Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza: Povestea Micii Uniri. Cine a fost Moș Ioan Roată în realitate

Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre momentele extraordinar de importante din istoria statului român modern. 

Principatele Unite Moldova și Țara Românească, denumite uzual Principatele Române Unite, au reprezentat un stat format prin unirea dintre Principatele Dunărene Moldova și Țara Românească în perioada 1856–1862, printr-un proces inedit.

Este vorba despre constituirea, în 1859, a uniunii personale prin alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza.

Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova Occidentală, precum și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail).

Unirea politică dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1866, stat ce avea să devină independent în 1878 și să fie proclamat regat în 1881.

• Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza a avut loc în secolul al XIX-lea și a reprezentat un eveniment semnificativ în istoria României. Iată câteva aspecte importante despre acest moment:

Perioada: Unirea a avut loc în 1859. Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Principatelor Moldova și Țara Românească în același an, fiind prima persoană care a condus ambele principate.

Alegerile: Cuza a fost ales domnitor în urma alegerilor desfășurate în cele două principate. Prin alegerea lui Cuza în ambele state, s-a deschis calea pentru unirea efectivă a celor două teritorii.

Unirea de facto: La 5/17 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1859, a fost ales domnitor al Țării Românești. Prin aceste alegeri, s-a realizat unirea de facto a celor două principate sub conducerea aceluiași domnitor.

Acordurile de la Paris: Procesul de unificare a fost recunoscut la nivel internațional prin Acordurile de la Paris din august 1858 și prin acceptarea alegerii lui Cuza în ambele principate.

Proclamația Unirii: La 5/17 ianuarie 1862, Cuza a emis Proclamația Unirii, prin care a oficializat unirea celor două principate sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Abdicarea lui Cuza

În 1866, Cuza a fost forțat să abdice ca urmare a opoziției din partea unor cercuri conservatoare. După abdicare, s-a instaurat un principat al domnitorului Carol I al României, care a fost proclamată ca stat independent la 9/21 mai 1877.

Ca urmare a tensiunilor tot mai mari create de conservatori (ostili lui Cuza din cauza reformei agrare) şi liberali-radicali (nemulţumiţi de felul său autoritar de conducere a statului), la 10/11 februarie (22/23) 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să semneze actul de abdicare.

În el se afirma că potrivit ”dorinţei naţionale” depunea ”cârma guvernului în mâna unei Locotenenţe Domneşti şi a Ministerului ales de popor”, potrivit lucrării ”Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

Alexandru Ioan Cuza şi-a petrecut restul vieţii în exil.

S-a retras la Viena, apoi la Florenţa, şi a murit în Germania, la Heidelberg, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

A fost adus în ţară şi înmormântat în comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial osemintele sale au fost aşezate în biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Unirea Principatelor sub Cuza a fost un pas important în direcția formării statului național român modern și a pregătit terenul pentru proclamarea României ca regat independent mai târziu.

Unirea Principatelor Române: cine a fost Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad, în Moldova. Era fiul ispravnicului Ioan Cuza, proprietar de pământ în județul Fălciu, și al Sultanei, membră a familiei de origini fanariote Cozadini.

A studiat la școli din Iași, Paris și Viena, iar apoi a urmat studii militare în Franța.

Carieră militară: A avut o carieră militară notabilă și a luptat în diverse conflicte, inclusiv în timpul Revoluției de la 1848 din Țările Române.

Domnitor al Moldovei și Țării Românești: Cuza a fost ales domnitor al Moldovei în ianuarie 1859 și, ulterior, în același an, a fost ales și domnitor al Țării Românești.

Unirea Principatelor: La 5/17 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1859, a fost ales domnitor al Țării Românești. Prin aceste alegeri, s-a realizat unirea celor două principate sub conducerea aceluiași domnitor.

Reformele lui Cuza: În timpul domniei sale, Cuza a inițiat o serie de reforme, inclusiv reforme agrare și administrative. A încercat să reducă puterea boierilor și să implementeze măsuri pentru modernizarea țării.

După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne:

• secularizarea averilor mănăstirești (1863),
• reforma agrară (1864),
• reforma învățământului (1864),
• reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.

Opoziția: Reformele lui Cuza au stârnit opoziția unor forțe conservatoare, iar în cele din urmă, în 1866, a fost forțat să abdice sub presiunea unei revolte. A plecat în exil în Italia.

