Peste jumătate dintre români spun că știrile false sunt o problemă pentru România. Ce este și cum se poate combate dezinformarea

Conform Eurobarometrului Standard 98 citat de platforma trUE -Adevarul gol-golut, mai mult de jumătate dintre români (63%) declară că deseori întâlnesc știri sau informații care, în opinia lor, denaturează realitatea sau sunt false. 61% dintre români consideră că acestea sunt o problemă pentru România, iar 65% apreciază că ele sunt o problemă pentru democrație în general.

Lupta împotriva dezinformării este un efort comun, care implică toate instituțiile europene.

Uniunea Europeană (UE) conlucrează cu platformele online pentru a le încuraja să promoveze surse oficiale, să penalizeze conținutul care se dovedește fals sau înșelător și să șteargă conținutul ilegal și pe cel care ar putea dăuna sănătății sau integrității fizice a oamenilor.

Mai mult de atât, prin Regulamentul privind serviciile digitale, intrat în vigoare pe 16 noiembrie 2022, Uniunea Europeană ia măsuri directe pentru combaterea răspândirii dezinformării. Această nouă lege pune responsabilitatea în brațele platformelor online în ceea ce privește eradicarea conținutul dăunător, prin măsuri riguroase fără precedent.

Mass-media are la rândul său un rol important in combaterea dezinformării, deși misiunea sa este dificilă și lupta cu știrile false care circulă pe platformele de socializare este una inegală. Se cunoaște foarte bine faptul ca o știre falsă circulă și se răspândește mult mai repede decât una reală pentru că majoritatea știrilor false se adresează unor grupuri de persoane care fie un nivel de educație precar, fie reacționează emoțional (din categoria naționalism, nostalgici, conservatori etc).

Însă libertatea și accesul la opinie pe care le oferă platformele sociale în zilele noastre este fără precedent și creează falsa impresie că, dacă ești într-un grup cu opinii asemănătoare, ele sunt și adevărate, că dacă apare o informație publică aceea trebuie să fie reală, dacă informațiile sunt girate de un titlu (dr, specialist, expert, analist etc.) acestea sunt reale.

Această validare în grupuri cu preocupări și credințe asemănătoare este posibilă din cauza algoritmilor care adună la un loc oameni cu convingeri și preocupări similare, alcătuind în acest fel adevărate bule din care utilizatorii nu mai scapă, fiind alimentați continuu cu informații și conținut care se potrivește perfect preferințelor lor.

În acest mod fiecare aude și citește titluri sau articole față de care și-a manifestat interesul, la care rezonează, îi convin și, dacă nu are puterea de a ieși din aceasta bulă pentru a se informa și din surse care nu îi validează neapărat convingerile, rămâne prizonierul acestui cerc închis.

Pe acest fenomen creat de platformele sociale se bazează și cei care vor să manipuleze opinia publică pentru a-și atinge diverse scopuri – fie ele economice, politice, sociale, religioase, sau de altă natură.

Ultimele trenduri introduc în mediul online și inteligența artificială, cu ajutorul căreia entitățile care vor să manipuleze segmente de oameni cât mai mari și mai bine țintite, identifică grupuri și profilează userii, compunând mesaje cu care aceștia să rezoneze. Cu o taxă de utilizare modică, mesajele se pot genera automat, sunt însoțite de fotografii generate artificial și de video deep-fake, care sunt tot mai dificil de deosebit de unele reale.

Pericolul dezinformării cu ajutorul inteligenței artificiale este atât de mare încât deja se pune problema înființării unor organisme internaționale de reglementare și supraveghere similare cu cele din domeniul protejării mediului înconjurător sau a activităților nucleare. Remarcabil este faptul că primele apeluri publice în favoarea reglementării vin chiar din partea companiilor de tehnologie care dezvoltă astfel de programe de inteligență artificială.

De exemplu, directorul Google Deep Mind, Demis Hassabis, avertiza de curând că inteligența artificială reprezintă pentru omenire un risc la fel de mare precum criza climatică și insistă asupra faptului că lumea nu-și mai poate permite să întârzie reglementarea acestui domeniu.

Cum se propagă Fake News în mediul online românesc?

Am stat de vorbă despre fake news în mediul online românesc și modul în care ele se propagă cu Ciprian Cucu, Lector universitar la Universitatea din Alba Iulia, expert în combaterea dezinformării.

Ciprian Cucu a coordonat mai multe proiecte de monitorizare și analiză a informației false sau ține ateliere despre înțelegerea și combaterea dezinformării, a contribuit la o serie de publicații pe subiect și este autor la Revista22.

Pornind de la câteva teme de propagandă foarte actuale care pot avea implicații majore în anul care urmează, an marcat de patru rânduri de alegeri, avem mai jos contexte și răspunsurile formulate în urma analizei mediului online:

Ce este propaganda

Conceptul a avut parte de multe definiții de-a lungul timpului, dar s-a concentrat în jurul ideii de comunicare ce încearcă să manipuleze emoțional un public țintă, pentru un obiectiv al celui ce comunică. Se poate vorbi și de propagandă pozitivă, cum ar fi campaniile de recrutare din SUA în Al Doilea Război Mondial: lupta cu naziștii era atunci un obiectiv moral, iar campaniile în esență nu erau neapărat mincinoase, dar exagerau proporțiile în favoarea autorilor, nu mințeau foarte tare, însă, în general propaganda are un sens negativ – de manipulare – care să ne ducă undeva unde doresc alții să ajungem, care să ne convingă să acționăm împotriva propriilor noastre interese.

