FOTO: Un bărbat din Alba acuză autoritățile că i-au fabricat un dosar de braconaj arheologic. Cum au fost instrumentate probele

Un bărbat din Alba Iulia, acuzat de „braconaj arheologic”, susține că probele administrate în dosarul său, ajunse în instanță, au fost falsificate de către organul de cercetare penală. Acesta a fost trimis în judecată și a fost acuzat că a săpat în situri arheologice, unde a descoperit mai multe artefacte.

Bărbatul spune însă că deținea legal un detector de metale și că nu a săpat niciodată în situri arheologice ci doar în afara lor, acolo unde nu ar fi fost nici o interdicție. Mai mult, descoperirile pe care le-a făcut au fost anunțate Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. În plus, mai spune el, o parte dintre obiectele din dosar erau confecționate de el și nu au nici o valoare. 

D.L.E. a făcut publice mai multe documente pentru a demonstra că bunurile descoperite de acesta în anul 2014 nu au fost găsite în situri arheologice.

Totodată, bărbatul susține că unele probe pe care se bazează dosarul ajuns în fața instanței au fost falsificate. Potrivit acestuia, anchetatorii au modificat data realizării unor imagini, au falsificat procese verbale și au ținut cont de un raport de constatare muzeografică realizat de un arheolog neavizat.

• „Având în vedere probele falsificate în mod grosolan aflate la dosarul cauzei, voi formula noi plângeri penale, voi face demersuri pentru sesizarea CEDO și alte instituții ale statului și voi da dezmințire cu privire la aceste mijloace de probă false de care s-a ținut seama la întocmirea rechizitoriului”, a transmis acesta. 

Povestea unor descoperiri arheologice

„Începând cu luna aprilie a anului 2013, sunt posesor legal al unui detector de metale, iar în luna ianuarie 2014, împreună cu alte două persoane, am participat la descoperirea unei necropole de incinerație în zona Bulbuc – Pietrele Bulbucului, iar descoperirea a fost intens mediatizată după ce piesele descoperite au fost depuse, la data de 17 ianuarie 2014, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia (MUNAI).

În ce privește locul descoperirii, arăt că zona Bulbuc – Pietrele Bulbucului nu era sit arheologic protejat și nici nu se bănuia că aici ar putea fi descoperite artefacte arheologice, iar procedura de clasificare ca sit arheologic a zonei a început după peste un an, la data de 31 iulie 2015”, spune bărbatul.

Potrivit acestuia, după ce au efectuat verificarea provenienței și autenticității artefactelor descoperite, reprezentanții Muzeului National al Unirii din Alba Iulia au aprobat cumpărarea principalelor artefacte cu suma de 4.500 lei, fiind încheiat Contractul de Vânzare Cumpărare nr.1150/12 mai 2014.

Ulterior, în cursul lunii octombrie 2014, acesta a aflat că s-a început urmărirea penală împotriva sa, pentru fapte prezentate opiniei publice ca fiind „braconaj arheologic”. Apoi, prin rechizitoriul din 23 august 2018 emis de Parchetul de pe lânga Judecătoria Alba Iulia, D.L.E. fost trimis în judecată.

• Bărbatul susține că începând cu luna noiembrie 2018 a intrat în posesia unor înscrisuri și fotografii (care pot servi ca mijloace de probă) „care atestă faptul că principalele mijloace de probă au fost falsificate în mod grosolan de către comisarul C. M. (din cadrul IPJ Alba – n.red)”.

Procese verbale de redare în formă scrisă ale convorbirilor telefonice, presupus contrafăcute

„Am fost surprins să constat cum a fost indus în eroare judecătorul care a emis mandatul de interceptare a comunicațiilor și cum poate un organ de cercetare penală să contrafacă, prin „procese-verbale de redare a convorbirilor”, sensul real și neechivoc al discuțiilor telefonice purtate de mine.

Aceste procesele verbale au fost eliminate din probațiune deoarece nu sunt certificate pentru autenticitate de către procuror, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. 4 teza finala C. proc. pen, ele fiind declarate neconstituționale și de CCR. În cuprinsul lor nu se consemnează nici numele şi nici calitatea personei care a redactat textul conversaţiilor şi comunicarilor interceptate şi înregistrate ilegal.

