația față de cei care lucrează în domeniul aviației.

Interviul de recrutare în sine este o probă de răbdare, de adaptare la cerințele trainerilor, de concentrare asupra exercițiilor care sunt de parcurs, de încredere în sine și în propriile abilități, de interacțiune cu recrutorii și restul candidaților, cu care comunicarea se face doar în limba engleză, este o experiență unică aș putea spune. La finalul celor două zile obositoare m-am simțit cel mai norocos și împlinit om de pe planetă, sperând ca răspunsul companiei să fie pozitiv și să fiu acceptată, răspuns pe care l-am așteptat cu nerăbdare timp de 3 săptămâni. Din numărul de candidați prezenți la interviu, aproximativ 400 de persoane, doar 12 fete am fost selectate. Așadar, m-am mutat în Dubai pe 1 ianuarie 2016, este o dată pe care nu am cum să o uit mai ales că la miezul nopții de Anul Nou tocmai ce aterizasem și îmi pregăteam pașaportul pentru prima viză în Emiratele Arabe Unite.

R: Ce înseamnă să trăiești în Dubai și cum te-ai adaptat culturii de acolo, având în vedere că Europa este diferită din aproape toate punctele de vedere? 

Oana: Cred că jobul în sine te învață și te ajută să te adaptezi oricărei culturi diferite de a ta. Eu am venit cu această convingere încă de la început în Dubai, crezând cu tărie că atâta timp cât te cunoști pe tine însuți, te vei putea adapta oriunde pe lumea aceasta. Și până la urmă, există avantaje și dezavantaje în oricare țară alegi să locuiești, deci totul este ok atâta timp cât le poți accepta.

În ce privește viața în Dubai, așa cum ai spus și tu, este mult diferită de Europa cu care eram obișnuită, există anumite reguli care trebuie respectate, dacă vrei să ai o viață liniștită și fără probleme aici. Cu toate acestea, Dubaiul este un oraș cosmopolit, ceea ce ajută foarte mult și îmbunătățește viața, din punctul meu de vedere. Doar în Emirates suntem 150 de naționalități, așadar localnicii sunt obișnuiți cu noi, sunt chiar interesați să afle care sunt obiceiurile noastre, plus că orașul primește milioane de turiști din toată lumea în fiecare an. De exemplu, de sărbătorile de Crăciun sau Paști, ai să vezi brazi împodobiți sau ornamente cu semnificație religioasă pentru noi, ceea ce te face să te simți mai aproape de casă. Cultura arabă își face simțită prezența în mare parte, însă cred că Dubaiul este un oraș modern, adaptat la tendințele globale, unde fiecare își poate crea mediul său în care să se simtă relaxat, să se distreze sau să se bucure de hobby-urile și preferințele sale.

Un aspect cu care mi-a fost foarte greu să mă obișnuiesc în primul an de viață aici, și nu ține de cultura arabă, este clima din Dubai (sau Orientul Mijlociu) care e o piedică de multe ori în a desfășura activitățile preferate sau pur și simplu a ieși la plimbare în acea perioadă a anului, vara. Drept urmare, localnicii își petrec 99% din acest timp în spații închise, fiind obișnuiți să folosească aerul condiționat non-stop, la o temperatură mai scăzută decât este nevoie de fapt, ceea ce mie personal mi-a afectat de multe ori sănătatea și mi-a luat ceva timp până să învăț cum să mă protejez de efectele acestuia.

R: Cum este viața „în aer”? Ai participat la vreun zbor în care au existat incidente? Cum le-ai făcut față?

Oana: Într-adevăr, viața „în aer” este plină de surprize, plăcute sau mai puțin plăcute. Dacă aș începe să povestesc despre situațiile ieșite din comun cu care ne confruntăm aproape zilnic, cred că mi-ar trebui două zile și tot nu aș termina. În momentul în care apar incidente, știm că resursele noastre sunt doar colegii de pe zborul respectiv, pasagerii și suportul sau sfatul medicilor de la sol, atunci când putem lua legătura cu ei pentru a face față unor situații medicale mai serioase. Am parcurs cu toții un training în urma căruia să fim pregătiți, avem la dispoziție și materialele necesare aproape oricărei situații medicale, însă emoțiile și stările prin care putem trece în confruntarea cu o situație nemaiîntâlnită până atunci ne pot afecta pe toți, este uman. Până acum, am avut norocul să nu fiu martora unor incidente grave, însă cunosc situații în care colegii mei s-au confruntat cu decese în timpul zborului, resuscitări, infarct sau chiar naștere la bord. În oricare situație cu care m-am confruntat până acum, pot spune că munca de echipă a fost cea mai importantă, comunicarea, prezența de spirit și dorința de a ajuta realmente persoana în cauză și de acționa cu calm și răbdare.

