Două fete din Alba Iulia și o incursiune în India neturistică. Povești din spatele Bollywoodului

Mihaela Bocan este o tânără din Alba Iulia cu o pasiunea aparte: călătoriile. Nu călătoriile turistice, de vacanță, cu cazare și mâncare incluse, ci călătoriile adevărate, în care poți vedea fața ascunsă a unor locuri, poți experimenta culturi și poți învăța multe lucruri de la oamenii cu care te întâlnești, fără să-i judeci și fără să te miri cât ești tu de diferit. De altfel, modestă, inteligentă și plăcută, Mihaela a acceptat cu greu ca poveștile ei, pe care le consideră ”prea comune” să fie subiectul acestui articol.

La cei 27 de ani, tânăra din Alba Iulia a călătorit enorm, după standardele comune. Recent, împreună cu o bună prietenă, a fost în India. Cu rucsacii în spate, cele două fete au căutat mai ales zonele neturistice, care, întotdeauna spun mai mult unui călător atent, decât ar putea-o face destinațiile-capcană pentru spirit și buzunar din ghidurile turistice. 

Cu banii câștigați lucrând în SUA anul trecut, Mihaela ”nu și-a cumpărat laptop”, ci a decis să vadă partea ascunsă a unei țări pe care în general ne-o reprezentăm doar prin niște clișee, fie că vin de la Hollywood, fie că sunt made in Bollywod: sărăcie, mizerie și romantism ieftin.

Că nu este așa, că India este o țară frumoasă, spirituală, cu oameni prietenoși de la care ai ce învăța, vă invităm să citiți în textul de mai jos al Mihaelei și, mai ales, să-i vedeți fotografiile.

Două fete și curajul de a vizita India

”În India am stat doar două săptămâni și jumătate (mult prea puțin, dar deocamdată atât mi-a permis timpul). De mult timp mi-am dorit să văd această zonă a lumii, dar recunosc că a fost primul loc în care nu am vrut să merg totuși singură. Așa că m-am înhămat la drum cu o prietenă, Diana Mardari, la fel de însetată de călătorii ca și mine, bucuroase că ne-am găsit persoana potrivită cu care să facem acest lucru (și ea avusese aceleași rețineri ca și mine când a venit vorba de India, motiv pentru care nu a mers nici ea până în acel moment). Când spun persoana potrivită mă refer la faptul că atunci când pleci într-o astfel de călătorie, trebuie să te asiguri că omul de lângă tine este pe aceeași lungime de undă cu tine.

În cazul nostru, amândouă căutam experiențe autentice, doream să cunoaștem cultura și să interacționăm cu localnicii, nu să fim doar turiști trecători. Asta înseamnă să ieși puțin din zona confort, să stai în hosteluri de backpackers, să te plimbi pe străduțe în afara obiectivelor turistice, să mănânci… recunosc că dintre toate zonele în care am fost, India a fost singurul loc în care nu am încercat street food, din motive de igienă. Cu toate acestea însă am avut ocazia să stăm la localnici și să mâncăm împreună cu ei și tot ce am gustat a fost incredibil de bun. Au o varietate atât de mare de condimente și modul în care le îmbină e excelent.

Trafic auto după regula claxonului și respect pentru vaci

Primul contact cu India a fost destul de șocant. Am început în partea de nord a țării și apoi am mers spre sud (trebuie să menționez asta pentru că localnicii se simțeau ofensați dacă vorbeam de India la modul general, ea fiind împărțită în 29 de state, în care se vorbesc 25 de limbi diferite. Deci eu pot să vorbesc doar despre o mică parte a Indiei).

În partea de nord, toate simțurile îți sunt bombardate: vizual, auditiv, olfactiv… e un haos total! Dar partea cea mai interesantă e faptul că ei au ordinea lor în acest haos și totul decurge natural… în trafic parcă toată lumea este la raliu. Se depășesc ba prin stânga, ba prin dreapta, nu se ține cont de benzi sau de semafoare… mașinile, motoarele, bicicletele, căruțele și tuk-tuk-urile se iau la întrecere, singura regulă fiind regula claxonului, care este atât de folosit încât devine o reală și constantă orchestră. Singura vietate relaxată de pe șosea este vaca, ce stă sau se plimbă nestingherită de tot ce e în jur…

Ospitalitate contra gânduri bune

După ce am petrecut o zi întreagă în această atmosferă, am ajuns (după ce am urcat puțin pe jos) la un fel de templu… simplu, modest, de o parte și de alta a unei străduțe înguste din piatră.  Acolo e liniște. Până când ajungi mai aproape și auzi cum cântă, cum se roagă. Dar cu toate astea, e tot liniște… și pace… am întrebat un bărbat dacă avem voie, fete fiind (în jur văzusem doar bărbați) și cu zâmbetul pe buze suntem chemate înăuntru, unde dăm de o grămadă de oameni îmbracați în robe și pictați pe față.

