Concediile la care au dreptul persoanele cu asigurări publice de sănătate: indemnizaţii, perioade şi condiţii prevăzute de lege

Dacă vă confruntați cu o problemă de sănătate, dacă simțiți că aveți nevoie de reducerea timpului de muncă sau pur și simplu de o refacere a capacității de lucru, trebuie să știți că, dacă sunteți asigurat la CNAS, aveți dreptul la mai multe tipuri de concediu, în funcție de nevoi. Astfel, orice asigurat poate beneficia de concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, de maxim 183 de zile, de concediu pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, de indemnizație pentru reducerea timpului de muncă, concediu pentru carantină sau tratament balnear sau pur și simplu pentru recuperarea capacității de muncă.

Vă prezentăm principalele tipuri de concedii:

Concediul și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă

Acesta este poate cel mai cunoscut concediu, cunoscut şi sub numele de concediu medical. Incapacitatea temporară de muncă este determinată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii.

În cazul în care asiguratul beneficiază de un astfel de concediu, indemnizația va fi suportată de către angajator din prima până în a 5-a zi de incapacitate de muncă. În cazul în care concediul este acordat pentru o perioadă mai mare de timp, începând cu a 6-a zi, ajutorul este plătit din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) până când asiguratul va fi din nou apt pentru a se ]ntoarce la muncă.

Durata maximă de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de 183 de zile în interval de un an. Totuși, de la a 91-a zi, concediul poate fi prelungit de medicul specialist până la 183 de zile, doar cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Cu toate acestea, există și anumite excepții. Uneori, acest tip ce concediu poate fi acordat mai mult de 183 de zile, în următoarele cazuri:

– în cazul tuberculozei pulmonare și unele boli cardiovasculare stabilite de CNAS se poate acorda un an, într-un interval de doi ani

– un an, într-un interval de doi ani, cu opțiunea de prelungire de până la şase luni de către medicul expert al asigurărilor sociale în cazul tuberculozei meningeale, peritoneale și urogenitale (incluzând și glandele suprarenale), pentru SIDA și neoplazii (în funcție de stadiul bolilor);

– un an și jumătate, într-un interval de doi ani, în cazul tuberculozei pulmonare operate și osteoarticulară;

– şase luni, într-un interval de doi ani, cu prelungire de până la un an în cazul altor forme de tuberculoză extrapulmonară (fiind necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale).

Există anumite cazuri când medicul primar sau cel specialist poate propune chiar și pensionarea de invaliditate dacă, la sfârșitul perioadelor de acordare a indemnizației, bolnavul nu s-a recuperat. Totuși, pentru evitarea acestei situații, pentru motive temeinice, medicul poate propune prelungirea concediului medical și cu depășirea duratei generale maxime de 183 de zile. Ulterior acestei propuneri, medicul expert al asigurărilor sociale decide fie prelungirea concediului medical (cu cel mult 90 de zile), reducerea programului de lucru, reluarea activității sau pensionarea de invaliditate.

Valoarea indemnizației pentru acest tip de concediu este de 75% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni din cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare (până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar). În cazul unor boli sau afecțiuni cum ar fi SIDA, tuberculoză, neoplazii, boală infectocontagioasă din grupa A și urgențe medico-legale, cuantumul indemnizației este de 100% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni.

Concediul si indemnizația pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă

Pentru a preveni îmbolnăvirile și în vederea recuperării capacității de muncă, asigurații pot beneficia de indemnizație pentru reducerea timpului de muncă, concediu și indemnizație pentru carantină sau tratament balnear, in funcție de programul individual de recuperare.

Indemnizația pentru reducerea timpului de muncă

Aceasta se referă la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă și se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă. Acest ajutor se acordă la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zi de concediu, fiind acordat în una sau mai multe etape.

Vaoarea brută lunară a indemnizației reprezintă diferența dintre media veniturilor lunare din ultimele şase luni și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă fără depășirea a 25% din baza de calcul.

Concediul și indemnizația pentru carantină

Acordat de obicei asiguraților care au contactat o boală contagioasă. Cuantumul brut lunar al indemnizației este de 75% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni din cele 12 luni (stagiul de cotizare) până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.

Concediul pentru tratament balnear

Asigurații care se află în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile consecutive pot beneficia și de tratament balnear și de recuperare a capacității de muncă, în baza biletului de trimitere.

Costurile unui astfel de concediu sunt suportate de către stat. Tratamentul balnear și recuperarea capacității de muncă se fac pe baza programului individual de recuperare întocmit de medicul specializat cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale (luându-se în considerare natura, stadiul și pronosticul bolii). Durata unui astfel de concediu este de 15-21 de zile, fiind stabilit de medicul curant.

Recuperarea capacității de muncă

Această recuperare este obligatorie și se realizează în unități sanitare specializate și care au contract cu casele de asigurări de sănătate. Ulterior finalizării fiecărei etape de recuperare, asigurații vor fi reexaminați medical și în funcție de rezultate, medicul expert al asigurărilor sociale poate propune medicului curant actualizarea programului de recuperare, reluarea activității sau pensionarea de invaliditate. Totuși, indemnizația nu va fi plătită în perioadele în care, din motive imputabile asiguratului, acesta nu îndeplinește obligația de a respecta programul de recuperare.

sursa: legestart.ro