R: Care este cel mai frumos și cel mai greu aspect legat de această meserie?

Oana: Când am început să zbor, îmi auzeam foarte des colegii spunând că aceasta nu e o meserie, ci nu stil de viață. Ei bine, chiar așa și este. Desigur, cel mai frumos lucru este ocazia de a călători prin toată lumea și a descoperi locuri despre care poate nici nu am auzit până atunci. Asta e minunat! De asemenea, ceea ce îmi place foarte mult este că nicio zi nu este la fel cu o alta, nu avem o rutină, fiecare zi este marcată de locuri noi, oameni noi, experiențe noi. Pe fiecare zbor cunoaștem o echipă de colegi noi, pentru că se întâmplă rar să zburăm cu aceleași persoane de două ori, ceea ce ne oferă șansa de a afla lucruri noi, de a împărtăși experiențe personale și de a crea amintiri împreună, în special când ajungem într-o destinație nouă și plănuim să vizităm orașul sau să mergem într-o excursie. În general, suntem cazați în locații care facilitează accesul la cele mai importante obiective turistice din destinația respectivă, sau dacă ne dorim doar activități de relaxare, să spunem, avem de asemenea condițiile necesare pentru a face acest lucru.

Cel mai greu lucru cu care ne confruntăm, ca însoțitori de zbor, este oboseala fizică. Este greu de controlat și uneori se ajunge la extenuare, încât devine dificil să ne mai bucurăm de lucrurile pe care le-am menționat anterior. Diferențele de fus orar au și ele un impact asupra organismului, având în vedere că nu avem timp suficient să ne revenim din așa-numitul jet-lag, depinde de cât de încărcat este programul de zboruri și de felul în care sunt ele combinate, est-vest. Aș adăuga aici și expunerea la radiații și alți factori ce prezintă un risc asupra sănătății, dat fiind faptul că interacționăm cu sute de oameni pe timpul unui singur zbor, iar toate acestea cumulate pot afecta chiar și cel mai puternic sistem imunitar.

Așadar, odihna, relaxarea și menținerea sănătății au devenit unele din principalele obiective, în cazul meu. Dacă nu mă simt odihnită, nu pot să mă bucur de cea mai frumoasă locație în care m-aș afla la momentul respectiv, sau de zilele libere pe care le am la dispoziție în Dubai.

R: Ai văzut aproape toată lumea. Care este destinația ta preferată și de ce?

Oana: Într-adevăr, am călătorit foarte mult cu acest job, în 2 ani și 2 luni am zburat în 42 de țări, 64 destinații diferite. M-au impresionat multe locuri din câte am vizitat, unele prin arhitectură, altele prin natura și cultura lor specifice, însă câteva destinații mi-au rămas în suflet ca o amintire foarte dragă, atât prin peisajele de vis cât și prin oamenii locului care m-au impresionat prin bunătatea, creativitatea și prin felul lor simplu de a fi. De exemplu Bali în Indonezia; Singapore; insulele Filipine; Mauritius; Tailanda; Japonia și câteva țări din Africa. De asemenea, îmi doresc să ajung mai des în Noua Zeelandă și Australia. Sunt enorm de multe locuri de explorat acolo, natura e splendidă, iar oamenii sunt foarte prietenoși, sociabili și duc un stil de viață sănătos. E posibil ca pe viitor să îmi schimb preferințele sau să zbor spre alte destinații care mă vor impresiona, cine știe? Deocamdată simt că mai am multe locuri de văzut și de descoperit.

Pe de altă parte, de câte ori zbor într-o țară europeană, oricare ar fi ea, mă simt mai relaxată decât de obicei, totul este familiar și probabil sufletul meu simte că e mai aproape de casă. Din acest motiv, pot spune că Alba Iulia este pe primul loc în topul destinațiilor mele preferate, deși nu reușesc să ajung acasă atât de des precum aș vrea și îmi este mereu foarte dor de România.

R: Sunt foarte mulți oameni care au o teamă de zbor. Ce sfaturi ai avea pentru aceștia, cum poți trece peste panică, pentru ca zborul să fie o plăcere?

