Dezbatere filozofică pe străduța din fața Bibliotecii Batthyaneum: „Neajunsul de a fi nou”, cu Dan C. Mihăilescu, H.R. Patapievici și Mircea Vasilescu

Una dintre cele mai cercetate idei ale prezentului, semnificația și valoarea conceptului de „nou” a fost dezbătută la Alba Iulia de filozoful Horia Roman Patapievici, împreună cu scriitorul Dan C. Mihăilescu, moderați de Mircea Vasilescu, redactorul șef al revistei Dilema Veche. Discuția, intitulată „Despre neajunsurile de la fi nou”, a avut loc pe străduța din fața Bibliotecii Batthyaneum, care s-a transformat într-un inedit auditorium pentru aproximativ 200 de oameni, veniți să asiste la dezbaterea din programul Festivalului „Dilema Veche”.

„Noutatea absolută” care a devenit o valoare în ziua de azi, credința în progresul care nu se mai termină, diabolizarea prezentului, arheofilia și novofobia din timpul comunismului, care a dus la diabolizarea trecutului și divinizarea noului în prezent, sunt câteva dintre ideile dezvoltate de cei trei oameni de cultură.

În discuție au fost aduși și „tinerii din ziua de azi”, dependenți de Facebook, care nu mai știu să fie singuri, vorbesc încontinuu la telefon, deși nu se întâlnesc. În acest context, Mircea Vasilescu a menționat că în câteva state din America, scrisul de mână a devenit materie opțională în școli, pe motiv că nu e eficient. Dan C. Mihăilescu a amintit „caligrafia” și câteva dintre calitățile sale incomparabile: „O literă, când iese pe o foaie, este o formă erotică. Când scriau numele zeilor, anticii își țineau respirația”.

Vechi și nou în Cetatea din Alba Iulia

De asemenea, Cetatea Alba Carolina a fost subiectul unei scurte analize din punctul de vedere al combinației dintre vechi și nou. Pentru a descrie modul în care a intervenit „noul” în Cetate, Horia Roman Patapievici spus că viziunea restituirii monumentului istoric a venit din „respect pentru trecut, cu o față îndreptată înspre viitor”. Dan C. Mihăilescu a apreciat „calitatea publicului” albaiulian și faptul că acest loc este unul dintre puținele în care „vârsta receptorilor săi a scăzut, de la 70-80 de ani la 16-17 ani”: „Este un semn foarte bun care mi-a răsturnat pesimismul că nu se mai citește în ziua de azi. Ne simțim din ce în ce mai puțin inutili”.