2 februarie: Confruntarea cu Securitatea a fraților Șușman în Apuseni. Au preferat să ardă de vii, decât să se predea

Se împlinesc 62 de ani de la confruntarea cu Securitatea a doi membri ai rezistenței din Munții Apuseni. În noaptea de 1-2 februarie 1958, în satul Tranişu, comuna Valea Drăganului – Teodor jr. și Avisalon Șușman, încercuiți de Securitate, au preferat să ardă în șura în care se adăposteau și care era asediată, decât să se predea.

În regiunea Huedinului, a activat în primul deceniu al „republicii populare” unul din cele mai longevive grupuri de rezistenţă armată anticomunistă. Aceasta se datorează atât mediului geografic (o zonă montană), cât şi tipului de populaţie (munteni învăţaţi cu libertatea, foarte mulţi dintre ei fiind greco-catolici). Iniţiatorul său a fost Teodor Şuşman, un ţăran înstărit din comuna Răchiţele, judeţul Cluj, membru (sau simpatizant) al Partidului Naţional Liberal, intrat în conflict cu Partidul Comunist imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Om deosebit de influent în satul său, Şuşman senior a luat calea munţilor în momentul în care, în august 1948, a intervenit în favoarea fiilor săi mai mari, Teodor junior şi Visalon. Aceştia aveau să fie urmaţi în munţi de un frate mai mic, Traian. Cu toţii porneau practic pe un drum fără întoarcere.

Zona de acţiune a grupului s-a extins, practic ei circulând între Huedin şi Munţii Bihariei. Pentru a supravieţui, partizanii stăteau în timpul verii în munţi, iar în timpul iernii se dispersau, găsindu-şi adăpost la susţinătorii lor în diverse localităţi. În anii 1950-1954, partizanii s-au implicat în acţuni care au iritat autorităţile, împotriva lor fiind trimise efective importante de Securitate, în acelaşi timp numeroşi localnici fiind forţaţi să devină informatori, aceasta şi cu scopul de a contrabalasa susţinerea de care se bucura Teodor Şuşman.

Pentru a le zdruncina moralul celor plecaţi în munţi, autorităţile au luat măsuri împotriva familiilor rămase în sate. Spre exemplu, familia lui Teodor Şuşman a fost practic distrusă: soţia a murit din cauza torturilor la care a fost supusă şi a unei boli netratate, unii din copiii săi au devenit fugari, în vreme ce alţii au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi şi închişi sau deportaţi. Cel mai probabl toate acestea, precum şi represiunea brutală şi extinsă a Securităţii asupra consătenilor săi din Răchiţele l-au determinat pe Teodor Şuşman senior să se sinucidă în decembrie 1951, chiar în comuna sa.

Pentru a supravieţui mai uşor, în 1952 partizanii s-au împărţit în două grupuri, unul dintre ele fiind format din fraţii Teodor junior şi Visalon Şuşman. Primul grup a fost lichidat în iulie-august 1955, iar cel de-al doilea în februarie 1958. Fraţii Şuşman au refuzat să se predea în momentul în care au fost înconjuraţi de Securitate, preferând să ardă de vii.

Susţinătorii lor au făcut cunoştinţă din plin cu inumanele metode ale Securităţii şi au umplut Gulagul românesc.

Text de Dorin Dobrincu pentru prezentarea grupului Șușman, Muzeul Sighet: Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă în munţi

sursă: memorialsighet.ro