FOTO: Pe plaiuri de poveste. Peştera Dâmbău, la cea mai mare altitudine, în Munţii Trascăului. Legende şi secrete din adâncuri

Munţii din judeţul Alba ascund multe peisaje spectaculoase, în adâncuri. Dacă unele peşteri sunt amenajate şi accesibile pentru turişti, altele sunt rezervate mai degrabă celor antrenaţi în speologie. Dincolo de importanţa ştiinţifică a elementelor descoperite în subteran, cele mai multe „guri” spre adâncuri au particularităţi interesante. Una dintre acestea este Peştera Dâmbău, aflată la cea mai mare altitudine în Munţii Trascăului, aproape de Zlatna.

Mai puţin vizitată şi accesibilă pentru turişti, peştera se află în partea de sud-vest a Munților Trascăului. S-a format într-un masiv izolat de calcare tithonice care alcătuiesc partea superioară a vârfului Dâmbău. Acest vârf de 1.369 m este situat în partea de SV a Trascăului, în NE orașului Zlatna. Este mărginit la vest de Valea Morilor spre care coboară o pantă abruptă, iar la este, de Valea Feneșului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se află un mic platou ,,La Stâna Urlătoare” un câmp de lapiezuri și doline, loc de colectare a apelor de precipitații.

Cunoscută de localnici, peştera a fost explorată şi cartată de Viorel Luduşan, de la Polaris Blaj.

Ce este montmilch-ul sau “laptele de munte”

Peștera are două sectoare distincte, formate independent: Galeria Scărilor, Galeria Lacului.

Intrarea peșterii de 2/1,5 m se află la o altitudine absolută de 1.355m. Lungimea totală a galeriilor este de 1.200 de metri, lungime aeriană de 250 de metri cu un coeficient de ramificație de 4,8.

Galeria scărilor începe de la intrare cu culoarul de acces săpat pe o diaclază cu urme evidente de eroziune. La 20 de m de la intrare acesta prezintă o strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer. Culoarul de acces debușează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile 25/20/8m, îmbrăcată în montmilch alunecos.

Montmilch-ul este o substanță complexă ce conține cristale microscopice de carbonați de calciu și 35-75% apă. Din partea solidă, 90% reprezintă calcitul, restul fiind alți carbonați de calciu mai rar cum ar fi lublinit, hidromagnezit, huntit, la care se adaugă ceva argilă și materie organică. Studiile chimice detaliate au evidențiat in jur de 16 substanțe ce intră în compoziția montmilchului, dar geneza acestei substanțe rămâne încă necunoscută. Unii autori cred ca montmilchul se formează direct, prin precipitare, alții cred că este un produs de dezintegrare, de alterare a calcitului. Alte ipoteze prezintă ideea că bacteriile joacă un rol important în formarea montmilchului

Sala Mare continuă în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50 m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare și Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și Sala Foto.

Sala Foto situată sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m, și este împodobită cu frumoase scurgeri parietale și stalactite fistulare. Aici debușează și Galeria Dublă meandrată și frumos ornată.

Galeriile duble, cu secțiune în formă de „8” sunt des întâlnite în această peșteră. Ele sunt practic o singură galerie care prezintă în secțiune verticală o puternică strangulare la mijloc care o desparte în două galerii accesibile separat.

Din Sala Foto o săritoare de 9 m dă acces la Răscruce, loc de întâlnire a patru galerii: Sala Foto, Galeria Nicovală, Galeria Puțurilor și al doilea sector al peșterii, Galeria Lacului. Galeria Nicovală, și ea puternic descendentă, prezintă o succesiune de săli înalte cu pereți puternic erodați. Podeaua sălilor este brăzdată de șanțuri adânci de 1-2 m, cu o lățime de numai 10-30 cm , care au lăsat între ele frumoase septe de podea. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul sălilor înalte fiind luat de două tuburi de curgere sub presiune. Aici se află cota minimă a peșterii de – 76 m.

