Soprana Lorena Puican: de la Liceul de Arte, la marile scene ale lumii. ”Alba Iulia se potrivește cu Mozart”

Lorena V. Puican este o tânără artistă din Alba Iulia, cu o carieră extraordinară în domeniul muzicii clasice, despre care aici, în orașul ei natal, se știe prea puțin. Dincolo de clișee, povestea ei este una despre muncă multă, pasiune și talent.

Modestă și amabilă, Lorena a acceptat un dialog cu reporterul Alba24. O discuție despre drumul ei de la Liceul de Arte ”Regina Maria”, până pe marile scene din Italia, Elveția, China și Hong Kong, din care aflăm, printre altele, care este bucata muzicală care se potrivește cel mai bine orașului Alba Iulia, dar și ce-i lipsește acestuia din punct de vedere cultural.

Reporter: Când ați început să înțelegeți că muzica se leagă definitiv de destinul dumneavoastră? Cum ați început?

Lorena V. Puican: Am fost din clasa întâi la muzică, iar meritul pentru asta este al părinților mei, în special al tatei. El a avut dorința ca atât eu, cât și soara mea, să studiem muzica. Am studiat pianul, dar părinții mei nefiind în domeniu, nu au prea fost conștienți de importanța achiziției unui pian sau a unei pianine pentru studiu, însă, așa a fost să fie.

În clasa a VII-a m-a auzit un profesor de canto cântând pe hol și mi-a spus că ar trebui să vin la canto. Înainte să încep clasa a IX-a a trebuit să mă decid la ce liceu să merg mai departe, îmi plăcea pianul, dar știam că nu o să fac o carieră din asta… însă dragostea pentru muzică m-a împins să rămân totuși la Liceul de Muzică și mi-am amintit de întâmplarea din clasa a VII-a, așa că, am ales să merg la canto.

Încă de la prima oră, a fost dragoste la prima vedere, dacă se poate spune așa, toată ființa mea parcă a venit în acord și a rezonat. Am știut din acel moment că asta vreau să fac toată viața, chiar dacă eram puțin inconștientă pe atunci și nu știam ce presupune opera, belcanto-ul sau câte obstacole trebuie să depășești, aceeași părere o am și acum, nu s-a schimbat sau modificat deloc pasiunea mea pentru a cânta operă.

R.: Ați avut întâlniri profesionale care v-au marcat? Profesori care care v-au ajutat în carieră, oameni pe care îi prețuiți în mod deosebit?

L.P.: În clasa a XI-a m-am mutat la Liceul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj Napoca, unde am studiat cu soprana Daniela Păcurar, la care țin să-i menționez numele pentru că m-a ajutat foarte mult în evoluția mea de atunci. La conservator am studiat 4 ani cu soprana Elena Moldovan Andrieș, acum fiind în anul I de masterat, la aceeași facultate, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca și studiez cu Bas-baritonul Cristian Hodrea.

În prezent, pe lângă facultate, colaborez și sunt parte din studioul de operă al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, primul studio de operă din România, iar pe lângă asta, mai am și alte proiecte.

Nu a fost ușor să ajung aici, dar alt loc nu am, decât pe scenă; așa că nu am avut încotro și cu talent de la Dumnezeu, pentru care nu am niciun merit, cu multă muncă și pasiune, oricine poate reuși.

R.: În ultimii ani, cariera extraordinară v-a oferit prilejul să urcați pe scenă în fața unui public divers, în toată lumea. Iubitorii de muzică de pe mai multe continente au avut ocazia să asculte o voce extraordinară, ”made in Alba Iulia”. Cum sunteți primită?

L..P.: Muzica mi-a adus multe beneficii, printre care și ocazia de a vizita și cânta în țări precum Germania, Franța, Italia, Elveția, iar cea mai recentă fiind China, Hong Kong. O experiență care merită trăită din plin.

Este un adevărat deliciu să vezi oameni atât de diferiți de tine și cu o total altă cultură, să guști o mâncare cu o aromă total diferită de ceea ce ești obișnuit să mănânci. Există peste tot în Europa restaurante chinezești, dar totuși, nu se compară. Am mâncat alimente pe care nici nu le pot denumi, pentru că noi nu obișnuim să le mâncăm, și deci, nu le avem.

 

Pentru mine fiecare concert și fiecare apariție pe scenă este unică și specială, fiecare oportunitate de a mă exprima prin muzică și de a transmite mai departe, este o bucurie. Recunosc, că deși am foarte mari emoții înainte de a intra pe scenă, în momentul în care încep să cânt, totul se transformă, se deschide o lume nouă.

Îmi place foarte mult și actoria. Cu siguranță dacă nu aveam voce mă făceam actriță, dar cu ajutorul operei pot să combin cele două mari pasiuni, muzica și actoria.

R.: Ce autori preferați?

L.P.: În muzica clasică îmi place mult fiecare etapă stilistică, având fiecare nota ei specială, dar trebuie să recunosc că am o anumită afinitate pentru compozitorii secolelor 19 și 20. Giacomo Puccini este compozitorul meu preferat în materie de operă. Fiecare celulă din mine iubește să cânte Puccini. Deși Puccini se cântă de obicei la maturitate, sunt și roluri mai lirice de care te poți bucura și la început de carieră, cum ar fi Mimi, din opera „La Boheme”.

R.: Cum vă raportați la Alba Iulia?

L.P.: Alba Iulia rămâne orașul meu de suflet și din păcate nu ajung atât de des pe cât mi-aș dori, din cauza programului aglomerat… dar vin întotdeuna cu mult dor și drag, pentru că familia și cei mai buni prieteni au rămas tot aici.

Însă, trebuie să îmi vărs oful și să spun că lipsa unui teatru, a unei filarmonici, că de operă nici nu îndrăznesc să spun ceva, este un mare minus și o mare nemulțumire de a mea. În rest, am numai cuvinte de laudă la adresa orașului Alba Iulia, acesta fiind un loc unde oamenii vin să-și reîncarce bateriile, un oraș unde te simți eliberat.

R.: Dacă ar fi să asociați orașul cu o bucată muzicală, care ar fi aceea?

L.P.: Dacă ar fi să asociez o piesă muzicală cu orașul, aceea ar fi duetul „Canzonetta sull’aria”, din opera „Nunta lui Figaro” de W. A. Mozart. Nu pentru că textul sau acțiunea ar avea vreo legătură, ci pentru că acea muzică scrisă de Mozart are efectul pe care îl are și orașul asupra oamenilor, acela de eliberare de tot ceea ce este apăsător, fiind aducător de pace. Acest duet este folosit și în filmul „închisoarea îngerilor” (The Shawshank Redemption), cu același efect pentru deținuți, care au o revelație și trăiesc o experiență unică la auzul acelei muzici diafane.