Ziua Internațională a Oraşelor, marcată în data de 31 octombrie. Când și cum au apărut aceste forme de locuire

Ziua Internațională a Oraşelor este marcată în fiecare an în data de 31 octombrie, sub genericul „Better City, Better Life”.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat, în decembrie 2013, Rezoluţia 68/239, prin care a desemnat ziua de 31 octombrie drept Ziua mondială a oraşelor, cu scopul de a promova interesul comunităţii internaţionale pentru urbanizarea globală, de a promova cooperarea între ţări în abordarea provocărilor urbanizării şi de a contribui la dezvoltarea urbană durabilă în întreaga lume.

Până în 2009, procentul oamenilor care locuiau în zonele rurale era mai mare decât cel al locuitorilor zonelor urbane. Astăzi, 55% din populaţia lumii trăieşte în oraşe, nivelul de urbanizare estimat că va atinge aproape 70% până în 2050.

O mare parte din creşterea populaţiei urbane va avea loc în Asia şi Africa, în special în China, India şi Nigeria, unde ratele natalităţii rămân ridicate.

Prima celebrare a Zilei mondiale a oraşelor a avut loc în Shanghai, China, la 31 octombrie 2014, şi a avut tema „Leading Urban Transformations”, potrivit Agerpres.

Ziua Internațională a Oraşelor: Cum și când au apărut orașele

Orașele au apărut acum aproximativ 10.000 de ani, ca rezultat al dezvoltării agriculturii și creșterii densității populației.

Primele orașe au luat naștere în Orientul Apropiat, în regiuni fertile din Mesopotamia, Egipt, Valea Indusului și China, unde au fost posibile stabilirea unor așezări permanente și surplusul de alimente. Iată o privire asupra principalelor etape care au condus la formarea primelor orașe:

Revoluția Neolitică (10.000-3.000 î.Hr.): În această perioadă, oamenii au început să treacă de la viața nomadă de vânători-culegători la o viață sedentară, bazată pe agricultură.

Aceasta a permis formarea unor așezări permanente și a generat surplusuri alimentare, ceea ce a sprijinit creșterea populației.

Primele așezări mari, cum ar fi Çatalhöyük (actualul Turcia) și Jericho (în Palestina), aveau trăsături asemănătoare orașelor, dar erau încă mici și fără infrastructura complexă a orașelor antice.

Apariția Primelor Orașe (aprox. 3.500 î.Hr.): Primele orașe adevărate s-au format în Mesopotamia (actualul Irak) în jurul anului 3.500 î.Hr., în special în regiunea Sumer, unde orașe precum Ur și Uruk au devenit centre de putere, religie și comerț.

Aceste orașe aveau structuri sociale complexe, specializări economice și politice, și infrastructură dezvoltată, inclusiv temple și ziduri de apărare.

Orașele din Egipt și Valea Indusului (3.000-2.000 î.Hr.): În Egipt, orașe precum Memphis și Theba au crescut în importanță în jurul anului 3.000 î.Hr., odată cu unificarea politică a regatului și centralizarea religioasă.

În Valea Indusului (actualul Pakistan și nord-vestul Indiei), orașe ca Harappa și Mohenjo-Daro au apărut între 2.500 și 2.000 î.Hr., fiind unele dintre primele așezări cu un sistem de canalizare urbană și planificare urbanistică.

În China, primele orașe au apărut în jurul anului 1.600 î.Hr. în timpul Dinastiei Shang, iar orașe ca Anyang au devenit centre administrative și religioase.

În Europa, așezările s-au dezvoltat mai lent; unele dintre primele orașe cunoscute din această regiune, precum Atena și Roma, au apărut între 1.000 și 500 î.Hr.

În Evul Mediu, orașele au început să se dezvolte mai rapid în Europa datorită comerțului și influenței religioase.

Revoluția industrială din secolele XVIII-XIX a dus la o explozie urbană în Europa și America de Nord, odată cu creșterea industriei și infrastructurii de transport.

Orașele au apărut în momente și locuri diferite ale lumii, în funcție de condițiile geografice și culturale locale, dar toate au reprezentat centre de activitate economică, inovare și cultură, devenind fundamentul civilizațiilor umane.