Sfântul Ciprian, prăznuit de Biserica Ortodoxă, în 2 octombrie. Povestea vrăjitorului devenit episcop

Pe 2 octombrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ciprian. A fost vrăjitor, filosof şi slujitor al zeului păgân Apolo din Antiohia Siriei. Când avea 35 de ani, s-a convertit la creştinism.

Ciprian s-a născut aproximativ în anul 210 în provincia Cartagena. Acesta se trage dintr-o familie nobilă dar păgână, primind la naştere numele de Caecilius Ciprianus, cunoscut şi sub numele de Thascius.

Despre Ciprian, cărţile bisericeşti spun că a fost un vrăjitor iscusit: putea să pornească vânt, tunete şi ploi, să distrugă câmpurile, să rănească oamenii şi chiar să vorbească cu morţii. Pe mulţi i-a ucis cu otrăvuri şi cu farmece, a înjunghiat copii drept jertfă pentru diavoli şi a învăţat oamenii la vrăji rele. Dar viaţa i s-a schimbat cu totul când a încercat să-şi dovedească puterea farmecelor împotriva fecioarei Iustina.

Din relatarea vietii sale, aflăm că un tânăr păgân, Aglaid, s-a îndrăgostit de Iustina şi, dorind să o ia de soţie, cere ajutorul vrăjitorului Ciprian pentru că a fost respins de fecioară. Ciprian a trimis succesiv la Iustina diavoli care să aprindă în ea pofta trupească pentru Aglaid. Dar vrăjile lui Ciprian au rămas fără efect, căci ea le alunga cu rugăciune, post şi semnul sfintei cruci. În urma acestor zadarnice eforturi, Ciprian a s-a botezat.

Odată cu convertirea la creştinism din anul 245, Ciprian şi-a schimbat diametral concepţiile despre viaţă şi despre el însuşi. În anul 247 acesta este hironit preot, odată cu încetarea din viaţă a Episcopului Donatus. Doi ani mai târziu Ciprian devine Episcop al Cartaginei, ocupându-se de disciplină în Biserica şi oferind mare importantă ascultării.

În timpul persecuţiei împăratului Deciu, pe la anul 250 a scăzut considerabil numărul creştinilor din Africa. Pentru a nu tulbura apele în cadrul Bisericii, Ciprian decide să se retragă într-un loc ascuns, iar după 15 luni de absenţa acesta s-a confruntat cu multe dificultăţi, însă datorită credinţei lui în bunul Dumnezeu reuşeşte să introducă penitenţă că regulă generală pentru reintegrarea păgânilor la creştinism. Cei care erau scutiţi de această lege erau doar cei bolnavi, pe patul de moarte. În perioada 252-254 când s-au intensificat din nou persecuţiile Ciprian s-a implicat mult, săvârşind acte de milostenie şi întrajutorare creştină.

Este exilat la Curubis în luna august a anului 256, moment în care izbucneşte şi persecuţia creştinilor comandată de către Valerian. În 257 Galeriu Maximus îl cheamă înapoi din exil care dorea îl convingă să se convertească la păgâni. După o serie de încercări nereuşite este condamnat la moarte şi executat cu sabia la Ager Sexti, lângă Cartagina pe 14 septembrie 258.

surse: crestinortodox.ro, calendarortodox.ro, adevărul.ro