FOTO-VIDEO: Cheile Vălișoarei (Aiudului), minunățiile din Munții Trascău. Creste din calcar și peisaje care îți taie respirația

Cheile Vălișoarei, numite și Cheile Aiudului sau Cheile Poienii sunt o bijuterie a naturii ce impresionează prin numărul mare de specii rare de plante, ocrotite prin lege, care se ascund în crăpăturile versanților săpați în calcare mezozoice (jurasice).

Rezervația naturală Cheile Vălișoarei este situată pe teritoriul satului Vălișoara, comuna Livezile, la circa 14 km nord-vest de municipiul Aiud și circa 15 km de satul Buru, comuna Iara (județul Cluj).

Cheile sunt străbătute de Pârâul Aiudului, afluent pe dreapta al Mureşului, alimentat permanent din zona carstică a Bedeleului.

Cheile Vălișoarei sunt o rezervație complexă, geomorfologică și botanică, unde verticalitatea pereților de stâncă de 200 – 400 metri domină peisajul limitrof.

Cheile sunt săpate în calcare jurasice, care prezintă cea mai accentuată carstificare datorită purității și masivității lor.

Cheile au o lungime de 1.000 metri și o lăţime de 25 – 150 metri şi o înălţime de 100 – 150 metri. Pereții cheilor, pe ambii versanți, adăpostesc 27 de peșteri de dimensiuni reduse cu forme carstice superficiale: lapiezuri, bolți, arcade, cea mai mare având 134 metri. Peșterile adăpostesc specii rare de nevertebrate și lilieci.

Punctele cheie sunt Peșterile Puculea și Peștera Sandului, Vf. Bogza Mare și Bogza Mică, stânca numită Cetatea, pădurea cu arbore stufos și Vf. Data.

Spre exemplu, Peștera Puculea a oferit, de-a lungul veacurilor, în vremuri grele, adăpost locuitorilor zonei, care se refugiau aici din calea dușmanului.

Fereastra laterală a peșterii a fost provocată de o bombă de obuzier, lansată din drumul din vale.

Deși predomină stânca, ceea ce presupune o redusă acoperire vegetală, aici au fost identificate 12 asociații vegetale care reflectă diverstatea condițiilor de relief.  Vegetaţia este caracteristică fisurilor, fiind întâlnite specii care s-au adaptat pentru a se dezvolta în crăpăturile stâncilor, pe un teren sărac în humus.

Puteți admira garofița albă de stâncă (Dianthus spiculifolius), colilia (Stipa pucherrinea) sau feriguță (Asplenium ruta-muraria) – specii rare și protejate de lege, dar și brândușa, pălămida, iarba surzilor, coada iepurelui, irisul sălbatic, laleaua pestriță, cuibul pământului, mătăciunea etc.

Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de tufişuri de păducel, porumbar, pâlcuri de scoruș, păduri de stejar pufos, gorun şi carpen, păduri de fag.

Chiar în mijlocul Cheilor, în cea mai spectaculoasă zonă, se află Castelul Templul Cavalerilor, cu o vechime de aproape 700 de ani. Acesta a fost refăcut, devenind un punct de atracție în zona Munților Trascău, iar priveliștea de la ferestrele acestuia este răvășitoare.

Castelul a fost construit inițial de un nobil din zonă, apoi a devenit cazarmă militară.

Chiar și Regele Mihai al României a stat o perioadă din armată la castelul din Trascău, iar în zilele noastre a fost vândut la o licitație.

În cadrul rezervaţiei, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu punct roşu, potrivit cheileinalba.ro.

Traseul tematic în circuit de parcurgere a versantului drept al Cheilor Vălișoarei (Aiudului) oferă priveliști excelente spre Templul Cavalerilor, Peștera Puculea, Depresiunea Trascăului și Vf. Data (de pe Vf. Bogza Mare), Valea Aiudului și amfiteatrul Cheilor Vălișoarei (de pe Vf. Bogza Mică).

Căi de acces:

Accesul se face pe DJ 107 M modernizat Aiud – Buru până la km 14, de unde pe circa doi kilometri drumul traversează sectorul de chei.