Majoritatea bărbați, dar și femei, cu o expresivitate aparte.  Ni se spune că este tradiție la ei ca o familie bogată să adune oamenii mai vârstnici și mai săraci și să le ofere de mâncare și eventual ceva bani. În schimb, acei oameni le ofereau binecuvântări și gânduri bune. Suntem și noi invitate să ne alăturăm. E greu de explicat în cuvinte ce am simțit în acel moment. E unul din acele lucruri pe care trebuie să le experimentezi și care rămân în memoria afectivă. A fost una din cele mai puternice experiențe.

Prietenii din New Delhi și Mumbai

Apoi, am avut norocul că atât eu cât și Diana am avut prieteni care locuiau acolo. În New Delhi și Mumbai am fost găzduiți de prietenii ei, o experiență total aparte. Întotdeauna cunoști cel mai bine cultura când trăiești sub același acoperiș cu un localnic și îți prezintă el locurile, te duce în locuri și localuri care nu sunt turistice, dar absolut minunate.

În ultima parte a călătoriei, am mers în Goa, mai spre sud. Peisajul în acea regiune e cu totul schimbat. Multă verdeață, eram și lângă ocean, totul curat, un aer relaxat, parcă eram pe o insulă. Atunci am înțeles la ce se refereau toți când spuneau că India diferă mult de la loc la loc. Acolo am stat la părinții unei prietene, pe care îi cunoscusem doar atunci și am fost întâmpinați cu brațele deschise de prietenii ei din copilărie, deși ea nu era acolo cu noi. Un cuplu minunat și foarte spiritual. Cu ea am făcut yoga și mediație iar cu soțul ei un curs de dans contemporan, ambii studiind dansul la New York înainte să se întoarcă înapoi în Goa. Am cunoscut oameni de la care am învățat multe, care mi-au devenit prieteni, pe care îi aștept cu drag în România.

Cultura amabilității

Am fost surprinsă de cât erau de prietenoși  oamenii. Recunosc că am plecat cu o oarecare reținere, din cauza poveștilor auzite despre India. Într-adevăr, oamenii se uitau foarte insistent la noi pe stradă. Dar mi-am dat seama că oamenii sunt doar curioși. Nu există o intenție negativă. Dar este și o diferență culturală. Ei dacă sunt curioși, se uită fără nici un fel de jenă, nu consideră că este nepoliticos. Noi nu suntem obișnuiți cu așa ceva și atunci putem percepe acest lucru ca fiind amenințător, dar nu este așa.

Foarte mulți oameni ne-au ajutat chiar și atunci când nu ceream ajutorul. Spre exemplu, când am ajuns la gară să ne luăm biletele de tren, un domn a văzut că eram puțin dezorientate și a venit să ne ajute. A stat cu noi până când am completat toate documentele să se asigure că sunt în regulă și că avem biletele în mână. În tren, alți pasageri ne aminteau de câteva ori înainte să ajungem la destinație că acolo trebuie să coborâm. Aceeași atitutine am întâlnit-o peste tot. Am fost plăcut surprinsă de bunăvoința și atitudinea deschisă pe care o aveau cei mai mulți.

O călătorie fără prejudecăți

O călătorie îți oferă multe. Nu doar peisaje noi ci perspective noi. Îți deschide ochii și te face să privești totul altfel. În cazul meu, fiecare călătorie îmi reînnoiește încrederea în umanitate. Uitându-ne la știri, vedem atât de multe lucruri negative. Vedem anumite întâmplări izolate dintr-o parte a lumii, ne sunt prezentate doar lucruri care fac senzație și ne formăm păreri eronate, etichetând pe nedrept o zonă sau o nație pe baza a ceea ce ni se prezintă. Nu îți sunt niciodata prezentate părțile frumoase, pentru că nu prezintă interes dacă nu se face un ban de pe urma lor. Un exemplu pe care îl dau adesea în acest caz e România. E ca și cum o persoană străină ar lua decizia dacă să viziteze sau nu România, uitându-se exclusiv la știrile de la ora cinci.

