Catedrala Încoronării din Alba Iulia. Istoria celui mai importat monument, simbol al unității naționale

Orașul Marii Uniri adăpostește nenumărate monumente care ne reamintesc de istoria și cultura României. Orice vizită la Alba Iulia nu se poate încheia fără a vedea simbolul reîntregirii neamului, Catedrala Reîntregirii, lăcașul de cult ridicat pentru încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria și care poartă poartă hramul „Șfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. În data 8 octombrie s-au împlinit 95 de ani de la sfințirea Catedralei Încoronării din Alba Iulia,

Construcția impresionatului monument de aproximativ 60 de meri a început la scurt timp după Unirea Transilvanei cu România, mai exact în primăvara anului 1921 și a fost făcută după planurile arhitectului D.Gh Ștefănescu, sub conducerea inginerului Tiberiu Eremia.

Catedrala Rîntregirii este componenta principală a ansamblului de domină latura de vest a Cetății Alba Carolina.

Sfințită la 8 octombrie 1922, Catedrala a fost ridicată în circa un an și jumătate, cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării Regelui Ferdinand și Reginei Maria, ale căror portrete pot fi admirate la intrarea în lăcașul de cult.

Piatra de temelie a fost pusă în 28 martie 1921, a doua zi de Paște, șantierul fiind vizitat o lună mai târziu, în 27 aprilie, de Ferdinand și Maria, cu scopul de constata stadiul lucrărilor executate.

Având ca model biserica domnească din Târgoviște lăcașul din Alba Iulia evocă, prin monumentalitate, una din creațiile de vârf ale arhitecturii medievale românești.

Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. În nișele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură cu inscripții comemorative ce ne amintesc de patru evenimente importante: „ Tiparirea Noului Testament de Mitropolitul Simeon Ștefan la 1648” „Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazu, Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan; Refacerea unității spirituale a românilor.

Catedrala este înconjurată de o incintă dreptunghiulară, cu două pavilioane mari în partea de est și două pavilioane în partea de vest, legate între ele prin galerii de acces sprijinite pe coloane și arcade duble, decorate cu frize și ancadramente florale și geometrice. Decorația exterioară a catedralei prezintă un brâu în torsadă și un registru de ocnițe. Sub streașină se remarcă un brâu cu motive florale. Aceleași motive încadrează și ferestrele.

Naosul este dominat de cupola centrala, susținută de patru stâlpi octogonali placați în marmură, iar în exterior se înalță cele trei turle octogonale, luminate, de către opt ferestre, cu acoperiș în forma de bulb și cu câte o cruce metalică deasupra lui.

Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleași motive decorative de inspirație brâncovenească.

Planul bisericii este de tip bizantin în formă de cruce greacă înscrisă, prezentând analogii cu vechea biserică a lui Mihai Viteazul din 1597 și, de asemenea, cu biserica Curții Domnești din Târgoviște.

Pictura murală, de origine bizantina, a fost realizata în tehnica frescă de cunoscutul pictor Costin Petrescu și ucenicii săi, și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale.

În cupola centrală este pictat Iisus Pantocrator, pe bolta absidei altarului chipul Maicii Domnului și alte scene biblice, iar de o parte și altă a iconostasului sunt așezate icoanele mai recente ale sfinților ierarhi, Mitropolitii Sava Brancovici (1656-1683) și Ilie Orest (1640-1642), ale Cuvioșilor Marturisitori Visarion, Sarai, Sofronie de la Cioara și a Mucenicului Oprea Nicolae (canonizati în catedrală în anul 1955), care au sprijinit lupta românilor din Transilvania pentru cucerirea drepturilor lor și-au luptat pentru ortodoxie în secolul al XVIII-lea.

De o parte și de alta a intrării apar portretele suveranilor României Mari – regele Ferdinand I Intregitorul și regina, Maria – subliniind cu aceasta semnificația istorică a edificiului. O data cu lucrarile de renovare a bisericii în 1993, cu prilejul a 75 de ani de la unire, a fost restaurată și pictura, de către pictorii Nicolae Sava, Dimitrie Banica și Grigore Popescu.

Tot atunci, vechile clopote turnate din bronz de tun din primul război mondial, în greutate de la 400 de kilograme până la o tonă și jumătate, au fost demontate, fiind expuse în cadrul muzeului Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, și înlocuite cu altele lucrate în Austria.

Noile clopote, din care cel mai mare este o donație a unei familii din Târgu Mureș, au fost executate la un atelier specializat din Innsbruck, Austria.

Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Alba