FOTO | Tradiţii de Crăciun în ALBA: PIȚĂRĂII de la Limba, un obicei vechi care încă se păstrează

În judeţul Alba, unul dintre cele mai vechi obiceiuri legate de sărbătorile de Crăciun se păstrează în satul Limba, din apropiere de Alba Iulia, unde copiii merg la “piţărat” din casă în casă pentru a aduna în traiste colăcuţi, mere, nuci sau alte bunătăţi.

Citește și MESAJE de CRĂCIUN. Urări de Sărbători pentru cei dragi.  Sute de Mesaje de Crăciun. SMS pentru rude, colegi, șefi sau prieteni

Bătrânii satului povestesc că “Piţăratul” ar fi un obicei vechi care se păstrează din vremea dacilor şi este un mod de colindat special practicat de copiii din localitate. Piţărăul denumeşte atât un colăcuţ făcut din aluatul care rămânea de la pâine sau de la cozonaci, cât şi copilul care pleca cu piţăratul.

“Piţăratul” este începutul colindelor în satul Limba, iar micii piţărăi sunt urmaţi de cete de colindători care merg pe la toate casele din sat şi primesc bani de la gazde pentru colindele interpretate.

Vă prezentăm în continuare descrierea tradiţiei, aşa cum apare în volumul „Monografia satului Limba”, scrisă de Ioan Breaz.  

Obiceiul are loc în dimineaţa Ajunului  de Crăciun. Despre acest obicei străbun sunt puţine informaţii. Despre toate tradiţiile şi obiceiurile din Limba nimeni nu ştie când au început. E ca în povestea tatalui meu: pomul ăla îi acolo de când lumea, dar ăsta de lângă el l-o pus moşu-tău, ăsta-i pus de mine, iar ăsta care-l pui tu acuma să-l araţi copiilor tăi. Aşa şi cu piţăraii.

M-a luat tata de mână într-un Ajun de Crăciun şi m-a dus la piţărat. În deal la prima casă. Eram o grămadă de copii, îmbrăcaţi ca sacul şi cu straiţa de grumaz. Gazda era în gura prizvarului cu un trocuţ în mâini, pe care îl tot agita în stânga şi în dreapta. Şi m-am pomenit strigând laolaltă cu ceilalţi copii: “Bună dimineaţa la Moş Ajun!

Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lasaţi! Hăăăăăăăăi, hăi!” Şi arunca omul din trocuţ o grămadă de bunătăţi şi până să mă trezesc, mai erau pe jos doar boambe de cucuruz. Şi mâna tatei care m-a apucat şi m-a fugărit la a doua casă, unde în poartă ne-am bumnit de copiii care ieşeau fugind la a treia casă şi nici acolo n-am prins nimic.

Pe la uncheşu’ Hilip m-am prins de şmecherie şi am adunat un măr şi vreo două nuci. Apoi mi-am umplut straiţa.
În satul nostru, copiii care merg la piţărat sunt, de fapt, primii colindători care deschid porţile oamenilor în Ajunul Crăciunului. Pe la amiază, cete de câte 2-3 copii colindă pe la toate casele din sat şi primesc bani de la gazde.

Spre seară, 2-3 grupuri de săteni pornesc colinda pentru Biserică, iar în noapte, cete de flăcăi colindă fetele din sat, care îi servesc cu vin şi colaci. Tot în această noapte, familiile tinere îşi colindă părinţii, naşii precum şi neamurile mai în vârstă.

Piţărăul (sau colindreţul) este un colăcel împletit pe care gospodinele îl coc în cuptor, special pentru acest obicei. În trocuţ, alături de piţărăi se mai pun mere, nuci şi porumb. Toate acestea simbolizează mulţumirea sătenilor adresată lui Dumnezeu pentru recolta dată şi speranţa că în anul ce va veni va fi mai bine sau la fel de bine.

În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor.  

La ultima casă. sătenii cântă  “O, ce veste minunată”, prima colindă din an. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlanţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!