Al doilea sector al peșterii este Galeria Lacului, opera unui alt curs de apă temporar care se vărsa în cel principal La Răscruce. Ulterior, el a coborât la un nivel inferior formând între Sala Lacului și La Răscruce o treaptă antitectică tipică de subteran.

Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat. Capătul Galeriei Lacului, cândva în legătură cu exteriorul, este acum colmatat cu un dop de bolovani și pământ pe o distanță de cel mult 10 m.

Peștera Dâmbău este opera apelor de precipitație care au acționat asupra diaclazelor pe două cursuri principale: Galeria Scărilor și Galeria Lacului cu joncțiune La Răscruce. (sursa: wikipedia)

Legenda Muntelui Dâmbău

Muntele Dâmbău străjuieşte oraşul de la o altitudine de 1369 metri, fiind cel mai înalt vârf din Munţii Trascău. Legenda acestuia transmite povestea ”cântătorilor”, trei peşteri adânci şi a ”vâlvei” care a luat tot aurul muntelui şi i-a transformat pe păcătoşi în fiare sălbatice:

”Sus pe muntele Dâmbău şi astăzi se află trei cântătoare, adică trei găuri foarte adânci prin stânca muntelui. Bătrânii povestesc că, într-o zi de vară frumoasă şi călduroasă, doi berbeci s-au luat la bătaie, încât loviturile ce şi le dădeau cu coarnele au făcut ca frumoasa fetiţă să se apropie de ei pentru a-i despărţi. Unul dintre berbeci a împins-o, iar fata a căzut în cântătoare şi berbecii peste ea, rostogolindu-se în adâncuri.

Dâmbăul a fost un munte plin cu aur, iar cei cu inimă curată şi dornici de a face bine puteau să ia şi să ducă cât ar fi vrut, dar numai de trei ori în viaţă şi aurul luat să fie folosit numai pentru cumpărarea de lucruri bune şi folositoare pentru cei nevoiaşi. Cei care îndrăzneau a patra oară să ia aur din Dâmbău, orice ar fi făcut, nu scăpau de a fi înghiţiţi de una din cele trei cântători; iar cei care foloseau bogăţiile în beţii, înşelătorii de fete şi femei, în vânzări de taine, erau înecaţi de apele ce curgeau din munte, atunci când treceau peste ele şi nu puteau să nu treacă peste ele, pentru că împânzeau peste tot. Acolo sus pe munte domneşte aşa-zisa vâlvă a muntelui Dâmbău, care este necruţătoare cu toţi cei necinstiţi, păcătoşi şi netrebnici.

Câţiva din cei sfădiţi cu cinstea şi omenia s-au gândit să facă un ospăţ mare, la care să fie chemaţi oameni din toată Zlatna, Feneş şi satele din jur, ba mai mult au chemat-o şi pe vâlva muntelui, cu gândul de a o prinde şi de-a o arunca în una din cele trei cântători. Când ospăţul era în toi, nelegiuiţii au prins vâlva şi au aruncat-o într-o cântătoare, dar spre surprinderea tuturor celor de faţă, şi păcătoşii căzură în cântătoare atunci când voiră să o astupe să nu poată ieşi, şi nimeni nu i-a mai văzut din acel moment. Vâlva însă săpă în stânca muntelui şi ieşi în valea Feneşului, apoi se ridică în văzduh, şi prefăcu Dâmbăul în piatră tare şi pământ sec, iar pe oamenii care au participat la ospăţ într-o pădure şi fiare sălbatice. De atunci, Dâmbăul nu mai are aur, iar cine încearcă să astupe cântătorile cade în ele, pentru că sunt blestemate”.

Pe plaiuri de poveste

Un tânăr fotograf din Alba Iulia promovează locuri mai mult sau puţin cunoscute ale judeţului Alba. Ionuţ Văidean surprinde în imagini peisaje spectaculoase din Alba, dorind să redescopere minunăţiile ascunse pe “plaiuri de poveste”.

Vezi şi FOTO-VIDEO: Pe plaiuri de poveste. Peisaje spectaculoase şi locuri cu legende în judeţul Alba. Locaţii de vizitat în 2017

foto: Ionuţ Văidean