UM Cugir solicită ştergerea datoriilor istorice către stat

Conducerea Uzinei Mecanice (UM) Cugir solicită promovarea şi adoptarea unui act normativ care să permită anularea datoriei istorice pe care societatea o are faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru a putea investi în modernizarea liniei de producţie. Chiar dacă  societatea funcţionează acum pe profit, majorările şi penalităţile de întârziere la plată depăşesc, în majoritatea cazurilor, cu mult volumul debitului de bază.

 

 

Până în anul 1990, obiectul de activitate al întreprinderii a fost diversificat continuu, prin dezvoltarea de noi capacităţi destinate produselor civile, dintre care amintim: maşini, unelte şi agregate, produse electrocasnice, produse industriale.

Ca urmare a evoluţiei pieţelor specifice şi a restructurării principalilor beneficiari interni, şi anume structurile de apărare şi ordine publică, începând cu anul 1997, întreprinderea a demarat un amplu proces de restructurare de personal.

În urma disponibilizărilor, potrivit directorului general UM Cugir, Nicolae Conţan, s-a menţinut un nucleu minim de specialişti capabili să  întreţină capacitatea de producţie militară şi să permită repornirea acestora în condiţii ulterioare favorabile. Au fost menţinute doar sectoarele de productivitate civilă rentabile, care au fost, la rândul lor, dimensionate corepunzător, în vederea eficientizării şi s-a renunţat la sectoarele civile, pentru care nu s-a prevăzut o evoluţie favorabilă a pieţelor prin vânzarea acestora ca active sau ca afacere de asociere.

În 2001, au fost demarate programe de investiţii care să permită achiziţionarea de tehnologii şi know-how necesar producerii de armament şi muniţie agreat NATO, în perspectiva de atunci, referitoare la aderarea României la structurile euroatlantice. Linia mecanică necesară pentru producerea acestui tip de muniţie a fost implementată doar în anul 2010.

Societatea comercială UM Cugir este în prezent filială a Companiei Naţionale Romarm şi îşi desfăşoară activitatea în Sectorul Producţiei de Apărare, având ca obiect principal de activitate fabricarea de armament şi muniţie. Capitalul social al filialei, potrivit directorului general, este de 40,5 milioane lei, fiind deţinut în întregime de Statul Român, prin acţionarii săi, Ministerul Economiei şi Romarm.

“Înainte de 1989, UM Cugir avea 20.000 de angajaţi. Anul 2007 găseşte întreprinderea cu un minim <istoric> de 542 de salariaţi, faţă de peste 16.000 salariaţi în perioada 1995, din care o medie de 317 salariaţi erau protejaţi prin Ordonanţa de Urgenţă 95/2002, din cauza lipsei de încărcare de comenzi. După anul 2007 a crescut interesul pentru produsele fabricate la Cugir şi calitatea certificată a acestora a condus la încheierea primului contract consistent, care a dat semnalul unei revigorări a activităţii”, a precizat Nicolae Conţan.

În 2007, cifra de afaceri a fost de 100%, iar în 2010 aceasta a crescut la 151%. Pentru 2011, se preconizează o cifră de afaceri de 112%. Totodată, de la 542 de angajaţi câţi erau în 2007, astăzi numărul acestora a ajuns la 1.045 şi se doreşte ca în următorii doi ani numărul acestora să rămână constant sau va avea o creştere uşoară, raportat la contractele şi capacitatea actuală de producţie.

Anul 2010 a fost anul demarării producţiei pentru cartuşul NATO de 5,56 mm, dar şi anul în care au fost puse bazele atelierului de maşini cu comenzi numerice prin aducerea într-un singur loc şi punerea în funcţiune, după mulţi ani de nefuncţionare, a utilajelor aflate în diferite secţii ale societăţilor. Acest aspect se vede şi în volumul investiţiilor, care au fost anul trecut de 2.432.00 lei, iar pentru acest an conducerea UM şi-a propus investiţii de peste 12 milioane de lei. Aceşti bani vor fi folosiţi pentru reducerea costurilor la refacerea reţelei de apă şi canalizare (defecţiuni care aduc în prezent prejudicii de miliarde de lei vechi societăţii), dar şi de retehnologizare prin achiziţii publice.

Beneficiarii UM Cugir sunt exclusiv externi. “Nu putem să nu amintim cu mândrie că am obţinut recunoaşterea oficială a seriozităţii noastre în relaţiile comerciale din partea reprezentanţilor guvernamentali americani. Peste 99 la sută din producţia de arme, în mare parte tipuri pentru piaţa civilă, este pentru export şi se duce spre continente precum America de Nord, Africa, Asia.

“Din păcate, beneficiarii interni tradiţionali nu au manifestat interes deosebit pentru gama noastră de fabricate, astfel încât valoarea livrărilor de tehnică militară la intern este de 0,01%”, a spus Nicolae Conţan.

Conducerea UM Cugir spune că, deşi profitul anual este undeva la 30 de milioane de dolari, datoriile istorice către bugetul de stat, de 100 de milioane de dolari, nu permit investirea profitului în dezvoltarea întreprinderii. Aceste pierderi nu vor putea fi recuperate în următorii 40-50 de ani, din cauza penalităţilor şi majorărilor calculate pentru neplata obligaţiilor la buget şi a creditului cu garanţia statului.

Promovarea şi adoptarea unui act normativ a fost popusă pentru a permite anularea, printr-una din variantele permise de lege, a datoriei pe care UM o are faţă de Ministerul Finanţelor Publice, ca garant al unui credit extern pentru investiţia în modernizarea fabricaţiei de armanent şi muniţie, prin asimilare de modele NATO. Această problemă este specifică pentru UM, iar motivarea susţinerii unei asemenea acţiuni constă în faptul că investiţia realizată, pusă în funcţiune începând 2010, poate fi considerată strategică şi de interes major pentru statul român, ca stat membru NATO. În acest caz, ştergerea datoriilor s-ar încadra în prevederile UE şi nu s-ar considera ajutor de stat.

De precizat este faptul că, la volumul debitului de bază, s-ar adăuga consecutiv majorări şi penalităţi de aproape 300% până în prezent, iar cumularea în avalanşă a majorărilor şi penalităţilor conduce la imposibilitatea practică de achitare a acestei datorii de către întreprindere.