FOTO-VIDEO: Piatra Corbului de la Tăuți, calcare cu fosile vechi de peste 100 de milioane de ani. Legendele locului

Piatra Corbului este o stâncă de calcare cu orbitoline (fosile) situată pe marginea drumului național DN 74, între Alba Iulia și Zlatna, la ieșirea din Tăuți spre Meteș, pe malul stâng al râului Ampoi. Stânca e o bogăţie geologică compusă din calcar, cuarţ, magmatite şi orbitoline – fosile datate în perioada cretacică (epoca cretacicului timpuriu – albian), adică în urmă cu mai bine de 100 de milioane de ani.

În jurul pietrei s-au creat mai multe legende, despre uriași și chiar despre un balaur. 

Blocul calcaros este una din cele mai interesante formațiuni geologice ale Munților Metaliferi, cu importanţă ştiinţifică, oferind totodată un aspect original în peisaj.

Stânca are dimensiunile 14 x 3,5 x 2 metri și se află la circa 60 de metri pe versant față de drumul național, la altitudinea de 335 metri.

Vezi și FOTO-VIDEO: Piatra Boului din comuna Meteș, unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Munții Apuseni

Piatra Corbului de la Meteş este un martor de eroziune calacaros, puternic diaclazat în toate direcţiile, cu precădere pe aliniamente orizontale şi cvasiverticale. Poalele versantului, sub blocul calcaros, sunt încărcate de materialul desprins selectiv, dar nefixat.

Piatra reprezintă un strat de calcar fosilifer prins în mijlocul unei formaţiuni tipice de wildfliş, depusă haotic, în condiţii de instabilitate de sedimentare. Stratul a fost sedimentat în marea Creaticului mediu, mişcările tectonice redresându-l la verticală, iar eroziunea dezgolindu-l şi detașându-l în relief.

Este constituită dintr-o alternanță de strate cu sedimentație normală (șisturi argiloase-grezoase violacee și verzui, gresii și bancuri de calcarenite fine) și strate cu sedimentație haotică, acestea fiind constituite din nivele de blocuri rulate de roci foarte variate (gresii, calcare, șisturi cristaline, dar mai ales roci eruptive) prinse într-o matrice argiloasă.

Această întreagă masă haotică este o formațiune de Wildflysch, adică o formațiune depusă în condiții de instabilitate, rezultată dintr-o alunecare, pe panta taluzului continental, a materialelor deja depuse sau desprinse dintr-o faleză. O formațiune de Wildflysch tradează iminența unei faze de cutare. În acest loc stratele sunt redresate la verticală.

Aici sunt blocuri de calcare brecioase bine sudate, printre care se află mici granule de cuarț și de roci eruptive.

În cimentul breciei se găsesc exemplare de orbitoline (Orbitolina conică și Orbitolina discoidea) pe baza cărora a fost stabilită vârsta albiana (epoca cretacicului timpuriu – inferior).

Citește și Cele mai frumoase locuri de vizitat în MUNȚII APUSENI. Cascade, peșteri și peisaje care îți taie respirația

În urma analizei microfaciesale asupra galeţilor de calcar sa identificat mai multe tipuri de microfacies: bioconstrucţii coraligen-microbiale, bioconstrucţii cu Neoteutloporella socialis, bindstone cu cruste biogene, grainstone bioclastic, wackestone/packstone peloidal bioclastic, wackestone cu Salpingoporella annulata și grainstone-rudstone litoclastic bioclastic.

Tipurile de facies identificate în compoziţia Pietrei Corbului sunt caracteristice mediului peritidal, mediului de margine de platformă, şi mediului de pantă. Pe baza asociaţiei fosilifere întâlnite în galeţii carbonatici a fost atribuita o vârstă Tithonian superior–Berriasian pentru formarea acestor galeţi.

 

Aria protejată se compune dintr-un bloc de calcar brecios (alternanță de roci sedimentate constituite din șisturi cristaline, șisturi argilo-grezoase, gresii, calcare); printre care se intercalează granule de cuarț și magmatite.

În blocul de calcar se află depozite fosile de orbitoline (foraminifere neperforate, cu țesut în formă conică sau lenticulară) atribuite perioadei geologice a albianului (ultimul etaj al cretacicului inferior), adică acum aproximativ 113 – 100,5 milioane de ani în urmă.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 0,10 ha.

Limitele zonei strict protejate sunt restrânse la aria imediat înconjurătoare calcarelor. Zona tampon cuprinde terenul din jur pe o rază de 100 de metri, în care nu se admite realizarea de construcţii, pentru a nu afecta efectul peisagistic.

În rezervaţia propriu-zisă se interzic:

• recoltarea de eşantioane, roci şi alte materiale;
• exploatarea materialului din grohotişurile de la baza versanţilor sau a stâncilor izolate;
• executarea de construcţii, deschideri de cariere sau lucrări de îmbunătăţiri funciare;
• aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
• practicarea turismului pe poteci neamenajate;
• efectuarea de lucrări agricole şi silvice de amploare (cosit şi păşunat intensiv, tăieri de regenerare etc).

Piatra Corbului – „Scălduşul uriaşilor” sau „Colțul balaurului”

Una dintre legendele locale spune că Piatra Corbului – de pe versantul stâng al văii Ampoiului și Piatra Colțului – de pe versantul drept, au făcut parte cândva în vremuri străvechi dintr-un baraj ce oprea apa râului Ampoi în acest loc.

Barajul ar fi fost defapt un „scălduș” al uriașilor. În vremurile ulterioare plecării/dispariției uriașilor, barajul era folosit la nevoie pentru inundarea zonei din aval, în cazul năvălirii dușmanilor.

O altă legendă de pe Valea Ampoiului spune că piatra ar fi purtat numele de „Colțul balaurului”.

Se povestea că în zona stâncii ar fi trăit un balaur, iar după ce acesta ar fi fost ucis, apa râului Ampoi ar fi avut mai multe zile culoarea roșie.

Căi de acces:

– pe DN 74, ce uneşte Alba Iulia cu Zlatna, până în satul Tăuţi, la circa 250 de metri de ultima casă spre Meteş, într-o curbă a acestuia, stânca este perfect vizibilă. Din drumul naţional nu există o potecă clară de acces până la blocul calcaros.

– cu trenul local pe ecartament normal între Alba Iulia şi Zlatna, până la halta Tăuţu Ampoiului, de unde este necesară parcurgerea pe şosea a distanţei de circa 1,2 km.