Asta face propaganda rusă: pretinde că vrea să ne salveze din statutul nostru de „colonie a occidentului”, când obiectivul lor este să-și extindă zona de influență cât mai mult asupra noastră.

Democrație cu ferestre

„Democrația e cel mai rău sistem de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte care au fost încercate”. Cuvintele lui Churchill răsună astăzi mai tare decât oricând: doar ce-am trecut printr-o pandemie globală, inflația a luat-o la goană și ne-am trezit nu cu unul ci cu două războaie. Liniile par să fi fost trase, delimitând „lumea civilizată” – Europa, SUA, Canada etc., de așa numitul „adversar global”, condus de Rusia și China.

Oricât de nemulțumiți am fi, uneori pe bună dreptate, e bine să ne amintim că avem democrație. Cu probleme, dar avem: în 2022, România a obținut un scor al democrației de 6.45 (din 10). În același raport, Germania a obținut un scor de 8.80 (locul 14 în lume), SUA un scor de 7.85 (locul 30), în timp ce China are 1.94, iar Rusia 2.28. Cu alte cuvinte, democrația în Rusia e una cu găuri serioase – de-a dreptul ferestre, prin care poți cădea, dacă nu ești atent ce zici și ce faci.

Propaganda rusă și românii

Atât s-a discutat despre ce face și drege Rusia prin lume, despre manipularea și fake news-urile care vin de la Kremlin, că unii concetățeni par să fi ajuns la saturație. Unii, împinși de la spate de populiștii grupați în jurul unor partide extremiste, găsesc chiar că poate au și rușii dreptatea lor. Propaganda rusă este însă o realitate care ne poate afecta mai mult decât credem.

Propaganda despre Ucraina

”Până să ajungă la România, Kremlinul vrea să controleze Ucraina”, care se încăpățânează că vrea să-și decidă singură viitorul și că viitorul acela este de a fi un stat democratic, membru în Uniunea Europeană. Dacă n-a putut controla Ucraina prin politicieni marionetă, Rusia a trecut la impunere cu forța, începând cu „omuleții verzi” din 2014, apoi trecând la invazie completă în 2022. Însă nici măcar Kremlinul nu poate ieși în piața publică internațională să spună deschis că urmărește să controleze un alt stat, prin urmare a fost nevoie de un motiv pentru război. Motivul s-a numit „denazificarea Ucrainei”, atât pentru că lupta URSS împotriva nazismului în Al Doilea Război Mondial e o temă esențială a naționalismului rusesc, cât și pentru că Ucraina a avut episoade de colaboraționism în istorie.

Povestea „Ucraina este controlată de naziști” e însă doar atât: o poveste! Există mai mulți neonaziști și steaguri cu svastica în SUA sau în Rusia decât în Ucraina, iar grupurile de extremă dreaptă din Ucraina n-au obținut niciodată mai mult de câteva procente în alegeri. Această linie de propagandă este menită să asigure sprijin intern pentru război, o motivație pentru publicul extern, dar și un punct de presiune care să descurajeze țările civilizate de la sprijinirea Ucrainei.

Construcția poveștii a început de fapt încă din 2014, cu articole în presa de limbă rusă și postări pe social media. O postare făcută de o pagină oficială rusă în septembrie 2014 conținea o poză cu o casă arborând un steag ucrainean și unul cu o svastică. Postarea a fost ștearsă după ce s-a demonstrat că era o poză veche din timpul unor filmări, dar ajunsese deja la mulți oameni. Presa rusă a produs de atunci mii de articole, talkshow-uri sau reportaje amplificând ideea, pentru că „o minciună repetată de suficiente ori devine adevăr”. Propaganda nu se construiește doar în media sau prin discursurile reprezentanților, uneori ajunge să infecteze societatea în profunzime. Câțiva istorici europeni invitați la o conferință științifică în Rusia, în 2014, s-au declarat șocați de modul în care profesorii ruși repetau ideile regimului, fără nuanțe, context sau vreo analiză critică. În deschiderea conferinței, s-a vorbit despre „bacilii nazismului” care ar fi infectat „națiunea frățească a Ucrainei” și majoritatea prezentărilor participanților ruși se străduiau să găsească un fir care să lege în mod explicit Al Treilea Reich de Ucraina actuală. Linia aceasta de propagandă nu e nici pe departe singura. Ucraina a fost numită satanistă, cea mai coruptă țară din lume – deși Ucraina, cu toate problemele sale, este mai puțin coruptă decât Rusia, conform rapoartelor.

