Comunicat Raul Chiriac: Școală, stradă și spital. Șansa dezvoltării României stă în capacitatea de a investi în infrastructură (P)

Viziunea pe termen lung, predictibilitatea și eficiența sunt principii ale unei administrații eficiente, care pune pe primul loc dezvoltarea comunității. Investițiile în infrastructura locală sunt indicatori ai sănătății unei comunități și al modului în care aceasta alege să se raporteze la viitor.

Ca parte a acestui joc, mă uit cu interes la evenimentele politice curente, la discuțiile pe marginea fiscalității ca resort al corectitudinii și echilibrului, la eforturile de a stabili, în perspectivă, o cale de urmat care să asigure cel mai important aspect al dezvoltării: predictibilitatea. Numai că, dincolo de impactul unor măsuri, este necesar să începem să vorbim despre nevoile comunităților în raport cu filozofia de dezvoltare a unei unități administrativ-teritoriale.

Fiecare dintre noi, implicați în politică sau nu, parte a mecanismului decizional sau executiv, obișnuim să ne uităm la lume și la viața comunității și prin prisma profesiei pe care am dobândit-o cu efort și dedicare de-a lungul anilor.

În această paradigmă ce poate fi considerată uzuală, inginer fiind, mă uit la dezvoltarea comunităților ca la un proiect care depinde de câteva aspecte tehnice. Voi rezuma abordarea mea la conceptul de școală, stradă și spital, corelat cu factorul demografic. Acesta, ne place sau nu, va influența major viețile și deciziile noastre în următorii 20-25 de ani.

La bază, conceptul de școală, stradă și spital asigură coloana vertebrală a filozofiei administrative.

Fără investiții în infrastructura de acest tip, nu există conectivitate, nu există atractivitate, funcționalitate, și în cele din urmă, nu există nici dezvoltare. Aici nu mă refer doar la întreținerea infrastructurii, care în multe cazuri este învechită, uzată fizic și moral sau degradată, ci și la capacitatea administrativă de a gestiona proiectele noi de infrastructură.

Într-un context mai larg, judecăm această capacitate în raport cu ceea ce ar putea să ofere comunitățile noastre în perspectivă și nu doar raportat la nevoile curente ale comunelor, orașelor, municipiilor din România.

Sigur, o astfel de abordare pe baza potențialului și a specificului local comportă o discuție mai largă despre viitorul administrativ al României, dar conceptul de școală, stradă și spital asigură accesul comunităților la modernitate și reduce decalajele evidente de dezvoltare pe care le avem în acest moment în multe dintre regiunile țării.

Pentru mine, ca inginer, structurile simple și eficiente dau valoare unei gândiri aplicate. Drept exemple care să dovedească relația dintre dezvoltare și investițiile în infrastructură menționez Blaj, Cluj-Napoca sau Oradea, comunități care au înțeles că o infrastructură de calitate crește atractivitatea și vizibilitatea locului.

În context, realizarea Sălii Polivalente din Blaj este mai mult decât realizarea unui obiectiv de investiții dorit de administrația locală și județeană. Noua construcție reprezintă indicatorul unei viziuni administrative care înțelege că dezvoltarea depinde de acest tip de filozofie prin care creștem atractivitatea, funcționalitatea și potențialul unei zone.

La final revin cu ideea simplă și eficientă că investițiile în infrastructură sunt motorul dezvoltării în următorii ani pentru comunitățile care înțeleg să acționeze și nu să povestească despre creșterea economică a diverselor unități administrativ-teritoriale, indiferent unde se află acestea.

Raul Chiriac, PNL