Moş Crăciun, înlocuit cu Moş Gerilă de comuniști. Fără zile libere de sărbători, iar bradul era pom de iarnă

Sub regimul fostului dictator Nicolae Ceauşescu, vreme de câteva decenii, Moş Crăciun a fost înlocuit cu Moş Gerilă, o invenţie prin care comuniştii atei au dorit să şteargă din conştiinţa colectivă sărbătoarea creştină a Crăciunului.

În vremea dictaturii Ceauşiste, nu era zile libere de sărbători iar zilele de Crăciun erau lucrătoare, Moş Gerilă venea în seara de Revelion, iar Bradul de Crăciun era Pom de iarnă.

Citește și MESAJE de CRĂCIUN: Urări de Sărbători pentru cei dragi. SUTE de mesaje frumoase și felicitări haioase

La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l distrugă pe Moş Crăciun şi să-l înlocuiască cu Moş Gerilă, o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului pe care, şi mai apoi, Ceauşescu îl voia ateu. Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului au fost ”libere” până spre sfârşitul anilor ’40.

Crăciunul a devenit Sărbători de iarnă și Moș Crăciun înlocuit cu Moș Gerilă

Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare, scrie adevărul.ro

Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă.

Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. Startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

CITEȘTE ȘI: Mesaje Speciale de Crăciun 2022. O selecție a celor mai frumoase texte petru felicitări şi urări de Crăciun

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid. Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.

”Colinda” pentru Moș Gerilă

Versurile special create pentru noul moş, Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine:

„Moş Gerilă toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun

Dar să stii mai din’ainte

C-am fost băieţel cuminte,

Şi mai spun aşa să ştii

Ca eu nu-ţi cer jucării

Cum ţi-ar cere şi alţi copii.

Însă nu m-aş supăra

Dacă tot mi-ai da ceva”

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid.

Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti  îndemnau în acest sens. „Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev.

Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd.

Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”, scria revista ”Cutezătorii” din anii 80.

Pluguşor comunist :

Nu doar numele Moşului l-au schimbat comuniştii, ci şi cântecele şi colindele specifice Sărbătorilor de Iarnă.

Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, fiind înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

”Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….” suna Pluguşorul din 1980.

Crăciun pe furiş  

Copiii intrau în vacanţa de iarnă după 22 decembrie. Cum zilele de Crăciun erau lucrătoare şi startul Sărbătorilor de Iarnă se dădea după 27 decembrie, abia după această dată era indicată amenajarea pomului de iarnă în casele românilor.

Cei care amenajau bradul mai devreme îl ţineau departe de ferestre şi evitau instalaţiile de iluminat pentru a nu atrage atenţia. Cum beteala nu se găsea în magazine, brazii erau împodobiţi cu globuleţe şi aranjamente din hârtie creponată.

Revelionul era ziua principală a Sărbătorilor de Iarnă. Românii făceau trecerea dintre ani, odată cu mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, transmis la televizor.

”Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare.

Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani. Moş Gerilă a murit odată cu Ceauşescu, în decembrie 1989.

Crăciunul şi întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă erau cunoscute, în vremea regimului comunist din România, sub denumirea de „luna cadourilor“. Moş Crăciun a fost transformat în Moş Gerilă, iar bradul de Crăciun era „pomul de iarnă“. Nici felicitările de Sărbători nu erau la calitatea grafică din zilele noastre, iar mesajul transmis era altul.

„Serbările pomului de iarnă” începeau oficial sub regimul comunist pe 27 decembrie, când autorităţile vremii apreciau că erau stinse pulsaţiile timide ale înăbuşitei sărbători a Naşterii lui Hristos.

În aproape fiecare casă, în ciuda discursului oficial, bradul era împobodit înainte de data de 25 decembrie, iar mulți români își petreceau sărbătorile creștinește, inclusiv prin participarea la slujbele Bisericii.

Punctul culminant al„marelui raliu al vacanţei copiilor” era Revelionul, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. În ciuda acestui fapt, dacă deschidem revistele pentru copii din acea perioadă, Moş Gerilă apare reprezentat foarte rar, în anecdote sau pentru a le insufla copiilor ceea ce trebuia să aştepte de la el.

„Confiscarea“ lui Moș Crăciun

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale perioadei era Scrisoarea către Moş Gerilă: „Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să ştii mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/ Că eu nu-ţi cer jucării/ Cum ţi-ar cere şi alţi copii/ Însă nu m-aş supăra/Dacă tot mi-ai da ceva”. Sugestive sunt şi felicitările de Sărbători, care sunt departe de calitatea grafică a celor care le găsim azi la tot pasul.

Iarna anului 1946 a fost ultima, sub regimul comunist, în care ziarele vremii l-au avut ca personaj principal pe Moș Crăciun. Primele semne concrete apar un an mai târziu. În ediția din 25 decembrie 1947, pe coperta ziarului „Națiunea“ apare un personaj total diferit de imaginea clasică a lui Moș Crăciun.

Noul „moș“ e mult mai tânăr, atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, zâmbitor parcă la gândul de a intra în prima uzină pentru a se dedica partidului, prin muncă. Noul personaj transmitea și un mesaj, prin cartea pe care o ținea în mâna dreaptă, „Noua istorie a României”.

Tâlcul desenului era dezlegat pe întreaga primă pagină a ziarului la care facem referire. În articolul „Dialog de Crăciun“ se spune foarte clar: „de anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei”.

„Cariera“ lui Moş Crăciun a luat sfârșit, în presa comunistă, în iarna lui 1949. Gazetarii vremii descriau însă, pe larg, serbările pomului, care nu mai era „pom de Crăciun”, ci „pom de iarnă”, mutate de pe 24 şi 25 decembrie, pe 30 sau 31 decembrie. Asta, pentru eliminarea oricărei legături între primirea darurilor, sărbătoarea Crăciunului şi Naşterea Domnului.