O ieșire din zona de confort face bine

Călătorind descoperi lumea așa cum este ea. Cu bune și cu rele, dar de cele mai multe ori ai parte de surprize plăcute. Este poate cea mai bună educație și modalitate de dezvoltare personală. Pentru mine asta înseamnă fiecare călătorie, în special atunci când călătoresc singură. Aș recomanda fiecărei persoane să-și ia rucsacul în spate și să plece singur în lume măcar o dată în viață. Atunci ieși cel mai mult din zona de confort și vezi de ce ești în stare, îți testezi și îți depășești limitele. Realizezi că ești capabil de mult mai multe lucruri decât credeai. Înveți să citești mai bine oamenii și să analizezi mai cumpătat lucrurile, dar în același timp să faci “nebunii sănătoase”.

Ajungi să vezi că nu ai nevoie nici de alcool, nici de droguri si de nici un fel de substanțe ca să ai parte de adrenalină și de experiențe incredibile. Și partea cea mai bună e că te formezi în așa fel, încât toate aceste trăiri le aduci înapoi cu tine acasă și le aplici în viața de zi cu zi. Roadele unei călătorii se observă cel mai bine după întoarcerea acasă. Și îți schimbă viața înspre bine. Mult înspre bine. Am observat lucrul acesta  în toate ariile posibile, de la relația cu mine, cu familia, cu prietenii și cu străinii. Dar pentru asta trebuie să ai o minte deschisă, sa fii pregătit pentru lucruri noi, să accepți că lucrurile nu vor merge întotdeauna așa cum îți dorești. Și că acest lucru e foarte ok. E așa de ușor să călătorești! La tot pasul întâlnești oameni care sunt dispuși să te ajute cu orice ai nevoie. Așa că recomand cu căldură tuturor să meargă acolo unde au visat. E mai accesibil decât cred mulți.

Banii…

Cât despre bani… da, o călătorie poate să fie costisitoare… sau nu. Depinde de pretențiile fiecăruia. Dar nu e nevoie să ai un sac plin de bani ca să călătorești. Cele mai scumpe sunt biletele de avion dar și acelea pot fi găsite la prețuri decente dacă sunt luate din timp și ai răbdare să cauți. Apoi, depinde de pretențiile de cazare. Sunt variante foarte ieftine precum hosteluri de backpackers, AirBnb sau chiar couchsurfing, în funcție de locul în care mergi. Nu doar că sunt ieftine, dar sunt și cel mai bun mod de a cunoaște o cultură nouă, pentru că interacționezi mult cu localnici. De obicei mâncarea se găsește destul de ieftin, dacă știi să eviți restaurantele pentru turiști care au prețuri umflate. De asemenea, în funcție de zona în care ești, înveți să negociezi destul de bine prețurile

Această călătorie eu mi-am finanțat-o cu banii câștigați vara trecută în America, unde am lucrat cu programul work and travel. Am știut exact pentru ce vreau să strâng bani, așa că nu mi-am cumpărat nici laptop, nici multe haine nici toate acele lucruri pe care le cumpără majoritatea studenților. O parte i-am folosit să călătoresc prin State și o parte i-am păstrat pentru această călătorie.

În plus, când călătorești există modalitați să câștigi bani și pe drum. Multe hosteluri oferă cazare și mâncare în schimbul unui ajutor la bucătărie sau cu ce ce au nevoie. Am cunoscut oameni care lucrau așa câteva luni, după care foloseau banii respectivi să călătorească mai departe. Opțiuni sunt multe și foarte accesibile, dar aici depinde cum spuneam, de pretențiile fiecărei persoane și de disponibilitatea de a ieși din zona din confort. Cert este că merită!

Despre Mihaela și călătoriile ei

Am terminat masterul la Cluj, Psihologia Sănătății Publice și Clinice. După facultate am făcut un an pauză, atunci am călătorit singură prin America de Sud. Apoi când am fost la master am călătorit în Africa, am mers cu mașina și cu corturile din Kenya până în Namibia. Am lucrat și vizitat America anul trecut… Acum India, Bali și Flores… pe viitor mi-ar plăcea să fac o călătorie mai lungă, de cel puțin 6 luni… vreau neapărat să merg în Iran si în zona de de sud-est a Asiei, care a devenit destul de turistică dar totuși cred că merită văzută”.