Mai mult decât atât, comisarul de poliție C. M. care a transcris aceste interceptări, „intervine în text” în mod abuziv formulând insinuări de natura să schimbe sensul şi semnificaţia reală a conversaţiilor, astfel fiind inserate fraze cum ar fi spre exemplu:

• <o poză cu prietena mea> are adăugat în paranteză <piesă găsită cu detectorul de metale în situri arheologice>
• o banală întâlnire la un restaurant are adăugat în paranteză <este locaţia unui restaurant unde există un sit arheologic>
• multe fraze care conţin expresia <am ieşit>, <sunt la plimbare> … au adăugate în paranteză <la detecţii pe sit arheologic>”, explică bărbatul.
  

Data realizării mai multor fotografii, folosite ca probă în dosar, modificată

„Pe parcursul urmăririi penale, respectiv ianuarie 2014 – august 2018, comisarul șef C. M. a falsificat proprietățile unui număr de 74 de fotografii realizate în anul 2010, în sensul că a modificat cu rea-credință data creării fișierelor, cu diverse intervale de timp din anul 2014 ca să corespundă cu perioadele săvârșirii așa-ziselor infracțiuni cercetate, respectiv ianuarie – octombrie 2014. (…)

De asemenea, urmărind același scop și consecință cu rea-credință, nu a ținut cont de raportul EnCase întocmit de agentul șef D. B. la data de 29 ianuarie 2015, specialist IT din cadrul IPJ Alba, raport în care se specifică clar că toate cele 74 de fotografii au fost efectuate în cursul anului 2010”, a explicat L.D.E., într-o sesizare trimisă Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Dosar 684/P/2019).

Contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu Muzeul Unirii din Alba Iulia, falsificat

Bărbatul mai susține că pe parcursul și cu ocazia urmăririi penale a constatat că în dosarul pus la dispoziția instanței o dată cu actul de sesizare se regăsește un înscris falsificat, anume Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1150 din 12.05.2014. În documentul prezentat în fața instanței, la explicații, prețul total al bunurilor din contract a fost trecut „4.500 euro” în loc de „4.500 lei”. Suma respectivă, care reprezintă circa 21.000 de lei, apare și în rechizitoriu și în Raportul de constatare/evaluare muzeografică întocmit în 2017 de C. P..

„În înscrisul original (aflat în arhiva Muzeului Național de Istorie a României) se menționează că artefactele vândute au fost evaluate la suma de 4.500 lei, dar, cu toate acestea, fotografia a fost editată și semnată de organul de cercetare penală C.M. adăugându-se mențiunea falsă că <Prețul total este de 4500 Euro> și mențiunea falsă că <artefacte sunt provenite din situl arheologic Bulbuc – Pietrele Bulbucului>, în condițiile în care această zonă a fost clasificată ca zonă cu patrimoniu arheologic numai după un an de zile de la data când descoperirea a fost intens mediatizată ca fiind un fapt pozitiv și imprevizibil, raportat la zona necunoscută din punct de vedere arheologic unde au fost găsite întâmplător artefactele”, mai susține bărbatul acuzat de „braconaj arheologic”.

Raport de constatare muzeografică a artefactelor, întocmit de un „expert” care nu figurează în Registrul experților

În anul 2017, C. P. , arheolog specialist, a fost solicitat să efectueze un raport de constatare asupra unui număr de 135 de artefacte arheologice ridicate în urma unor percheziții domiciliare efectuate în 20 noiembmrie 2014. În urma analizei obiectelor, acesta a concluzionat că piesele analizate sunt artefacte autentice și provin din nouă situri arheologice de diverse perioade.

„În cea mai mare parte, atât pe baza declarațiilor martorilor cât și a caracteristicilor specifice, ele provin din situl arheologic de la Craiva – Piatra Craivii, monument istoric de categorie A în vreme ce alte artefacte au ca proveniență Bulbuc „Piatra Mare/Piatra Mică”, Inuri. Foarte posibil, mai ales cele de epocă romană și premodernă, să fi fost sustrase din zona actualului oraș Alba Iulia. În fine, valoarea estimată a pieselos depășește suma de 21.000 RON”, se precizează în raportul întocmit de arheologul C. P. .

Potrivit Ministerului Culturii și Identității Naționale, singurii care au calitatea să facă expertize pentru instanțele judecătorești și notari publici, la solicitarea acestora, sunt specialiștii înscriși în Registrul experților.

„Domnul C. P. nu figurează în Registrul experților, drept care, nu are calitatea de a întocmi, semna și ștampila rapoarte de expertiză în vederea clasării bunurilor culturale mobile”, au transmis reprezentanții ministerului în luna mai 2019, în urma unei solicitări.

