Râpa Robilor din Aiud, finanțare de 460.000 de euro din PNRR pentru o clădire în memoria victimelor din pușcăriile comuniste

Râpa Robilor, monumentul ridicat în memoria victimelor ucise în penitenciarul Aiud, în perioada comunistă, va primi aproape o jumătare de milion de euro din PNRR, pentru construcția unor spații expoziționale într-o clădire nou construită. 

Râpa Robilor (de la Aiud a primit 460.000 de euro, se arată într-un comunicat al Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, iar contractul a fost semnat luni.

În perioada comunistă, penitenciarul din Aiud a fost una din cele mai dure închisori ale sistemului represiv din România.

În anul 1992, deținuții care au supraviețuit acestei închisori, au luat decizia de a ridica un monument numit “Calvarul Aiudului”, înalt de 18 metri, lat de 6 metri și lung de 27 de metri, pe “Râpa Robilor”, locul unde au fost îngropați deținuții decedați în penitenciar.

Prin proiectul finanțat din PNRR se vor realiza spații expoziționale prin construirea unei clădiri adecvate acestei destinații.

Ce era Zarca Aiudului

Închisoarea din Aiud, recunoscută şi sub denumirea de ”Zarca Aiudului” a ”găzduit” între zidurile sale sub regimul comunist deţinuţi politici cu pedepse mari, proveniţi din toate categoriile politice şi sociale.

Citește și: Cum a murit de foame, în închisoarea de la Aiud, ”creierul” primului submarin românesc. Povestea lui Gheorghe Koslinski

Între zidurile penitenciarului și-au ispășit pedeapsa infractori, criminali de război, dar şi intelectuali:avocaţi, arhitecţi, comercianţi, farmacişti, medici, ingineri, învăţători, profesori, preoţi, scriitori, subofiţeri, ziarişti, precum şi pe toţi cei care fuseseră bancheri, chiaburi, moşieri, industriaşi şi diverşi patroni.

În apropierea închisorii, în locul numit Râpa Robilor se află osemintele multor deţinuţi decedaţi în penitenciar şi aruncaţi în gropi comune.

Penitenciarul de la Aiud a fost în perioada regimului comunist unul din locurile în care insalubritatea, frigul, foamea sau lipsa asistenţei medicale au condus la numeroase decese sau îmbolnăviri grave.

În plus, „Zarca” Aiudului (corpul vechi si izolat, „carceră“ în maghiară) „oferea” condiţii şi mai grele celor care refuzau, la începutul anilor 1960, să se încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de „reeducare târzie”.

Era categoria de persoane considerate periculoase de către administraţie.