A treia Adunare Naţională de la Blaj. Semnificaţii istorice pentru ziua de 14 septembrie, cu 167 de ani în urmă

Data de 14 septembrie marchează evenimentul de acum 167 de ani, când, la Blaj, a avut loc a treia Adunare Naţională, în cadrul căreia zeci de mii de participanţi au respins “uniunea” Transilvaniei cu Ungaria. Tot atunci, a început formarea unei armate revoluționare române, după modelul roman.

Anterior, în perioada 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare de la Blaj, la care au participat 30.000-40.000 de oameni, majoritatea țărani.

Adunarea a adoptat programul de revendicări cu carácter democratic, abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului şi a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română.

Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoașterea de către guvernul revoluționar ungar a egalității în drepturi a românilor cu celelalte popoare, nesatisfacerea revendicărilor lor sociale și votarea de către Dieta din Cluj a încorporării Transilvaniei la Ungaria au determinat dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și maghiarilor.

Între 15 și 25 septembrie 1848 a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției maghiare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor transilvăneni a condus la un război civil, oprit doar prin intervenția rusă efectuată la cererea Vienei în 1849.

Avram Iancu, conducător al Revoluției române din Transilvania de la 1848-1849 și al armatei populare din Transilvania, a avut o contribuție semnificativă, în septembrie 1848, în cadrul celei de-a treia adunări a românilor de la Blas, la adoptarea unui nou program revoluționar care cuprindea: schimbarea așezămintelor sociale și politice din Transilvania prin recunoașterea națiunii române și reprezentarea ei proporțională în toate verigile de conducere, respectarea autonomiei Transilvaniei, constituirea unui guvern reprezentativ, respingerea uniunii silite cu Ungaria, acceptarea constituției liberale austriece din 25 aprilie 1848.

În același timp, a trecut la formarea armatei revoluționare române, după modelul roman. Cele 15 legiuni românești erau alcătuite din tribunate și centurii și urmau să controleze întreaga Transilvanie. Desemnat prefect al Legiunii ”Auraria Gemina”, a trecut la respingerea atacurilor maghiare pe linia Mureșului.

Intrarea trupelor maghiare, conduse de generalul polonez Iosif Bem în Transilvania, a determinat restrângerea zonei controlate de legiunile românești. În zona Munților Apuseni, trupele de invazie s-au lovit de rezistența eroică a românilor conduși de Avram Iancu. Astfel, colonelul F. Kemeny nota: ”țăranii se bat mai bine decât soldații lui Puchner (austrieci). Dacă-i goneam de pe un deal, fugeau cu schimbul pe celălalt. A-i învinge în chipul acesta e cu neputință”.

După semnarea ”Proiectului de pacificare” cu liderul revoluției maghiare Lajos Kossuth (2/14 iul. 1849), luptele au încetat, dar, din punct de vedere militar, zarurile fuseseră aruncate. Trupele imperiale erau în Transilvania, iar cele țariste înfrângeau la Șiria ultimele rezistențe maghiare. La scurt timp, autoritățile imperiale cereau dezarmarea gărzilor naționale române, iar în 1851-1852 vor dizolva și regimentele grănicerești.

surse: agerpres, wikipedia