Moarte: Alexandru Ioan Cuza a murit la 15 mai 1873, la Heidelberg, Germania.

Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza: Personajul istoric Moș Ion Roată

Moş Ion Roată, ţăranul din Câmpuri care a fost ales reprezentant al clăcaşilor în Adunarea Ad-hoc şi a votat unirea Principatelor Române, a intrat în istorie cu ajutorul poveştii lui Ion Creangă.

Însă omul Ion Roată a murit sărac şi în uitare. O dovedesc documentele vremii, o spun şi reprezentanţii Muzeului Vrancei, cei care administrează casa memorială ce îi poartă numele.

„Moş Ion Roată este important nu doar pentru Vrancea, ci pentru întreaga Românie, ca un simbol al vremurilor sale.

Înaintea Unirii, după Războiul din Crimeea, statele occidentale au vrut să facă din Ţările Române un stat puternic în faţa expansiunii ruseşti.

Şi atunci ne-au susţinut pe noi să ne unim, iar pentru a da acestei uniri un aspect de voinţă a maselor, au venit cu ideea unei consultări populare.

Şi pentru a nu întreba doar boierii, pentru a-i convinge pe turci şi pe ruşi că e dorinţa poporului, au invitat în Divanele Ad-hoc şi reprezentanţi ai ţăranilor din judeţele Moldovei şi Munteniei.

În acest context a ajuns Ion Roată, clăcaş pe moşia Câmpuri, moşia unui boier din Focşani, deci nu un ţăran liber, în Divanul Ad-hoc.

Şi l-au chemat la Iaşi, împreună cu ceilalţi reprezentanţi, l-au îmbrăcat, l-au aranjat şi cel mai probabil i s-a sugerat ce să spună. Moş Ion Roată a înţeles ce i s-a explicat şi a făcut partea sa.

Dar ce este cu adevărat spectaculos este ceea ce s-a întâmplat mai apoi la Iaşi.

A fost votată Unirea celor două Ţări române, dar la Iaşi s-au întâlnit ţăranii din toate judeţele şi au avut ocazia să vorbească unii cu alţii, să se descopere, să afle, pentru că vă imaginaţi că acum 150 de ani nu erau mijloace de comunicare performante, să afle că problemele lor erau aceleaşi.

Şi pentru ţăranii din Putna, şi pentru cei din Botoşani, din Tutova sau alte ţinuturi ale Moldovei. Iar după ce au votat Unirea şi dregătorii i-au trimis acasă, ţăranii nu au vrut să plece din Iaşi şi au organizat chiar un fel de acţiune civică pentru a-şi cere drepturile.

Ce voiau ei? Voiau pământ. Astfel încât aceşti ţărani au fost arestaţi şi trimişi cu jandarmi, în lanţuri, în judeţele lor.

Ion Roată a fost dat în primire ispravnicului de judeţ şi mai apoi trimis la Câmpuri şi eliberat numai după ce i s-a pus în vedere să nu se mai revolte.

Practic, oamenii puternici ai vremii l-au folosit, dar când acesta şi-a cerut drepturile sociale, când a cerut pământ, i-au spus că nu e momentul pentru acest lucru.

Acestea sunt lucruri care se cunosc mai puţin. Comuniştii au făcut din Moş Ion Roată o conştiinţă socială, dar imaginaţi-vă că ţăranii trăiau rău şi înaintea de unire, au trăit rău şi după”, a povestit managerul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă.

Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza: cel mai cunoscut țăran a murit sărac

Episodul arestării lui Ion Roată este documentat şi consemnat şi în ”Monografia comunei Câmpuri”, scrisă de Costică Drîstaru Andreiaşu şi Doina Sturzu Năstase, care ne dezvăluie, printre altele, faptul că cel mai cunoscut ţăran al Vrancei a murit sărac.

„La 26 octombrie 1857, alegătorii din Focşani trimit în Divanul Ad-hoc de la Iaşi doi delegaţi din partea orăşenilor, iar ca deputat al ţăranilor pontaşi pe Ion Roată. La 6 ianuarie 1858, Ion Roată trimite unui prieten o scrisoare prin care îl înştiinţa despre dezbaterile din Divanul Ad-hoc, în care scria că ‘într-o lună sau două o să cadă boierescul’, şi ‘omul o să fie domnitor în casa lui’.

Descoperind scrisoarea, poliţia îl arestează la Iaşi şi îl trimite sub escortă la starostie. Abia pe 17 februarie este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că ‘numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii’.

Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat.

La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…)

După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie”, aflăm din ”Monografia comunei Câmpuri”.

Mica Unire: Cine a fost Moș Ion Roată cel real. Povestea din arhive

Foarte probabil, astăzi Moş Ion Roată nu ar fi fost celebru dacă Ion Creangă nu ar fi cules povestea sa.

Ion Creangă a făcut din el un personaj de poveste, a intrat în mentalul colectiv, iar lumea a cunoscut mai multe despre ţăranul pe care ulterior Mihai Eminescu l-a numit cel cu „ghîdilici la limbă”, referindu-se la faptul că acesta „spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormonea cineva la inimă”.

Aşa se face că astăzi cunoaştem mai mult despre omul din poveste decât despre povestea lui Ion Roată din arhive.

Aflăm din documentele de arhivă mărturii importante ale votului dat la alegerea acestuia în Divanul Ad-hoc, dar şi despre căsătoria ţăranului de la Câmpuri.

„Un document edificator aflat în depozitele Serviciului Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale prezintă date despre viaţa familială a celui poreclit Moş Ion Roată, susţinătorul cel mai simplu, dar şi cel mai înţelept al Unirii Principatelor, prin alegerea sa ca deputat pontaş din partea districtului Putna şi prezent la lucrările Adunării Divanului Ad-hoc al Moldovei.

Moș Ioan Roată, neștiutori de carte

Actul de căsătorie din anul 1869 luna decembrie (în mediul rural, căsătoriile se încheiau în special pe perioada anotimpului de iarnă, când nu era sezon de muncă la câmp), între Năstase Roata în etate de 28 de ani, de profesie cultivator, născut şi domiciliat în comuna Câmpurile la anul 1841, fiu major al lui Ion Roată, în etate de 62 de ani (acesta fiind moşul Unirii Principatelor, care avea, la 1869, 62 de ani, anul naşterii sale fiind 1807, aşa cum se ştie din toate studiile şi materialele) şi al doamnei Măriuţa Ion Roată, în etate de 52 de ani, deci cu 10 ani mai tânără decât Moş Ion Roată.

Meseria lui Ion Roată era trecută aceea de cultivator, iar el cu soţia figurau ca domiciliaţi în Câmpurile.

Cei doi au fost de faţă şi au consimţit ca fiul lor să ia în căsătorie o anume domnişoară Maria Pleşu.

Documentul este semnat prin punere unui x, atât Ion Roată, cât şi soţia Măriuţa, dar şi fiul său, Năstase Roată, şi noua soţie a acestuia, părinţii soţiei şi toţi martorii.

Fapt care dovedeşte, fără nici o tăgadă, că deputatul pontaş al judeţului Putna, Ion Roată, cunoscut prin efectul anecdotelor lui Creangă ca Moş Ion Roată, era total neştiutor de carte, dar suficient de isteţ în ochii cetăţenilor judeţului ca pe 14 iulie 1857, cu 12 ani mai înainte de această căsătorie a fiului său, să fie ales deputat al Divanului Ad-hoc al Moldovei printr-un vot acordat într-un cerc restrâns de şapte alegători direcţi, el nefiind alegător, dar totuşi a adunat cinci din cele şapte voturi.

Numirea sa este comunicată la Ministerul de Interne al Moldovei de către starostele prefect Iordache Pruncu, maleficul anti-unionist care respecta o sarcină de serviciu, dar îl introduce pe Ion Roată în manualele de istorie ca personaj pozitiv în comparaţie cu el”, a declarat, pentru Agerpres, Florin Dârdală, cercetător la Arhivele focşănene.

În arhive se mai păstrează şi alte documente în care apare numele acestuia, dar actul de deces al ţăranului s-a pierdut.

„La Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale se mai află încă o căsătorie a altui vlăstar al lui Moş Ion Roată, anume Neculai Roată, din anul 1876, pe când moşul Unirii se apropia de 70 de ani.

Actul de deces al lui Moş Ion Roată s-a pierdut, dar se consemnează în diverse tratate istorice că a decedat în anul 1882.

Se mai aminteşte prin acestea că a participat la lucrările de Reformă agrară (reforma lui Cuza) în comuna Câmpurile şi plasa Zăbrăuţi şi că a murit sărac şi fără niciun ajutor de la nimeni. Doar Kogălniceanu s-a mai interesat într-o perioadă de el”, susţine Florin Dârdală.