Procurorii cercetează legalitatea lucrărilor de pe situl arheologic de la Șibot: Un ONG a depus plângere penală împotriva CNADNR și Strabag

Oamenii legii din Alba continuă cercetările privind legalitatea lucrărilor derulate în zona sitului arheologic descoperit la Șibot, pe traseul viitoarei autostrăzi Orăștie-Sibiu, în care vestigii romane au fost îngropate de buldozere și excavatoare. În scopul prevenirii distrugerii sitului arheologic roman și, eventual, al modificării proiectului autostrăzii prin construirea unui viaduct, Asociația „România Vie” a făcut o plângere penală împotriva CNADNR și a firmei care efectuează lucrările, „Strabag„. Până în prezent, polițiștii IPJ Alba au finalizat faza administrării documentelor premergătoare, iar ancheta se desfășoară în colaborare cu procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia. 

Pentru a înțelege mai exact despre ce este vorba, vă prezentăm mai jos un fragment din textul plângerii penale, formulată de către Asociația „România Vie”:

„În cadrul lucrărilor de construcție la Autostrada A1, pe raza comunei Șibot, județul Alba, de o parte și de cealaltă a drumului naţional, a fost identificat un important sit arheologic ce a primit numele convenţional de Şibot 3. Din constatările arheologilor de la Muzeul Naţional de Istorie al României (MNIR) din Bucureşti, care au fost însărcinaţi cu cercetarea vestigiilor, era vorba de un vicus roman din secolele II-III d.Ch., însă unul destul de întins, bine conservat şi deosebit de important, întrucât constituia un centru meşteşugăresc major ce deservea caravanele şi unităţile militare care treceau pe drumul dintre Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane şi oraşul Apulum, Alba Iulia de astăzi, reşedinţa garnizoanei principale a Legiunii a XIII-a Gemina. De altfel, respectivul drum roman trecea prin imediata vecinătate a aşezării Şibot 3. Astfel, deşi discutăm de un vicus, acesta avea mai degrabă trăsăturile unui orăşel industrial decât pe cele ale unei simple aşezări ţărăneşti.

Aflând că există intenţia ca în urma finalizării procedurii de descărcare de sarcină arheologică să se distrugă sau, în cel mai bun caz, să se îngroape ruinele în fundaţia autostrăzii, ONG-ul nostru a pornit o campanie pentru salvarea acestui sit arheologic, ca şi a altora din 2 din zonă – Turdaş, Tărtăria, Cristian etc. – prin modificarea proiectului autostrăzii (înălţarea pe un viaduct) şi luarea măsurilor necesare conservării şi valorificării vestigiilor. În acest sens, am sesizat Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional printr-o petiţie în care solicităm şi o audienţă la Ministrul Puiu Haşotti, am organizat o acţiune culturală care să atragă atenţia asupra situaţiei timp de patru zile în vecinătatea sediului respectivului Minister, am avut o întâlnire cu arheologii Muzeului Naţional <Brukenthal> din Sibiu şi cu directorul acestuia, dl. Sabin Luca, am emis diferite comunicate, ce au culminat cu o scrisoare deschisă pe care am susţinut-o împreună cu Fundaţia Culturală <Roşia Montană> şi cu Asociaţia <Re.Generation>.

În pofida eforturilor noastre, am aflat că la data de 22 octombrie 2012, situl Şibot 3 fusese nivelat cu buldozerele de către contractorul S.C. STRABAG S.A., cu sediul situat în Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 90, sectorul 5, 050726. Prin urmare, ne-am întâlnit de urgenţă cu directorul adjunct al MNIR, domnul Paul Damian, cunoscut de asemenea pentru descărcarea de sarcină arheologică de la Roşia Montană, care a coordonat cercetările de la Şibot, judeţul Alba. Acesta ne-a confirmat că echipa sa a încheiat etapa de exacavaţii propriu-zise în data de 20 octombrie 2012 şi a notificat acest fapt constructorului. Mai mult, domnul Paul Damian a confirmat că distrugerea ruinelor – pe care în acel moment de-abia o verificam printr-o deplasare la faţa locului – este foarte probabilă, aceasta fiind practica curentă în România, ca antreprenorul să nu mai aştepte eliberarea certificatului de eliberare de sarcină arheologică şi să treacă la desfiinţarea vestigiilor rămase în teren imediat ce este notificat de sfârşitul cercetărilor în teren.

