SĂRBĂTORILE lunii ianuarie. Superstiții și tradiții de Bobotează, Sfântul Ioan și alte momente importante la începutul anului

După Sfântul Vasile, celebrat pe 1 ianuarie, urmează alte sărbători importante pentru credincioși. În 6 ianuarie este Boboteaza, precedată de ajunul acestei sărbători și urmată de Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie.

Tot în ianuarie sunt pomeniți cei Trei Ierarhi.

Citește și Mesaje de Anul Nou 2022 * Felicitari de Anul Nou 2022 * Mesaje de Revelion 2022 * Mesaje haioase de Anul Nou 2022 * URĂRI de La Mulți Ani 2022

Luna ianuarie

Ianuarie este prima lună a anului în calendarul gregorian şi are 31 de zile. Ziua are 10 ore, iar noaptea are 14 ore.

Denumirea lunii ianuarie (lat. januarius) vine de la numele zeului Janus, care în mitologia romană era zeul porţilor şi al uşilor.

Mai înseamnă şi începutul, deoarece romanii credeau că fiecare lucru care începe intră printr-o uşă. În tradiţia populară, luna ianuarie se numeşte ghenarie, Crăciunul mic, carindar sau gerariu.

Anul 2022 are 365 de zile, luna februarie având 28 de zile, astfel fiind un an comun.

Sărbătorile lunii ianuarie

BOBOTEAZA

Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numeşte şi „Arătarea Domnului” sau „Epifania”.

Potrivit Bisericii, Hristos se face cunoscut, la Botezul său în Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, şi nu la naşterea Sa.

Vezi și Calendar Ortodox 2022, luna IANUARIE. Toate sărbătorile din luna lui GERAR trecute în Calendarul Bisericesc

Botezătorul, care nu ştia cine este Hristosul, Îl descoperă şi Îl mărturiseşte: „Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1; 33, 34).

Pentru că Botezul Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, este bine să ştim, spune părintele Cleopa, că arătările Domnului în această lume sunt două. Una este cea de acum care s-a împlinit la Botez. Cea de-a doua este aceea care are să vină şi care se va face cu slavă mare la sfârşitul lumii.

Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, apa este un element de regenerare a creaţiei, şi prin Botezul Său, Iisus a sfinţit natura apelor.

În amintirea botezului lui Iisus Hristos în Iordan şi a arătării Sfintei Treimi în ziua Bobotezei (6 ianuarie) se săvârşeşte slujba Agheasmei mari sau sfinţirea cea mare a apei.

Pentru cei care cred, puterea aghiasmei este foarte mare. Ea se ia spre sănătatea sufletului şi a trupului. Se foloseşte la sfinţirea locaşului de cult, la sfinţirea vaselor bisericeşti, la sfinţirea veşmintelor liturgice, a caselor în care locuim, a izvoarelor de apă şi a grădinilor roditoare.

În Biserică Botezul este una din Tainele instituite direct de Iisus Hristos şi practicate de Apostoli ca fiind actul de inţiere în istoria mântuirii şi de intrare în Biserică: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. (Mt 28, 18-20).

„Credinţa şi botezul sunt două condiţii ale mântuirii şi sunt legate, de nedespărţit, una de alta”, spune Sfântul Vasile cel Mare. „Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin botez; iar pe de altă parte, botezul se întemeiază pe credinţă; ambele sunt depline (prin invocarea) aceloraşi nume. Pentru că după cum credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, la fel ne şi botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credinţa, care duce la mântuire, însă botezul, cel ce pecetluieşte asentimentul nostru, îl urmează de aproape” – Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh. (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994; vol. „Predici la praznicele împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Ilie Cleopa, 1996)

Citește și 6 IANUARIE: BOBOTEAZA sau botezul Domnului în râul Iordan. Ziua în care se sfinţesc apele. Practici populare de purificare şi obiceiuri

7 ianuarie – SFÂNTUL IOAN

Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul are loc a doua zi după sărbătoare Botezului Domnului (Bobotează), la 7 ianuarie.

Biserica Ortodoxă a fixat de-a lungul unui an mai multe sărbători pentru prăznuirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul: zămislirea (23 septembrie), ziua naşterii (24 iunie) şi ziua morţii sale (29 august), această zi însă, când este Sfântul Proroc Ioan este sărbătorit ca Botezător al Domnului, le reuneşte pe toate.

Sfântul Proroc şi Înaintemergător al Domnului Ioan Botezătorul proroceşte venirea lui Iisus Hristos, îl botează şi îl descoperă lumii ca Mesia. „Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-l ştiam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu”, spune Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 1, 32-34).