Oana: Avem deseori pasageri care au o teamă de zbor și aceasta face parte din emoțiile noastre ale tuturor, până la urmă, fie că are o intensitate mai ridicată sau mai scăzută. Uneori se observă anxietatea lor din felul în care vorbesc sau se comportă, alteori vin ei și ne spun direct că se tem să zboare și nu știu cum să facă față acestei stări, până la aterizare.

Când timpul îmi permite, încerc să leg o conversație cu persoana respectivă, să aflu de unde vine, care este destinația finală, dacă tocmai s-a întors dintr-o vacanță și poate să-mi dea niște recomandări legate de locația respectivă, deschid un subiect care ar putea să îi distragă puțin atenția. O întreb dacă ar vrea să bea un ceai, un suc, să mănânce ceva dulce, îi arăt cum poate să urmărească un film sau să asculte muzica preferată din sistemul de entertaiment. Dacă avem locuri libere în avion îi propun să schimbe scaunul sau dacă vrea să folosească mai multe perne ori o pătură în plus și astfel se poate crea mai mult confort fizic. Ideea este ca persoana respectivă să aibă încredere că poate apela la noi ori de câte ori are nevoie, să se simtă în siguranță pe zbor și să știe că vom face tot posibilul să îi facem zborul mai plăcut și confortabil. Am observat că este important pentru ceilalți să îi tratăm cu bunătate, prietenie, empatie, mai mult decât să le spunem niște povești sau să le dăm o explicație logică, în special în momentele tensionate.

Până la urmă, un mediu în care oamenii se simt relaxați și stăpâni pe situație, va conferi mai multă încredere și celor din jur care poate au temeri, anxietăți, îngrijorări, și atunci cred că e important să comunici, să spui când îți va fi teamă de zbor data viitoare, pentru că prezența de spirit a unui însoțitor de bord sau chiar a pasagerului de lângă tine te poate ajuta să treci cu bine peste moment.

 

R: Cât timp te vezi făcând această meserie și dacă la finalul carierei ai vrea să te întorci în Alba Iulia?

Oana: Așa cum cred că viața se trăiește oarecum pe etape și există lucruri pe care e bine să le facem la momentul potrivit, simt că perioada în care mă aflu este exact ceea ce mă face fericită în prezent. Știu că aceasta nu e o meserie pe care să o pot practica până la adânci bătrâneți, deși am exemple de colegi care au o carieră în aviație de 20-25 de ani. E impresionant. De altfel, nu este greu să te lași dus de val și să devii dependent de acest stil de viață. Recunosc că de multe ori am senzația că sunt într-o vacanță continuă și mă las surprinsă de fiecare experiență unică pe care îmi este dat să o trăiesc.

Cu toate acestea, când va veni momentul să îmi întemeiez o familie și să am copii, probabil voi renunța la zbor, m-aș orienta chiar și spre un job de trainer în cadrul companiei, pentru că avem posibilitatea aceasta, sau cine știe ce pasiune îmi voi descoperi pe parcurs și voi profesa într-un cu totul alt domeniu. Pe viitor mi-ar plăcea să locuiesc în Europa, să fiu sinceră nu m-am gândit foarte serios la acest aspect, însă cu siguranță voi vrea să mă stabilesc undeva mai aproape de familia mea și de România.

R: Un sfat pentru cei care își doresc să devină însoțitori de bord. Ce le-ai recomanda?

Oana: Eu îi încurajez din toată inima pe cei cărora le place să călătorească și vor să devină însoțitori de bord și le recomand ca înainte de a alege compania în care vor să lucreze, să se informeze bine și să aleagă ceea ce este potrivit pentru ei. Dacă sunt dispuși să se adapteze unor culturi diferite, să învețe lucruri noi și să lucreze în fiecare zi alături de colegi de alte naționalități, atunci cu siguranță vor avea parte de diversitate și de experiențe inedite într-o companie multiculturală, toate acestea în timp ce călătoresc și descoperă lumea pas cu pas.

Consider că acest job este o experiență unică și merită trăită, fie că ei aleg ca ea să dureze un an sau 10 ani, este imposibil ca ea sa nu îi modeleze într-un fel sau altul.

Sfatul meu ar fi să pornească pe acest drum cu inima deschisă, să se lase surprinși, să se adapteze cu ușurință schimbărilor, să aibă răbdare și îngăduință față de ei înșiși dar și față de cei din jur, să își amintească mereu că respectul și un zâmbet cald îi poate duce acolo unde își doresc și, de cele mai multe ori, rezolvă o situație care inițial poate părea dificilă. Și nu în ultimul rând, să se distreze mult și să se bucure de viață. 🙂