Cum se sărbătorea 23 august la Alba Iulia și în țară. Amintiri din Epoca de Aur: ”Ridicam cartonașul și ieșea Trăiască Pacea”

Ziua de 23 august a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, atunci când festivitățile dedicate întoarcerii armelor împotriva Armatei Germane, în al doilea Război Mondial, deveneau de fapt unele în „cinstea” lui Nicolae Ceaușescu.

La Alba Iulia, trei locuri erau dedicate acestui tip de sărbători: Stadionul Cetate, unde să puneau în scenă regii complicate cu mii de oameni, strada din fața blocurilor M, peste pasaj, unde erau defilările și uneori zona din fața Muzeului Național al Unirii, unde se simulau spectacole artistice.

”Pe stadion aveam niște chestii colorate în mână, cartonașe am impresia, nu mai știu din ce erau confecționate. Ne aliniau, mâna pe umărul celui din față și ne ziceau cu ce parte să o ridicăm și din mulțimea aceea de oameni și pancarde se forma un mesaj.

Amintiri din Epoca de Aur

Ridicam cartonașul și ieșea: Trăiască pacea, Ceaușescu pace… cei de la școala mea le aveam pe astea cu pacea. Alții aveau alte mesaje. Făceam repetiții zile întregi ca să ne sincronizăm” spune Sebastian C. fost elev al Școlii Nr. 7.

”Am fost la repetiții toată luna august. Țin minte că făceam de la 9 la 12 pe pasaj, pe lângă parcul din Cetate. Aveam niște cartoane colorate, le purtam deasupra capului și mergeam pe stradă. Nu puteai lipsi că se strica totul. Totuși, n-am mai prins parada pentru că am plecat cu părinții la mare și altcineva mi-a luat locul. Mi-a părut cumva rău, o luam ca pe o joacă. Era 1989” este mărturia unui alt elev al perioadei.

Paul Mureșan era în 1988 pionier și elev la Alba Iulia. Atunci ar fi trebuit să apară la televizor ca membru al unui cor, deși nu știa să cânte și nu cunoștea versurile.

”În fața Muzeului, am făcut playback comunist. Știți cum e? Era muzică de  cor și noi trebuia să cântăm. De fapt, să pară că o facem. Era anul 1988 când am participat la o filmare a TVR.

Ne-au aliniat au pus muzică și ne strigau să deschidem gurile larg, să pară că știm versurile. Partidul, Ceaușescu, România și Iancule mare, Iancule tare. Astea două melodii”. Filmarea nu a fost difuzată niciodată.

”Țin minte o senzație puternică de sete. Era foarte cald și trebuia să îi ducem pe copii la aceste prostii megalomanice. Era vacanță de vară, erau la bunici sau cu părinții și noi trebuia să îi adunăm. Se conta pe numere mari, să se vadă că toată suflarea, de la mic la mare, îl iubește pe ”tovarășul”.

Să dăm bine… Ne filmau și cei de la partid sperau să iasă bine, să prindem și noi 2-3 secunde la montajul TV dedicat zilei. Nu știu să fi apărut și noi vreodată” spune fosta profesoară Maria Perța.

Ziua de 23 august era sărbătoarea națională a României înainte de 1989. Pentru demonstrațiile de pe stadioanele și bulevardele fiecărui oraș din țară, se muncea enorm sub directa îndrumare a câte unui tovarăș local cu aptitudini artistice.

Elevii, artiştii, dar şi muncitorii din uzine, cu toţii erau obligaţi să participe la demonstraţiile în cinstea cuplului dictatorial de pe 23 august.

23 august, Ziua Națională a României în perioada comunistă

23 august este important din două puncte de vedere pentru români. Pe 23 august 1939 se semnează la Moscova celebrul pact Ribbentrop-Molotov care marchează istoria europeană şi celebrul protocol secret care ne afectează în mod direct fiind vorba de Basarabia. Acest pact pregăteşte şocul psihologic din vara anului 1940 pentru români.

În al doilea rând, pe 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva foştilor aliaţi, nemţii.

Semnarea unui pact între Germania nazistă şi URSS, în 23 august 1939, a dus la declanşarea celei de a doua mari conflagraţii mondiale, iar, prin protocolul său secret, la ruperea Basarabiei din trupul României.

Schimbarea de alianţă a României, din 23 august 1944, avea să scurteaze războiul şi să readucă Transilvania de Nord în graniţele ţării, această zi devenind sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.

Era vorba, de fapt, de o înţelegere între Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală şi de Est, aşa cum stipula un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi prin care URSS îşi accentua interesul pentru Basarabia.

„Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai aceloraşi afaceri”, astfel descria momentul semnarii pactului istoricul Paul Johnson.

Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război.

România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenționat în ultimatum.

România a intrat în război în iunie 1940, iar din 1941 Basarabia s-a întors în componenţa statului român timp de încă trei ani, pentru ca după 1944 să revină URSS-ului.