Sfântul Ioan este considerat cel mai important proroc şi cel care face legătura dintre Vechiul şi Noul Testament.

Fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, a cărui naştere fusese anunţată de îngerul Gavriil, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a dus din tinereţe o viaţă ascetică (purta o haină confecţionată din păr de cămilă şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică), retrăgându-se în deşertul Betabara, dincolo de Iordan, unde a început să propovăduiască şi să boteze, vestind venirea lui Mesia (Izbăvitorul). Pentru aceasta este numit şi Înaintemergător.

El le spune preoţilor şi leviţilor trimişi de iudeii din Ierusalim să îl întrebe cine este, că nu este Hristos: „Dar în mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei” (Ioan 1, 26-27).

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului propovăduia pocăinţa sinceră şi mărturisirea greşelilor: „Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele mulţimi de iudei” (Matei 3;6).

Botezul Sfântului Ioan era un botez al pocăinţei, care simboliza curăţia sufletească dobândită prin întoarcerea inimii către Dumnezeu.

Sfântul Ioan Botezătorul a deschis şi a pregătit calea Mântuitorului, strigând în pustia Iudeii: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3;2). „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”, spune Sfântul Ioan Botezătorul, „El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Matei, 3; 11, 12. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi

Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, sunt sărbătoriţi la 30 ianuarie.

Aceşti trei sfinţi pe care Biserica îi cinsteşte împreună au fost mari apărători ai dreptei credinţe, au avut multă dragoste de Biserică şi o mare grijă faţă de cei săraci.

În jurul Sfinţilor Trei Ierarhi, în timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), s-au iscat controverse aprige privind întâietatea unuia sau a altuia. Reprezentanţii celor trei facţiuni, care se numeau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni, stârneau multe controverse, fiecare susţinând pe câte unul dintre ei în detrimentul celorlalţi doi.

Pentru aceea, după câţiva ani, s-au arătat sfinţii ierarhi, nu în vis, ci chiar în fiinţă, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor. Şi toţi trei i-au spus că, aşa precum vede, ei sunt la fel în faţa lui Dumnezeu: „Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios” (Vieţile Sfinţilor).

Disputele au fost stinse astfel în chip minunat, ajungându-se la stabilirea unui praznic împreună a celor Trei Sfinţi Ierarhi, ca unii care sunt în egală măsură bineplăcuţi lui Dumnezeu şi deopotrivă de vrednici să fie cinstiţi de credincioşi.

În cursul anului bisericesc, pomenirea fiecăruia dintre ei se face pentru Sfântul Vasile la 1 ianuarie, pentru Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar pentru Sfântul Ioan Gura de Aur la 13 noiembrie şi la 27 ianuarie. În această zi se sărbătoreşte lucrarea lor făcută în folosul Bisericii.

Toţi cei trei Sfinţi Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creştinătăţii, s-au născut în familii evlavioase creştine şi au avut parte de o educaţie aleasă. Toţi trei au studiat la cele mai vestite şcoli ale vremii şi au fost ridicaţi prin voia lui Dumnezeu la treapta arhieriei, pentru a răspândi de acolo, cu şi mai multă putere, lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioşilor lor.

Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor şi ai tuturor celor aflaţi în suferinţă şi, mai mult decât atât, au luptat, prin cuvânt şi prin scris, pentru lămurirea adevărurilor de credinţă ortodoxă, împotriva rătăcirilor şi a credinţelor deşarte. Au fost mari predicatori şi scriitori bisericeşti, lăsând în urma lor un număr mare de cărţi de învăţătură, alcătuind diverse cântări şi rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat şi Liturghiile care le poartă numele.

Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se arată că a întrecut pe toţi filosofii în cuvinte şi mai ales în iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvârşit propovăduirea evanghelică, încât, dacă n-ar fi fost acest Sfânt, „ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos” („Vieţile Sfinţilor”).

Faptele sale bune atât de mult l-au înălţat, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei. A trăit 63 de ani, fiind ierarh al Bisericii lui Hristos şase ani. S-a săvârşit în Comane, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.

Sfântul Vasile cel Mare a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; a studiat mult în domeniile ştiinţelor şi filosofiei. A ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, la vârsta de 37 de ani, şi a păstorit Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale.

Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi şi nevoiaşi: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.

Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul a păstorit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80 de ani. Se spune despre Sfântul Grigorie că atunci când s-a făcut patriarh a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioşilor, iar când a părăsit scaunul, a lăsat numai una eretică.

A mers de la Constantinopol la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; www.crestinortodox.ro)

Tradiții și superstiții în luna ianuarie

Tradiții și superstiții – Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei este sărbătoarea dinaintea Bobotezei și are o mare încărcătură duhovnicească. Unii credincioși țin post, pentru a fi sănătoși, norocoși și feriți de necazuri, iar și unele fete fac același lucru, ca să se mărite în acest an.