„Prin probele noi administrate în fața instanței de judecată, subsemnatul am demonstrat faptul că autorul înscrisului intitulat „Raport de constatare muzeografică”, nu este angajat al Muzeului Național de Istorie a României (M.N.I.R.) sau al Ministerul Culturii și Identității Naționale, este doar administrator al unui SRL cu sediul în Mun. Sibiu, nu are calitatea de specialist (atestată conform legii), nu are calitatea de a cerceta, de a stabili autenticitatea, de a evalua și de a clasa „artefactele arheologice”, nu are calitatea de expert (judiciar sau extrajudiciar) și nici nu a fost acreditat în acest sens de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor”, susține bărbatul acuzat de „braconaj arheologic”. 

O parte din bunurile ridicate cu ocazia perchezițiilor, „așa-zis artefacte” – confecționate artizanal de bărbat

„O mare parte dintre bunurile așa-zis sustrase de mine din situri arheologice, sunt de fapt obiecte confecționate artizanal, lipsite complet de orice valoare.

Sabia care apare în prim-planul planșelor foto este confecționată dintr-o macetă veche la care a fost adăgat un mâner transversal din tablă, săgeata cea mare este de asemenea confecționată de mine dintr-un cui la care am atașat două <aripioare> sudate, cornul de cerb prezentat în rechizitoriu ca fiind preistoric (4500 BC) este de fapt mânerul de la cuțitul meu de vânătoare, un inel de argint așa-zis sustras de la cetatea Piatra Craivii este făcut de subsemnat dintr-o foiță de argint îndoită după deget”, susține L.D.V..

„În ceea ce privește restul de artefacte, acestea au fost descoperite în afara oricărui sit arheologic și predate muzeului alba (MUNAI) în termenul legal de 72 de ore.

Multe dintre așa-zisele bunuri de patrimoniu sunt de fapt moderne, lipsite complet de valoare, însă conform raportului de constatare muzeografică exclus de instanță, toate au fost catalogate dacice și provenind din situri arheologice”, mai susține acesta.

Procesele verbale de cercetare la fața locului, falsificate și folosite ca probe în dosar

„Procesul verbal din data de 01.04.2014 cât și cel din 12.11.2014 au fost falsificate cu bună știință de către organul de cercetare penală C. M., care folosindu-se de imagini nereale, a indicat prezența a 20-30 de gropi de aprox. 60-80 cm în diametru, cu mențiunea că acestea ar fi fost săpate de către subsemnat. (…)

Locul așa-zisei cercetări este cu totul altul decât cel menționat în cuprinsul său, nicidecum în situ arheologic Piatra Craivii, ci la Piatra Sfredelașului, situată la aprox. 6 km distanță de cetatea dacică. Suspiciunile mele au început observând frunzele de stejar vizibile în fotografiile anexă care acopereau respectivele gropi, deoarece în situl arheologic de la Piatra Craivii nu există arbori de stejar, ci doar fag”, susține bărbatul. 

În argumentarea afirmațiilor, acesta a prezentat mai multe imagini făcute în zona respectivă, confirmate de către Serviciul Public Salvamont Alba și Primăria comunei Ighiu ca fiind efectuate la Piatra Sfredelașului și nicidecum în situl arheologic de la Piatra Craivii.

„Aceste două procese verbale falsificate, respectiv cel din data de 01.04.2014 cât și cel din 12.11.2014 sunt menționate expres ca probe în rechizitoriul întocmit de către procuror fără absolut nicio verificare a probelor, prin simpla preluare a acestora, ca de altfel și a tuturor propunerilor organului de urmărire penală (polițist).

Solicit Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție verificarea semnăturilor tehnicianului criminalist cât și a fotografiilor judiciare în format electronic aferente tuturor celor 3 procese – verbale de cerere/reconstituire și compararea lor cu fotografiile subsemnatului, respectiv cele care au fost confirmate de către Serviciul Public Salvamont Alba și Primăria Ighiu”, mai precizează bărbatul, în plângerea trimisă către Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Rechizitoriul, returnat pentru refacerea cercetărilor

Cauza a fost trimisă în judecată în 2018 şi se referă la infracţiuni de furt calificat, acces ilegal cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic şi introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile într-un centru de arest, săvârşite de un bărbat (E. D. L., 39 ani) în mai multe situri arheologice de pe raza judeţului Alba şi în arestul IPJ Alba.

Cazul datează din noiembrie 2014. Atunci au fost efectuate 5 percheziţii domiciliare, ocazie cu care au fost identificate o sabie, mai multe vârfuri de lance, obiecte de podoabă, obiecte de harnaşament despre care s-a spus la vremea respectivă că sunt din perioada dacică şi medievală.