EDITORIAL | Tot respectul, domnule Ioan Popa!

Credeţi-mă, rareori am auzit vorbindu-se despre binefaceri fără răsplată făcute de oameni de afaceri cu bani unor spitale, policlinici, dispensare sau puncte sanitare de prim ajutor.

În schimb, se aud, poate prea des, voci care anunţă că un nou locaş de cult va fi înălţat cu spijinul material al unor tipi cu stare care, brusc, au descoperit că poartă în suflet credinţa faţă de Dumnezeu.

L-am recepţionat recent pe un astfel de om, încremenit într-o stare de evlavie trecătoare, când declara la televizor că va investi bani frumoşi într-un edificiul religios, având pretenţia declarată să-şi vadă numele încrustat pe o placă de marmură pusă la intarea în lăcaşul de cult, eventual să-i fie pictat portretul pe unul din pereţii interiori ai bisericii.

Asta ca ştie lumea unde se încadrează meritele sale, iar imaginea publică să râmnă vie şi după ce va pleca dincolo.

Sunt în dezacord cu o asemenea mentalitate care, o spun direct, îmbolnăveşte realitatea şi, prin expunere publică, alterează credinţa şi onestitatea oamenilor normali.

Uimitor la toţi este faptul că indivizii care ies la rampă neinvitaţi şi îşi arogă merite absolute, aşa cum se întâmplă în cotidianul imediat, nu urmăresc decât faimă şi poate, de ce nu, o anvergură naţională în măsură să le aducă doar motivaţii de ordin personal.

Pe şleau vorbind, aceşti oameni zişi „binefăcători ” sunt, de fapt, cei care falsifică buna-credinţă, pentru că alcăturiea lor interioară nu are nimic de a face cu fapta creştinească imperială, neîngrădită şi necondiţionată sau cu idealul etic.

Toate aceste cerinţe sunt însă „greu de găsit în stratul gros şi impudic al căpătuiţilor de şcoală nouă“, cum scria un cunoscut eseist contemporan.

Prin urmare, se vorbeşte tare despre cei care se laudă că investesc în biserici şi foarte încet, uneori chiar în şoaptă, despre sponsorizări determinate, făcute cinstit de firme conduse de manageri cu ştaif uman şi profesional real.

Este, într-adevăr, memorabil, să auzi că Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba va primi ajutor financiar de la o societate privată, respectiv de la binecunoscuta firmă Transavia SA, suma alocată pentru lucrările de reparaţii la Secţia de Chirurgie, unde sunt operaţi anual 3000 de bolnavi cu o patologie diversă, şi la compartimentul de Urologie, fiind de 400000 de lei.

Dacă nu aţi aflat până acum veţi şti de acum înainte că firma Transavia nu este la primul ajutor de acest gen. A mai alocat alte sume de bani importante pentru reabilitatarea Unităţii de Primiri Urgenţe şi pentru Secţia de Oncologie, ambele aparţinând aceluiaşi spital judeţean.

Prin recenta decizie, omul de afaceri Ioan Popa, cel care a semnat protocolul de colaborare între unitatea sanitară de stat şi firma privată, legitimează acel interes faţă de rolul pe care îl are sistemul de sănătate în evoluţia unei comunităţi. Fără educaţie şi sănătate, performanţa nu poate exista. Ai oameni sănătoşi, întregi la minte şi la trup, ai cu cine să faci producţie, să descoperi idei noi, să-i înveţi carte pe copii, să creezi bunăstare.

O recunosc şi oficialii ministerului de resort când mint torenţial cu ocazia unor discursuri demagogice şi populiste. În realitate, ei sunt cei dintâi vinovaţi pentru faptul că timp de 41 de ani nu şi-au adus aminte că un spital mare, precum cel din Alba Iulia, are nevoie de fonduri de la buget pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii pentru a funcţiona normal.

I-au lăsat pe directorii instituţiei medicale să se descurce cum pot, adică fără resurse şi ajutor de la centru. M-aş fi aşteptat ca aportul financiar al Ministerului Sănătăţii să fie peste sponsorizarea venită de la firma Transavia, nicidecum să fie inferitor ca sumă, având în vedere că Secţia de Chirurgie, dau un singur exemplu, nu a fost atinsă de reabilitare din anul 1973, adică de 41 de ani!

Mă gândeam la un ajutor mai consistent, la noi cote de virtuozitate investiţională pentru a crede că oficialii ministerului s-au rupt de o realitate tristă, unde neimplicarea şi lipsa responsabilităţii au adus spitalele şi pacienţii, nu doar din judeţul Alba, într-o stare de nesiguranţă.

Ca să n-o mai lungesc, îi invit pe cei din Ministerul Sănătăţii să parcurgă neîntârziat cuvintele rostite de omul de afaceri Ioan Popa, despre care ziarul Alba 24 a scris recent, o adevărată mostră de etică şi maturitate morală, de bună-creştere şi de determinare pe tărâm obştesc, economic şi social.

E, pare-se, un cod al moralei cu multe conotaţii pozitive, care ar trebui să fie învăţătură de minte pentru diriguitorii sistemului de sănătate. Textul sună astfel: „ Ăsta este comportamentul meu în viaţă, încerc să-i recompensez pe cei care îmi dau şi mie ceva. Dacă eu am primit de la Cel de Sus mai mult am dat şi eu la rândul meu înapoi.

În viaţă nu avem numai drepturi, avem şi obligaţii, iar asta eu o consider o obligaţie morală. Suntem o firmă performantă, o excepţie în economie iar dacă avem reazultate pozitive şi sufletul deschis ne permitem să-i ajutăm şi pe cei din jur”.

Avem, iată, de-a face cu un tip de reprezentare umană, cu virtuţi şi reuşite de excepţie, cu o formă de onorabilitate ridicată, aparţinând unui distins om de afaceri, care nu rămâne nepăsător faţă de o instituţie socială, asfixiată de criză, a cărui funcţie în comunitate este aceea de a înătura suferinţa prin tratamente medicale diverse şi complexe.

Se spune că faptele bune si binefacerile nu mai au nici un merit atunci când în schimbul lor se cere, ba chiar se pretinde o răsplată. În cazul de faţă, binefacerea de la Spitalul Judeţean Alba are um mare merit.

Eliade Bălan

*Eliade Bălan este colaborator al ziarului Alba24. În  perioada 1993-2010, a fost secretar general de redacție, redactor șef și editorialist la ziarul România liberă