Această practică este în totală şi flagrantă contradicţie cu procedurile consfinţite prin Legea nr. 378/2001 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional şi celelalte norme legale aplicabile în domeniu şi anume redactarea raportului de cercetare, emiterea de către Comisia Naţională de Arheologie a recomandării privind clasarea sau descărcarea sitului şi eliberarea de către Direcţia Judeţeană (Alba în această speţă) pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a certificatului de descărcare de sarcină arheologică. Mai mult, până la eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică, potrivit dispoziţiilor aceleiaşi Legi nr. 378/2001 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, orice sit arheologic continuă să se bucure de regimul de protecţie”, precizează reprezentanții Asociației „România Vie”.

STRABAG: „Am fost informați de angajatorul nostru că trebuie să ne reluăm activitățile”

Iată câteva fragmente dintr-un mail primit din partea firmei „Strabag”, la încercarea Asociației „România Vie” de a înţelege cum s-a ajuns la distrugerea sitului Şibot: „Într-un email trimis în 14 noiembrie 2012, la orele 8.31, Martin PROCHINER, Technical Business Unit Manager, Business Unit EE, STRABAG AG, Infrastructura de Transporturi, Diviziunea 6B SEE, Subdiviziunea ME ROMANIA / BULGARIA ne-a comunicat următoarele:

„Am început investigaţia privind plângerile dumneavoastră şi sunt în poziţia de a vă informa următoarele. Strabag, o companie multinaţională, acţionează întotdeauna conform prevederilor contractului nostru, a obligaţiilor contractuale şi a legii în vigoare în speţă. Așa cum este prevăzut de lege, Strabag a încheiat un contract cu o entitate naţională românească care este în mod exclusiv autorizată să investigheze, documenteze, conserve şi dispune de un număr suficient de arheologi ca să adopte toate măsurile necesare. De asemenea, Strabag a sprijinit activităţile arheologilor cu aproximativ 150 – 200 de persoane pentru săpături, inclusiv cu excavatoare, camioane care să îndepărteze pământul excavat şi echipament uşor. În plus, noi am pus la dispoziţie hrană, apă curentă, şi transportul pentru toate persoanele participante la investigaţia arheologică de-a lungul întregii durate a investigaţiilor. Durata investigaţiei arheologice a fost de aproximativ 10 luni.

La 22 octombrie 2012 am fost informaţi de angajatorul nostru că trebuie să ne reluăm activităţile în zonele anterior restricţionate conform obligaţiilor noastre contractuale şi a proiectului aprobat.

Vă asigurăm că Strabag şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale şi a acţionat pe deplin în respectul prevederilor contractului”.

Asociația România Vie: „Nu a existat niciun certificat de descărcare de sarcină arheologică”

„Este astfel evident că nu a existat niciun certificat de descărcare de sarcină arheologică înainte de distrugerea ruinelor şi că nici nu a existat timpul fizic necesar parcurgerii tuturor etapelor preliminare acestuia: raport de săpături, aviz consultativ al Comisiei Naţionale de Arheologie etc. Aşadar, nu putem concluziona decât că legea a fost încălcată în mod flagrant, iar prejudiciul adus este unul uriaş, poate chiar inestimabil. În opinia noastră, faptele comise de sus-numiţii şi de alţii ce urmează a fi identificaţi, ca şi de persoanele juridice implicate- CNADNR, STRABAG etc.-constituie infracţiunile prevăzute de următoarele articole ale Codului penal:

1. Fapta prevăzută de art. 217 C.pen. (distrugere) alin. 2: „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.

În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. (…)

Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.”

2. Fapta prevăzută de art. 248 C.pen. (abuzul în serviciu în contra intereselor publice): “Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani” coroborat cu art. 248/1 C.pen. (abuzul în serviciu în forma calificată): “Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

3. Fapta prevăzută de art. 249 C.pen. (neglijenţa în serviciu):”Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă a patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.”

4. Fapta prevăzută de art. 280/1 C.pen. (nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri):”Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se majorează cu 3 ani. 5 Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.”

5. Fapta prevăzută de art. 323 C.pen. (asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni): “Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii”, mai menționează Asociația România Vie.

Vedeți AICI mai multe despre felul în care lucrările la autostradă afectează situl arheologic.