Una din liniile de propagandă ale Kremlinului care a prins în special în România este legată de pretinsele abuzuri asupra preoților ortodocși români. Din start, se sugerează un fals – acei preoți nu țin de Biserica Ortodoxă Română, nici măcar de Biserica Ucraineană, care și-a declarat independența față de Rusia încă din 2019. Acești preoți au insistat să rămână alături de Biserica Ortodoxă Rusă, care susține complet și neechivoc invazia rusă în Ucraina. Biserica Ortodoxă Română a comunicat oficial această situație încă de la începutul lui 2023, poziționându-se, corect, de partea celor invadați.

Preoții în cauză, cu bine-cunoscutul Mihail „Longhin” Jar în frunte, s-au exprimat în repetate rânduri pro Rusia, depășindu-și orice rol ecleziastic sau duhovnicesc. Jar a susținut partidele pro-ruse din Ucraina, fiind vizitat deseori de oficiali ruși. Este cunoscut ca prieten al lui Ianukovici – marioneta lui Putin fugită în Rusia. A numit autoritățile ucrainene „blestemate” și „slujitori ai lui Satan”, a vorbit împotriva mobilizării armatei ucrainene, a organizat o procesiune la mănăstirea sa, deși acest lucru este  ilegal pe timp de război.

Cine se poate mira, în aceste condiții, că un astfel de personaj este investigat de autorități? Suntem obișnuiți cu monitorizarea liderilor musulmani și moscheilor pentru a nu promova mesajele radicale ale terorismului islamic, dar ne surprinde că unii ortodocși ar putea fi colaboratori ai invadatorilor?

Tot mai multe informații confirmă acest colaboraționism. Un preot din Sievierodonețk a dat informații trupelor de ocupație despre rezistența ucraineană; arestat și condamnat, a fost ulterior parte dintr-un schimb de prizonieri cu Rusia, deci suficient de important încât să fie dorit de Kremlin. Într-un caz similar a fost implicat și un preot din Lîmanske, tot în Rusia a ajuns și el. În Herson, un preot afiliat Rusiei a fost arestat când încerca să vândă armament lăsat în urmă după retragerea trupelor rusești, inclusiv sisteme antiaeriene portabile și muniție anti-tanc. Acestea ar fi fost stocate într-o biserică aflată în construcție. Este oare firesc un astfel de comportament?

Singurii care susțin că astfel de investigații ar arăta „prigoana” la adresa românilor ortodocși sunt cei care susțin și promovează propaganda rusă.

Propagandiști și idioți utili

Când numim pe cineva propagandist pro-rus sau „putinist” nu înseamnă că presupunem neapărat vreo relație cu autoritățile ruse sau interpușii lor, deși nici acest lucru nu poate fi exclus. Este suficientă însă o aliniere de valori și o comunicare repetată menită a convinge că aceste valori sunt poziția corectă (moral și/sau pragmatic).

Contează mai puțin dacă anumite personaje sunt conectate direct la surse rusești sau primesc bani pentru activitatea lor. Ce este relevant este că pozițiile lor preiau și amplifică interesele rusești, inclusiv când acestea sunt manipulatoare, împotriva intereselor României. Recent, o jurnalistă a câștigat un proces în care instanța a decis că sunt suficiente motive pentru a susține că un anumit partid din România face propagandă pro-rusă.

Cei care distribuie conținut propagandistic, o pot face intenționat (cu asumarea cauzei, valorilor) sau din neglijență – văd ceva ce le atrage atenția și nu verifică mai departe. În  al doilea caz vorbim de „idioți utili” – persoane care nu înțeleg cauza pe care o susțin (termenul a fost folosit de liderii ruși la începutul secolului XX, pentru a desemna occidentalii care făceau propagandă comunismului rusesc).

Inclusiv anumite teme ce par a nu avea legătură cu Rusia, pot fi considerate – urmând definiția prezentată – ca fiind propagandă în favoarea Rusiei. Observăm aici în special propaganda anti-UE, anti-SUA: idei cum că România ar fi o colonie, că străinii decid cine e președinte în România, că liderii noștri politici sunt controlați, că ni se impun măsuri proaste ca să ni se distrugă identitatea și să ajungem toți atei globaliști mâncători de insecte. Toate astea sunt legate în plan mai amplu de conflictul global între democrație, cu problemele și dificultățile ei și dictatură. Ar trebui, cred, să fim mai atenți cui dăm crezare și să avem grijă ce ne dorim. Să nu uităm că „democrația” din Rusia e plină de ferestre.

Ce se poate face pentru a identifica un articol fals: se verifică sursa de informare, URL-ul (adresa web), data la care a fost publicată informația, informațiile și sursele de informare menționate, veridicitatea imaginilor din articol.

Și, nu în ultimul rând, feriți-vă de prejudecăți!

 

Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului Europe Direct Regiunea Centru, susținut de ADR Centru.

Dacă vrei să sprijini demersurile noastre sau dacă ai observat un caz de dezinformare la adresa Uniunii Europene, semnalează-ne acest lucru printr-un mesaj pe Facebook sau email către adresa COMM-REP-RO-TRUE@ec.europa.eu, europedirect@adrcentru.ro.