Se spune că, dacă în dimineața de 5 ianuarie e brumă pe pomi, vor fi poame multe și bune. Dacă picură din streașină, va fi o vară ploioasă.

O altă tradiție spune că în ce direcție va stropi preotul cu busuiocul înmuiat în agheasmă, de acolo vor veni ploile de peste an.

Un obicei foarte vechi este acela că fetele trebuie să ia de la preot o crenguță de busuioc sfințit și să-l pună noaptea sub pernă pentru a-și visa ursitul.

Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele își legau pe degetul inelar cu un fir de mătase roșie busuiocul primit. Dacă în ajun de Bobotează o fată nemăritată alunecă pe gheață, aceasta se va căsători în anul ce urmează.

De asemenea, cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos tot anul.

Obiceiul specific acestei zile este colindatul cu Chiraleisa, în care grupuri de băieţi înconjurau casele, grajdurile şi anexele sătenilor sunând din clopoţei, tălăngi ori fiare vechi, rostind în cor versurile: „Chiraleisa,/ Spic de grâu / Până-n brâu, / Roade bune, / Mană-n grâne”.

Tradiții și superstiții – Boboteaza

preoții sfințesc apele. Lângă apă se face Agheasma mare, din care oamenii iau și își stropesc casele și vitele, păstrând restul în sticle, pentru leac.

În satele și orașele așezate pe maluri de ape, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa înghețată. Cel care va reuși , va avea parte numai de bine.

Oricum, se spune că acel ce se aruncă în apă în această zi, va fi ferit de toate bolile și că atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies și fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuți, îi pot vedea doar lupii.

Bătrânii spun că dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine și pește. Toate aceste obiceiuri legate de Bobotează au o dublă semnificație, de alungare a spiritelor rele care bântuie libere de la Crăciun, dar și de atragere a belșugului

De obicei, în această perioadă este foarte frig, de aici și expresia „gerul Bobotezei”, care, potrivit tradiției, este un semn de belșug pentru tot anul.

În tradiția populară românească Boboteaza mai este denumită și Sărbătoarea Iordanului și este o sărbătoare dedicată purificării apelor și a naturii.

Conform tradiției ortodoxe, creștinii trebuie să mănânce grâu fiert și să se bea vin roșu, dar numai după ce au ținut post negru și după ce preotul le-a sfințit casa. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului.

În ziua de Bobotează, tinerii merg pe la casele oamenilor și le colindă animalelor pentru sănătatea și rodul acestora.

Peste obiceiurile creștine de sfințirea apelor s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi: afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote.

Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.

Un alt obicei spune că femeile nu au voie să spele rufele timp de 8 zile, pentru a nu spurca apele abia sfințite.

Dacă este frig se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei și la sfârșit, preotul aruncă în apă o cruce de lemn. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea va avea noroc tot anul.

Cei necăsătoriți, dacă se împiedică și cad pe gheață în ziua de Bobotează este semn sigur că se vor căsători în acel an.

Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a Mântuitorului, trăsături de mare sărbătoare populară.

Tradiții și superstiții – Sfântul Ioan – 7 ianuarie

Ziua Sfântului Ioan, în 7 ianuarie, încheie perioada Sărbătorilor de iarnă, începute de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sfântul Ioan este considerat ocrotitorul pruncilor, iar mamele se roagă lui pentru a naște copii sănătoși.

Citește și SFÂNTUL IOAN 2022: MESAJE şi FELICITĂRI de SFÂNTUL IOAN Botezătorul. Felicitări pentru Ion, Ioana, Nelu, Oana

Potrivit tradiției, în 7 ianuarie nu se bea vin roșu, pentru că acesta amintește de martiriul Sfântului Ioan. De asemenea, se spun că dacă nu ești vesel în această zi, vei fi trist tot restul anului.

Unii oameni țin ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

În ziua de Sfânt Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”.

Iordănitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună.

Citește și VIDEO: Minunea apei din Israel. De Bobotează, râul Iordan îşi schimbă cursul

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.

Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului.

Se zice că după Sfântul Ioan se botează gerul, adică gerul începe să nu-și mai facă simțită prezența.

O altă tradiție pe care o întâlnim în Transilvania și Bucovina este „Udatul Ionilor”.

În Bucovina, la porțile tuturor celor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari, iar în Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.

Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de “Sânt Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul mai includ zămislirea (23 septembrie), nașterea (24 iunie) și tăierea capului (29 august).

surse: agerpres.ro, crestinortodox.ro

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News.