Bucăți din „Asteroidul Astrid-Paniti”, vechi de 100 de milioane de ani, prezentate elevilor de la HCC. Cum a fost descoperită roca extraterestră

La un an și jumătate de la descoperirea uriașului asteroid Astrid-Paniti în două peșteri din județul Caraș-Severin, speologul Marius Petru Paniti a venit în fața elevilor de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia pentru a le povesti cum a ajuns la „momentul Evrika”. Aflat într-o expediție în peșteri alături de mai mulți speologi, Paniti s-a separat de grup și a ajuns într-o zonă în care, la început, a zărit niște pietre colorate într-un lăculeț, diferite de calcarele întâlnite în acele locuri. Din acest moment, descoperirile s-au ținut lanț, sfârșind prin verdictul analizelor chimice efectuate ulterior care, coroborate cu informații de la NASA, au confirmat că meteoritul este format din roci condrite și acondrite, cu o vârstă de până la 160 de milioane de ani, cele mai vechi roci care au existat vreodată în Univers.

Marius Petru Paniti s-a născut la Alba Iulia și a absolvit Colegiul Național “Horea, Cloșca și Crișan”. Este de profesie inginer chimist silicatist, specialist în sticlă ceramică, porțelan și materiale moderne. „Geografia ce am învățat-o în liceu, care m-a învățat despre peșteri, geologia, mineralogia, chimia silicaților, ceramica, toate aceste cunoștințe au făcut ca un individ ciudat să ajungă acolo unde sute de speologi au mai fost și au spus că sunt silexuri, să aibă o idee strălucită”, spune Paniti.

În iunie 2012, Paniti se afla într-o expediție în peșterile din județul Caraș-Severin, iar două dintre acestea urmau să îi dezvăluie neașteptata descoperire: Peștera de sub Cetate” și Peștera de după Cârșa”. Acesta susține că „Astrid-Paniti” este cel mai mare asteroid căzut vreodată pe pământ iar roca din care este compus este cea mai dură formă de silicați întâlnită până acum.

„Această mare descoperire pare să fi fost făcută întâmplător. Eu fac parte din Clubul de Speologie Prusik din Timișoara și pregăteam învățăceii în ale speologiei, ducându-i prin peșteri. În iunie 2012, eram cu șeful meu în echipă, am intrat în peșteră fără echipament speologic. Mi-am stins frontala și am început să mă rog. Am primit un imbold foarte clar: mergi înainte. Am mers. Colegii mei o luaseră pe o altă galerie, m-am pierdut de ei și încercând să îi ajung din urmă am început să mă târăsc prin niște <găuri de șoarece>, uitându-mă de jur împrejur. Prima etapă a descoperirii a fost un gur, un lăculeț în peșteră din care se poate bea apă. Când m-am aplecat să beau din el am găsit niște pietricele strălucitoare cu aspect de semiprețioase: roșii, galbene, portocalii, negre”, a povestit Paniti.

„Ce pisici sunt astea?”

Uimit de culoarea și textura pietrelor găsite pe fundul micului lac, unde „ar trebui să fie doar calcare”, omul de știință s-a întrebat „ce pisici sunt astea?”, după cum a mărturisit el însuși, și-a continuat periplul. A dat, în continuare, de o serie de formațiuni din ce în ce mai interesante, pe care le-a denumit după propria inspirație: „Coloana lui Hercule, o bucată de rocă desprinsă, parcă, de cineva din Panteonul grecesc și sudată de fundul peșterii, Formațiunea lui Al Capone, o porțiune în care cineva parcă ar fi tras niște gloanțe negre în câș”. Până în acest moment, încă nu se lămurise de descoperirea pe care avea s-o facă în doar câteva minute. „Apoi am văzut o rocă neagră autoglazurată. A sosit Momentul Evrika”, a povestit Paniti.

Vedeți în videoclipul de mai jos cum s-a produs descoperirea:

Noua rocă taie sticla „ca prin brânză”

Cu toate că majoritatea specialiștilor care au văzut rocile au fost de părere că sunt silexuri (n.r. roci silicioase foarte dure, de culoare cenușie, gălbuie sau brună), printr-o analiză a compoziției s-a dovedit că au duritate cu până la 2 mai mare pe scara Mohs. „Silexurile au duritate de până la 6,5 pe scara Mohs, iar probele mele aveau duritatea de până la 8,5. Taie sticla și porțelanul ca prin brânză”, spune Paniti.

Diversele variații de roci meteoritice au fost „botezate” de însuși cel care le-a descoperit, cu denumirile Astridit, Panitit, Ginait, Iuliait și Marianit și vor intra în sistemul oficial al mineralelor.

Descoperirea ar putea fi valorificată în scopuri turistice

Marius Petru Paniti intenționează să își valorifice descoperirea în scopuri turistice, în județele Alba (județul său natal), Caraș-Severin (județul unde a avut loc descoperirea) și județul Timiș (județul său „adoptiv”). El susține că va face acest lucru prin diverse prezentări și că o parte din rocile extraterestre ar putea fi expuse inclusiv la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

Într-o prezentare făcută anul trecut, Paniti a dezvăluit că o cantitate infimă din această rocă este vândută pe piața neagră la peste 60 de dolari, ceea ce înseamnă că descoperirea sa nu este altceva decât o adevărată comoară.

La prezentare au fost prezenți și președintele Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel și administratorul județului, Sorin Bumb, care au primit câte o bucățică de meteorit din partea lui Marius Petru Paniti.

Citiți și: VIDEO: Un asteroid vechi de milioane de ani poartă numele unui speolog albaiulian. Marius Paniti a făcut descoperirea în peșterile din Caraș-Severin